Obligații suplimentare din perspectiva prețurilor de transfer – Implementarea acțiunii 13 BEPS în România
26 iulie 2017 | Ramona CHITU, Andreea SAVENCU
Ramona Chițu
Andreea Savencu
Noi obligații de raportare în domeniul prețurilor de transfer au fost introduse în legislația fiscală prin intermediul Ordonanței nr. 42/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 438 din data de 13 iunie 2017 (denumită în continuare „Ordonanța 42/2017”). Aceste obligații se referă la raportarea unui set de informații de către grupurile multinaționale, în jurisdicțiile unde acestea își desfășoară activitatea.
Prevederile Ordonanței 42/2017 transpun în legislația națională prevederile Directivei 2016/881 UE a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal. Această directivă a fost implementată în legislația europeană începând cu luna iunie 2016, ca urmare a Acțiunii 13 – „Documentarea Prețurilor de Transfer și Raportarea Country-by-Country” din Planul de acţiune OCDE privind erodarea bazei impozabile şi transferul profiturilor („Planul BEPS”).
(…)
Raportul CbC trebuie să fie depus în termen de 12 luni de la ultima zi a anului fiscal de raportare a grupului de întreprinderi multinaționale, schimbul de informații între autoritățile competente având loc în termen de 15 luni de la ultima zi a anului fiscal al grupului. Prin excepție, pentru anul fiscal începand cu 1 ianuarie 2016 sau ulterior acestei date, raportul se depune în termen de 18 luni de la ultima zi a anului fiscal respectiv.
Pe de altă parte, o entitate desemnată constitutivă/o societate-mamă finală a unui grup de întreprinderi are obligația de a declara acest statut autorităților competente din România până la cel târziu ultima zi a anului fiscal de raportare al grupului de întreprinderi multinaționale din care acestea fac parte. Similar, entitățile constitutive ale unui grup de întreprinderi multinaționale, cu venituri consolidate de peste 750.000.000 euro, care nu sunt societăți-mamă finale, au obligația să notifice autoritățile fiscale din România în legătură cu identitatea și rezidența fiscală a entității raportoare, până cel târziu ultima zi a anului fiscal de raportare a respectivului grup.
În cazul în care entitățile raportoare pentru fiecare țară în parte nu îndeplinesc obligațiile de raportare sau furnizează informații incomplete sau incorecte, acestea sunt pasibile de amenzi, după cum urmează:
– Pentru depunerea cu întârziere a raportului sau transmiterea de informații incorecte sau incomplete, entitatea raportoare este sancționată cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei;
– Pentru nedepunerea raportului, entitatea raportoare este sancționată cu amendă de la 70.000 lei la 100.000 lei.
Informațiile colectate de autoritățile fiscale române, atât de la societăți raportoare rezidente, cât și de la autoritățile fiscale din cadrul altor state membre ale Uniunii Europene vor servi în scopul cuantificării riscurilor aferente prețurilor de transfer, erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor, precum și în scopul analizelor economice și statistice.
***
Articolul de față a fost publicat în secțiunea Dreptul afacerilor a Revistei Curierul fiscal nr. 6/2017, disponibilă integral online în biblioteca juridică online legalis.
Ramona Chițu (Moisă), Tax Manager al ȚUCA ZBÂRCEA & ASOCIAŢII Tax
Andreea Savencu, Junior Tax Consultant al ȚUCA ZBÂRCEA & ASOCIAŢII Tax
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
