Decizia CCR nr. 377/2017. OUG pentru prorogarea unor termene, precum și instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din Legea privind Codul de procedură civilă. Neconstituționalitate
22 iulie 2017 | Alexandru MATEI
În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 586 din data de 21 iulie 2017, a fost publicată Decizia nr. 377/2017 referitoare la admiterea obiecției de neconstituționalitate a prevederilor Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Susținerile obiecției
În motivarea obiecției de neconstituționalitate se invocă critici de neconstituționalitate extrinsecă și intrinsecă, astfel:
1. Critici de neconstituționalitate extrinsecă
– procedura de legiferare nu a respectat prevederile art. 61 alin. (2) din Constituție referitoare la principiul bicameralismului. Din examinarea comparativă a legii în forma adoptată de Senat și în forma adoptată de Camera Deputaților rezultă concluzia existenței unor deosebiri majore de conținut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului;
– forma adoptată de Senat – Cameră de reflecție – cuprinde o unică dispoziție de aprobare a ordonanței de urgență, iar cea adoptată de Camera Deputaților – Cameră decizională – cuprinde dispoziții de modificare și completare a Codului de procedură civilă în sensul reconfigurării căii extraordinare de atac a revizuirii, fără ca acestea să fi format obiectul dezbaterilor parlamentare din Senat, realizându-se, astfel, o modificare substanțială a obiectului de reglementare a inițiativei legislative.
2. Critici de neconstituționalitate intrinsecă
– în ceea ce privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă, se arată că prevederile art. II și III din legea criticată sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta sa referitoare la calitatea legilor;
– de asemenea, noile cazuri de revizuire încalcă principiul securității raporturilor juridice, întrucât au ca efect repunerea în discuție a unui număr semnificativ de hotărâri judecătorești care au dobândit autoritate de lucru judecat;
– calea extraordinară de atac a revizuirii este transformată într-o veritabilă cale ordinară de atac, într-un „apel deghizat”, care permite exercitarea unui nou control judiciar cu privire la hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.
Constatările Curții Constituționale
1. Constatări referitoare la critici de neconstituționalitate extrinsecă
– Curtea a constatat că nu se permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră, fără ca proiectul de lege să fi fost dezbătut și de cealaltă Cameră, modificările și completările pe care Camera decizională le aduce proiectului de lege sau propunerii legislative adoptate de prima Cameră sesizată trebuie să se raporteze la materia avută în vedere de inițiator și la forma în care a fost reglementată de prima Cameră;
– există deosebiri majore de conținut între forma inițiatorului și a primei Camere sesizate, pe de o parte, și forma adoptată de cea de-a doua Cameră;
– modificările aduse de a doua Cameră, sunt modificări de substanță operate asupra formei adoptate de prima Cameră sesizată, care, evident, nu au fost avute în vedere de aceasta.
2. Constatări referitoare la critici de neconstituționalitate intrinsecă
– Curtea observă că dispozițiile art. II pct. 1 [cu referire la art. 509 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură civilă], sunt supuse revizuirii toate hotărârile judecătorești care s-au întemeiat pe o dispoziție legală constatată ca fiind neconstituțională. Soluția legislativă în vigoare în acord cu care se revizuiesc numai hotărârile judecătorești pronunțate în cauza în care excepția de neconstituționalitate a fost admisă și în cauzele în care Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate anterior publicării deciziei de admitere și, prin urmare, a respins-o ca devenită inadmisibilă;
– deciziile de admitere a unor excepții de neconstituționalitate pronunțate de instanța de contencios constituțional nu își produc efectele cu privire la procese soluționate înainte de pronunțarea și publicarea unor astfel de decizii, că soluția adoptată de legiuitor este justă, în alte condiții ajungându-se la afectarea siguranței circuitului juridic;
– prin pronuțarea unei decizii de necontituționalitate, efectul legii declarate neconstituțională, încetează a se aplica în viitor de la publicarea deciziei de neconstituționalitate. Atât timp cât un text de lege nu este declat neconstituțional, acesta beneficiază de prezumția de constituționalitate;
– Curtea constată că reglementarea normativă criticată consacră, în realitate, un mijloc de realizare a controlului de constituționalitate, respectiv controlul de constituționalitate al hotărârilor judecătorești, și nu un motiv de revizuire;
– în România, singura autoritate de jurisdicție constituțională este Curtea Constituțională, fiind exclusă competența instanțelor judecătorești să exercite un asemenea control.
Având în vedere cele expuse, Curtea a admis obiecția de neconstituționalitate și constată că prevederile art. II și III din Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă sunt neconstituționale.
Avocat Alexandru Matei
SĂVESCU & ASOCIAŢII
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
