Achiziţii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativContravenţiiCorporateCyberlawData protectionDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergieExecutare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăLITIGIIMedia & publicitateMedierePiaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiTelecom
 
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
Înregistrările video sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal. Reducere 39,6 euro pentru avocaţii din barourile Bucureşti, Ilfov, Dolj, Timiş, Prahova şi Sibiu. Se acordă 20 de puncte de pregătire profesională. UNBR încurajează extinderea naţională, detalii aici. Reducere 19,8 euro pentru executorii Camerei Executorilor Bucureşti, membrii UNELM şi notarii Camerei Notarilor Publici Bucureşti.
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la noțiunea de „vânzare nesolicitată” (printre altele). UPDATE: Hotărârea CJUE

14.09.2018 | Mihaela MAZILU-BABEL
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

14 septembrie 2018: Curtea declară:

1) Noțiunea de „vânzare nesolicitată”, în sensul punctului 29 din anexa I la Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) trebuie interpretată în sensul că, sub rezerva verificărilor care urmează a fi efectuate de instanța de trimitere, aceasta include comportamente precum cele în discuție în litigiul principal, care constau, pentru un operator de telecomunicații, în comercializarea de carduri SIM (Subscriber Identity Module, modul de identificare a abonatului) pe care sunt preinstalate și activate în prealabil anumite servicii, precum navigarea pe internet și mesageria vocală, fără ca respectivul consumator să fi fost informat în prealabil și în mod adecvat despre această preinstalare și activare prealabilă și nici despre costurile acestor servicii.

2) Articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2005/29 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia un comportament ce constituie o vânzare nesolicitată, în sensul punctului 29 din anexa I la Directiva 2005/29, precum cele în discuție în litigiul principal, trebuie apreciat din prisma dispozițiilor acestei directive, cu consecința că, potrivit acestei reglementări, autoritatea națională de reglementare, în sensul Directivei 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru), astfel cum a fost modificată prin 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie, nu este competentă să sancționeze un asemenea comportament.

:: hotărârea CJUE

***

25 iulie 2017: Judecătorul suprem specializat în contencios administrativ din Italia se întreabă cu privire la noțiunea de „vânzare nesolicitată” (C-54/17).

Situația de fapt:
1. materia Uniunii: protecția consumatorilor;
2. necesitatea de a afla, în primul rând, dacă niște articole dintr-o directivă se opun unei interpretări naționale ce este conferintă normelor naționale corespunzătoare de transpunere (a respectivelor articole);
3. interpretarea națională (posibil contrară dreptului Uniunii) este în sensul că:
3.1. un comportament al unui operator de telefonie care constă într-o omisiune de informare cu privire la setarea implicită pe SIM a unor servicii telefonice determinate (precum serviciul de mesagerie vocală sau de navigare pe internet) poate fi calificat drept „influență nejustificată” și, prin urmare, drept „practică comercială agresivă” care poate modifica „în mod semnificativ” libertatea de alegere sau de conduită a unui consumator mediu,
3.2. iar aceasta îndeosebi într-o situație în care nu se reține niciun comportament material ulterior și distinct în sarcina aceluiași operator de telefonie.
4. necesitatea, apoi, de a mai afla dacă ne aflăm în prezența unei vânzări nesolicitate în sensul unui punct dintr-o anexă a unei directive incidente, atunci când:
4.1. un operator de telefonie mobilă solicită clienților săi plata pentru servicii de mesagerie vocală sau de navigare pe internet,
4.2. iar aceasta într-o situație care se caracterizează prin următoarele elemente:
4.2.1. la momentul încheierii contractului de telefonie mobilă, operatorul de telefonie nu a informat corect consumatorul cu privire la împrejurarea că serviciile de mesagerie vocală și de navigare pe internet sunt setate implicit pe SIM, cu consecința că același consumator poate beneficia potențial de serviciile menționate fără o operațiune de setare ad-hoc (setting);
4.2.2. pentru a beneficia efectiv de astfel de servicii, consumatorul trebuie, în orice caz, să efectueze operațiunile necesare în acest scop (de exemplu să formeze numărul mesageriei vocale sau să acționeze comenzile care activează navigarea pe internet);
4.2.3. în sarcina operatorului nu se reține vreo culpă în ceea ce privește modalitățile tehnice și operaționale prin intermediul cărora consumatorul beneficiază de servicii în mod concret, nici în ceea ce privește informarea privind astfel de modalități și prețul serviciilor respective, ci numai omisiunea menționată privind informarea cu privire la setarea implicită a serviciilor pe SIM;
5. în plus, mai avem și o reglementare care exclude intervenția autorității competențe pentru a sancționa încălcare a directivei sectoriale privind protecția utilizatorului (cea generală fiind directiva privind practicile incorecte), intervenție exclusă în orice ipoteză care ar fi susceptibilă să întrunească și elementele unei practici comerciale neloiale;
6. necesitatea de a afla și dacă dreptul Uniunii se opune unei atare reglementări;
7. necesitatea de a afla dacă principiul specialității trebuie interpretat ca fiind un principiu care guvernează:
7.1. relațiile dintre ordinile juridice (ordinea juridică generală și ordinile juridice sectoriale);
7.2. sau relațiile dintre norme (norme generale și norme speciale);
7.3. ori relațiile dintre autoritățile abilitate să reglementeze și să supravegheze domeniile respective;
8. necesitatea de a afla și dacă situația unui conflict normativ între o directivă-cadru și o directivă-sectorială poate fi considerată a fi întâlnit:
8.1. numai în cazul unei antinomii radicale între dispozițiile reglementării privind practicile comerciale incorecte și celelalte norme derivate din dreptul european care reglementează aspecte sectoriale specifice ale practicilor comerciale;
8.2. sau este suficient ca normele în discuție să prevadă o reglementare în sens contrar dispozițiilor privind practicile comerciale incorecte în raport cu particularitățile sectorului, de natură să determine un concurs de norme (Normenkollision) în raport cu o aceeași situație de fapt concretă;
9. necesitatea de a mai afla și domeniul material al noțiunii de norme comunitare existentă în Directiva 2005/29/CE, și anume necesitatea de a afla dacă:
9.1. această noțiune cuprinde doar dispozițiile conținute în regulamentele și în directivele europene, precum și normele de transpunere directă a acestora
9.2. sau ar include și dispozițiile legislative și normele administrative de punere în aplicare a principiilor de drept european;
10. in fine, necesitatea de a mai afla dacă principiul specialității se opune unei interpretări naționale a unei norme de transpunere a respectivului principiu, interpretare potrivit căreia se consideră că:
10.1. ori de câte ori, într-un domeniu reglementat conținând o reglementare sectorială „a consumatorilor” care acordă prerogative de reglementare și de sancționare autorității din domeniu, se manifestă un comportament care intră în sfera noțiunii „practică agresivă” sau a noțiunii „agresivă în orice situație”, trebuie să fie aplicată întotdeauna reglementarea generală privind practicile incorecte,
10.2. iar aceasta inclusiv în cazul în care există o reglementare sectorială, adoptată în vederea protejării consumatorilor și întemeiată pe prevederi de drept al Uniunii, care reglementează în mod complet aceleași „practici agresive” și „agresive în orice situație” sau, în orice caz, aceleași „practici incorecte”;
11. speța este în etapa procesuală a apelului – apelantă fiind chiar autoritatea națională de protecție a consumatorilor;
12. se mai specifică, de asemenea, și faptul că atunci când această cerere s-a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, întrebările preliminare au fost numerotate diferit de maniera în care acestea au fost inserate în încheierea de sesizare.

Dispoziții, norme, considerente și principii de drept UE invocate a fi incidente:
1. Articolele 8 și 9 din Directiva 2005/29/CE;
2. Punctul 29 din anexa I la Directiva 2005/29/CE;
3. Considerentul (10) și articolul 3 alineatul (4) din aceeași Directivă 2005/29/CE;
4. Principiul specialității conținut în considerentul (10), articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2005/29/CE, articolele 20 și 21 din Directiva 2002/22/CE și articolele 3 și 4 din Directiva 2002/21/CE.

dr. Mihaela Mazilu-Babel


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan