Silviu-Gabriel Barbu: Raporturile dintre oameni au intrat într-o logică a apropierii mult mai mari
29 iulie 2017 | Alexandru ENOIU, Vlad MONCEA
Alexandru Enoiu
Vlad Moncea
Silviu-Gabriel BARBU
Sorin Bouaru
Alexandru Enoiu/Vlad Moncea: Înainte de a aprofunda problema relațiilor economice ale României cu statele africane și posibilele soluții la această problemă, vă vom ruga să ne spuneți care este miza, ce au românii de câștigat?
Sorin Bouaru: O întrebare foarte bună. Ei bine, nu mai este de mult timp o noutate faptul că trăim într-o lume globalizată – un așa-zis “sat global”. Într-o astfel de lume, cooperarea economică internațională (între națiuni, așadar) nu mai reprezintă o opțiune, ci o necesitate, un imperativ. Este de neconceput pentru bunăstarea cetățenilor unui stat ca acesta să nu se implice activ pe scena globală, să nu facă afaceri cu alte state – sau să nu faciliteze agenților săi economici, firme cu capital privat sau de stat, accesul la această scenă globală. Aceasta am spune că e miza pentru români – bunăstarea. E o ecuație simplă: cu cât mai mult business se creează între state, cu atât mai mulți bani și locuri de muncă le revin cetățenilor acelor state.
Alexandru Enoiu/Vlad Moncea: Domnule Bouaru, aveți o vastă experiență de diplomație economică în Africa. Ca atare, sunteți promotorul Proiectului „EurAfrica”. Care este viziunea dumneavoastră cu privire la reluarea și intensificarea relațiilor economice cu statele africane?
Sorin Bouaru: În primul rând, vă voi spune că, fiind un proiect relativ tânăr, EurAfrica-România nu și-a atins încă numărul maxim de promotori. Totuși, sunt bucuros să afirm că mă număr, alături de domnul Silviu-Gabriel Barbu, printre susținătorii acestui proiect. Cert este că României i-ar fi benefică implicarea în relațiile cu statele africane – în primul rând la nivel economic și în al doilea rând la nivel politico-diplomatic.
Este de menționat faptul că în urmă cu câteva decenii (vorbim, deci, de istorie recentă) statul român se bucura de o mare simpatie în rândul statelor africane și, deși intensitatea relațiilor româno-africane nu mai este aceeași, încă existăm în memoria și conștiința colectivă a multora.
Viziunea mea este una de construcție. Găsesc benefice investițiile în piața Africii. Potențialul său de dezvoltare în următoarea perioadă este uriaș. Consolidarea într-un mod armonios a relațiilor dintre state nu poate da naștere decât beneficiilor în slujba ambelor părți.
Alexandru Enoiu/Vlad Moncea: În aceeași ordine de idei, cum ar trebui ajustată atitudinea statului român față de problema în cauză pentru materializarea acestei viziuni?
Sorin Bouaru: Fără îndoială trebuie mărit gradul de reprezentare a României și a mediului de afaceri românesc în Africa. Astfel, trebuie redimensionată echipa de diplomați economici de care dispunem.
Contribuția în plan economic și cultural-academic pe care domnul Silviu-Gabriel Barbu și echipa dumnealui din Zimbabwe o aduc este un prim pas în acest sens, unul ce îmi redă optimismul și credința că putem să ne raportăm corect și eficient la situația de fapt. Însă populația africană e foarte mare, iar noi trebuie să ne implicăm energic și semnificativ în diplomația economică africană.
Vă spun sincer că eu sunt mai cunoscut în Africa decât în România. În meseria mea este nevoie de un echilibru între recunoașterea pe plan extern și cea pe plan intern. Acestea sunt necesități, iar, pentru a fi eficient în activitatea profesională, ele trebuie întrunite. Cei de acolo au luat în calcul beneficiile pe care le oferă cooperarea economică româno-africană. Semnalele primite în ultima vreme mă fac să cred că aceste eforturi nu vor fi în zadar și că ne îndreptăm către o abordare de tip win-win asupra problemei reprezentării României în economia africană.
Alexandru Enoiu/Vlad Moncea: Cum anume ar putea fi reprezentată România în economia africană?
Sorin Bouaru: Dacă înțelegem că Africa este o zonă foarte bogată din punctul de vedere al resurselor naturale, această bogăție fiind dublată de lipsuri serioase atât sub aspectul prelucrării, cât și sub aspectul asigurării necesităților de bază ale populației, mai bine de jumătate din răspuns este deja oferit.
Există multă forță de muncă ce nu are unde lucra, care, cuplată cu un trend ascendent al creșterii demografice, oferă României oportunitatea de a interveni pe piața muncii. Punerea la dispoziția populației de cadre organizate în care să-și desfășoare activitatea, de tehnologie și de produse pentru traiul de zi cu zi – acesta este un prim pas. Este un win-win deal în care aceștia vor fi mulțumiți să producă pentru noi, pentru că vor avea beneficii tipice pentru mediul de afaceri activ.
Alții au înțeles deja acest lucru – Turcia are deja curse cu mărfuri în Africa, iar noi, având deja mulți oameni acolo care au studiat în România, nu am venit cu soluția unor astfel de curse. Ar trebui ca statul român să caute metode de a-i mobiliza pe aceștia, de a-i ajuta să fie ei înșiși diplomați economici ai României în Africa.
Alexandru Enoiu/Vlad Moncea: Domnule profesor, începând cu finalul anului ce tocmai a trecut, sunteți șeful misiunii diplomatice române cu la Harare. Ce observații ne puteți împărtăși din experiența acestei perioade?
Silviu-Gabriel Barbu: Înainte de toate, până acum a fost o experiență minunată. Oamenii de aici sunt foarte deschiși către colaborare în vederea dezvoltării, dorindu-și progresul – îndeosebi economic – și deopotrivă evoluția și performanța economiei, alături de respectarea demnității umane și diminuarea arbitrariului. Toate acestea sunt elemente definitorii ale statelor cu economii stabile și, în egală măsură, deziderate ale statelor cu economii în curs de dezvoltare, mai ales cele mai tinere şi marcate de numeroase provocări.
Din scurtă, dar consistentă experiență avută până în momentul de față (aproape 4 luni la Harare), vă pot asigura că este nevoie de cooperare economică pe infrastructură și energie solară și eoliană, pe sisteme de purificare a apei, dar și pe sisteme de construcții civile, mai ales pentru persoanele defavorizate. Totodată, este o nevoie acută de bunuri tehnologice precum utilaje agricole, macarale, buldozere, transformatoare electrice, pompe de apă și altele asemenea, toate acestea având nevoie de piese de schimb și de mentenanță – fiind, asigurată, astfel și partea de servicii conexe livrării acestor bunuri. Industria IT şi de telefonie mobilă, electrocasnice etc, varianta modernă desigur, ar găsi aici un mediu foarte propice de evoluţie, inclusiv în sensul de a se înfiinţa mici fabrici care să producă aceste categorii de produse (asamblare, montaj).
De asemenea, peste 90% din solurile Africii sunt improprii pentru agricultură şi numai 0,25% au un potențial pentru creşterea culturilor agricole. În egală măsură, Africa are aproximativ 30% din toate resursele minerale rămase pe Pământ şi cele mai mari rezerve de metale prețioase. Oportunitatea unor schimburi economice avantajoase cred că este mai mult decât evidentă.
Alexandru Enoiu/Vlad Moncea: Domnule Boaru, ce presupune mai exact misiunea pe care dumneavoastră v-aţi asumat-o?
Sorin Bouaru: În ultimii ani, exporturile românești în Zimbabwe s-au diminuat simțitor. Problema este că nimeni nu a încercat, într-un cadru organizat, să explice ce poate oferi Zimbabwe, precum şi ţările din zona Africii Australe. Ei bine, asta încercăm noi acum. Noi, adică Uniunea Internaţională a Camerelor de Comerț Bilaterale din România (UICCBR) și Ambasada României în Zimbabwe şi Malawi. Este de dorit că România să devină un factor activ în procesul cooperării economice internaționale. Întrebarea firească și legitimă ce se ridică este următoarea: vrea România să fie prezentă activ în Africa, astfel încât atunci când se vor vedea rezultatele unei viitoare economii emergente, să culeagă o parte din ele? Promovăm, astfel, construirea unei viziuni de viitor benefice României, în general, și cetățenilor ei, în special, viziune la care am început să lucrăm, în cadrul și prin intermediul mecanismelor oferite de diplomația economică.
Totodată, cred că ar fi oportună înființarea unei asociații de prietenie româno-zimbabwene cu un rol activ în planul social-cultural și mai ales economic al celor două state. Astfel, ar putea fi cooptați cetățeni ai statului Zimbabwe care au studiat în România și care cunosc limba și cultura română, numărul acestora fiind semnificativ (peste 3 mii).
Alexandru Enoiu/Vlad Moncea: Domnule profesor, vă este de folos în acest job experiența dumneavoastră multisectorială?
Silviu-Gabriel Barbu: Categoric da. Aceasta deoarece mi-am dezvoltat o cultură profesională amplă ce mă ajută nemijlocit la înțelegerea mult mai corectă a vieții reale. Mă refer atât la joburile exercitate până acum în magistratură, în administraţia publică centrală, inclusiv în MAE, respectiv cel extrem de complex din sistemul penitenciar. Acestora li se adăugă, ca o umbrelă, experienţa de profesor, de om de catedră, deprins cu teoretizările. Toate acestea au contribuit la consolidarea înțelegerii realităților complexe în care trăim, lumea ce ne înconjoară și, cel mai important, la înțelegerea dimensiunii umane cu toate valențele sale, pentru că în momentul de față omenirea este mult mai empatică şi mai puţin formală decât în urmă cu 50 de ani. Raporturile dintre oameni au intrat într-o logică a apropierii mult mai mari, oamenii discută foarte deschis şi direct de la prima întâlnire, uzanţe care înainte cu câteva decenii erau considerate nepotrivite, neuzuale, lipsite de politeţe şi în afara unor standarde de inspiraţie diplomatică. Lumea de azi are o dinamică fabuloasă, ideile şi acţiunile se împletesc într-un ritm ameţitor, dacă nu eşti atent multe şanse trec rapid pe lângă tine şi… le vei privi cu regret din urmă. În special mă refer la îmbinarea regulilor de funcţionare a segmentului de relaţionare publică/oficială cu acela al mediului de afaceri. În ziua de azi, inclusiv în diplomaţie, rigiditatea clasică nu se mai regăseşte atât de frecvent, iar pragmatismul a luat loc deseori cutumelor şi uzanţelor de politeţe diplomatică specifice cândva dialogurilor oficiale.
Sper ca dobândirea acestei puteri de înțelegere să mă ajute să fac conexiunile necesare pentru a contribui pe cât de mult posibil la interesele României. În acest sens, prin funcția actuală, îmi propun să generez intensificarea relațiilor economice și politico-diplomatice cu Zimbabwe. De menţionat faptul că deși România are, din anul 1980, misiune diplomatică la rang de ambasadă în Zimbabwe, reciproca nu este valabilă adică în prezent Zimbabwe nu mai are misiune diplomatică la Bucureşti, fapt care îngreunează fluiditatea comunicării bilaterale. A existat o misiune diplomatică a Republicii Zimbabwe la Bucureşti, dar între timp a fost desfiinţată, probabil din raţiuni economice.
Pe de altă parte, se poate observa că numărul ambasadelor românești în Africa a scăzut dramatic după anii 90, fiind desfiinţate cca 17 misiuni diplomatice până la nivelul anilor 2000/2002, astfel încât cel puţin în planul investițional și în cel al cooperării economice cu statele africane relaţiile bilaterale ale României s-au redus semnificativ, chiar drastic. Este adevărat că şi multe evoluţii politico-militare şi geostrategice au determinat un astfel de curs al lucrurilor, însă despre Africa se spune tot mai mult că este singurul continent oarecum virgin sub aspectul resurselor naturale, al perspectivelor de boom economic şi cu mare potenţial în privinţa resursei umane. Africa are numeroasele sale particularităţi, dar are şi un potenţial de dezvoltare fabulos. Este numai o chestiune de timp ca acest proces de dezvoltare să prindă contur amplu.
Să învățăm de la statele puternic dezvoltate regulile acestui drum al succesului în demersurile diplomaţiei economice şi să ne luptăm pentru prezenţa economică românească pe toate meridianele globului, dacă vrem să trecem și noi în tabăra câștigătorilor. La teorie cred că suntem destul de bine pregătiţi!
Alexandru Enoiu/Vlad Moncea: Prin prisma calității dumneavoastră de cadru didactic universitar, cum credeți că ar trebui să ne raportăm la capitalul uman constând în absolvenți africani ai universităților din România, respectiv absolvenți români aflați în Africa?
Silviu-Gabriel Barbu: În primul rând vreau să spun că sunt în asentimentul domnului Boaru în ceea ce privește inițiativa înființării acestei asociații de prietenie româno-zimbabwene, cu secţiuni pe domeniile economic, cultural, educaţional în principal.
În al doilea rând, sectorul universitar este, fără îndoială, un liant de care trebuie să profităm cât mai mult. Cooperarea universitară dintre România și Zimbabwe ar trebui să fie reluată prin reînceperea programelor bursiere pentru studenți. Una dintre cele mai importante investiții pe care le putem face este investiția în generația tânără ca investiție într-un viitor mai bun. Plus că, oferindu-le acest sprijin, am reuși să fim prezenți în viața activă a poporului din Zimbabwe, venind în întâmpinarea dorinței lor de progres general, progres economic (în particular) prin educație.
Se poate vorbi și despre înființarea fie în România, fie în Zimbabwe, a unui centru cultural-academic, fapt ce ar dinamiza relaţiile bilaterale în această privinţă. În acest sens, conducerea Universității Transilvania din Brașov și-a manifestat interesul pentru o vizită în Zimbabwe în vederea reluării legăturilor universitare cu diverse instituții de învățământ superior cu care au existat anterior astfel de colaborări.
Bineînțeles, România a investit deja sub acest aspect în Africa, oferindu-și serviciile educaționale, de-a lungul timpului, către aproximativ o sută de mii de tineri africani care și-au desăvârșit studiile superioare în universitățile românești. Și acesta a fost unul dintre factorii care au contribuit la profunda simpatie pe care ne-o poartă popoarele africane. Drept dovadă, în Khartoum (Sudan) a doua limbă vorbită este româna, iar mititeii și sarmalele sunt mâncăruri recunoscute și foarte apreciate în Africa.
Și absolvenții români ce locuiesc și muncesc în Africa – alături de cei fără studii superioare ori care și le-au desăvârșit chiar în Africa – ar trebui, după cum a menționat și domnul Bouaru, să primească o anumită susţinere şi recunoaştere morală din partea României, a românilor, pentru împrejurarea că au această afinitate cu ţara noastră, existând posibilitatea de a ajuta la promovarea intereselor României și pentru a deveni promotori ai civilizaţiei, culturii și economiei românești.
Alexandru Enoiu/Vlad Moncea: Întrucât ne apropiem de finalul interviului, ce doriți să le transmiteți cititorilor?
Sorin Bouaru: Chiar dacă până să începeți să citiți interviul nu erați conștienți de problema și oportunitatea pe care o are țara dumneavoastră în raporturile cu statele din Africa, sperăm ca acum să înțelegeți faptul că este o oportunitate chiar și la nivel individual, în ultimă instanță. Să nu uităm, totuși, că economia este, indiscutabil, motorul esențial al societății – ci nu politica. Aceasta din urmă doar se pliază pe strategii economice, sociale, culturale etc. Pentru a organiza. Depinde de fiecare dintre noi ca țara noastră să se dezvolte, să prospere și să aibă viitorul pe care ni-l dorim.
Alexandru Enoiu/Vlad Moncea: Domnule Bouaru, ce părere aveți despre Proiectul ABC Juridic?
Sorin Bouaru: Vă urmăresc cu drag activitatea încă de când ați lansat Proiectul în toamna anului 2014. Le-am recomandat și încă le recomand celor cu care intru în contact să vă urmărească, deoarece orice inițiativă ce-și propune să contribuie la binele comun al societății în ansamblul său merită susținută. Voi ați implementat un principiu și format de lucru pe care sper să-l înțeleagă atât cei care conduc țara, cât mai ales cei din generația voastră, anume această lipsă de preferință pentru vreo ideologie politică, iar pentru asta, vă felicit și vă urez mult succes în continuare!
* Mulțumim ABC juridic
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
