Efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017. În ce litigii poate fi exercitat recursul începând cu data de 20 iulie 2017?
27 iulie 2017 | Mircea URSUȚA
Mircea Ursuța
A se vedea dezbaterea Un leu? Un recurs
Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale prin care s-a declarat neconstituţională sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv” cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, este una dintre cele mai importante decizii ale instanţei constituţionale în ceea ce priveşte codul de procedură civilă intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, prin prisma efectelor ce vor fi generate în practica judiciară.
Din această perspectivă, întrebarea la care trebuie să răspundă cât mai rapid este: în ce litigii poate fi exercitat recursul începând cu data de 20 iulie 2017, data publicării Deciziei nr. 369/2017 în Monitorul Oficial?
În considerentele Deciziei nr. 369/2017, conform unei practici uzitate din ce în ce mai des, Curtea Constituţională arată că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate după publicarea deciziei în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Această opinie este exprimată și într-o recentă ediție a unei lucrări de referință în materia dreptului procesual civil, apărută anterior publicării deciziei nr. 369/2017 în Monitorul Oficial[1].
Pe de altă parte, într-un valoros studiu publicat recent pe JURIDICE.ro[2] ,se apreciază că decizia Curţii Constituţionale ar fi aplicabilă numai proceselor declanşate după data de 20 iulie 2017, argumentându-se că dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţia României potrivit cărora, de la data publicării, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor trebuie interpretate prin prisma art. 27 C. pr. civ., în sensul în care hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, decizia Curții Constituționale urmând a produce efecte prin prisma sistemului de aplicare a legii de procedură în timp, consacrat de Noul Cod de procedură civilă, care stabileşte, în esenţă, că legea de procedură sub care începe un proces este şi legea de procedură sub care se încheie acel proces.
Nu putem fi de acord cu niciuna dintre cele două interpretări, apreciind că pot fi atacate cu recurs atât hotărârile ce sunt pronunţate dupa data de 20 iulie 2017, cât şi hotărârile pronunţate anterior acestei date faţă de care, la data de 20 iulie 2017, nu se împlinise termenul de recurs.
Vom expune punctual argumentele pentru această soluţie.
1. Termenul de recurs, conform dispoziţiilor art. 485 C. pr. civ. este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Astfel, calculul termenului de recurs se raportează la data comunicării deciziei instanței de apel și nu la data pronunțării.
La momentul publicării Deciziei nr. 369/2017 în Monitorul Oficial, există numeroase situaţii în care termenul de recurs fie nu a început să curgă, datorită faptului că hotărârea încă nu a fost comunicată, fie a început să curgă, dar încă nu s-a împlinit.
Momentul pronunţării hotărârii, reţinut de Curtea Constituţională în paragraful 32 al Deciziei nr. 369/2017, nu are nicio relevanţă din perspectiva posibilităţii declarării căii de atac a recursului, deoarece momentul de care legea procesual civilă leagă începutul curgerii termenului de recurs este momentul comunicării hotărârii instanţei de apel. Spre deosebire de vechiul Cod de procedură civilă, actualul cod impune comunicarea tuturor hotărârilor judecătoreşti (art. 427 alin. (1) C. pr. civ.), astfel încât termenul de declarare a recursului, chiar și în situația hotărârilor pronunțate înainte de publicarea deciziei Curții Constituționale, poate fi stabilit cu certitudine.
2. Potrivit art. 27 din Codul de procedură civilă hotărârea rămâne supusă căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul. Acest text legal trebuie interpretat prin prisma efectului „general obligatoriu” al deciziilor Curții Constituționale care urmează să se aplice, de la data publicării în Monitorul Oficial în toate litigiile în care „raportul juridic guvernat de dispozițiile legii declarate neconstituționale nu este definitiv consolidat”[3].
Prin Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, s-a stabilit de către instanța de contencios constituțional că atât dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 cât şi dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. pr. civ. sunt contrare legii fundamentale, acestea fiind neconstituţionale, practic, din momentul intrării lor în vigoare. Cu toate acestea, din considerente de stabilitate a sistemului juridic, deciziile Curţii Constituţionale se aplică numai pentru viitor și doar în situația în care un litigiu nu este finalizat, pentru a nu se aduce atingere autorităţii de lucru judecat.[4]
În această interpretare, prin prisma dispoziţiilor art. 27 C. pr. civ, hotărârile instanţelor de apel în litigiile evaluabile în bani pot fi atacate cu recurs, deoarece legea în vigoare la momentul începutului procesului prevedea că aceste hotărâri sunt suceptibile de recurs în lipsa textului declarat neconstituţional.
Decizia Curții Constituționale, fără a produce efecte retroactive trebuie aplicată, de la data publicării acesteia, în toate litigiile în care hotărârea judecătorească ce tranșează litigiul nu a devenit definitivă.
Din punctul nostru de vedere, atât timp cât nu a expirat termenul de recurs la data publicării deciziei Curții, hotărârile pronunțate de instanțele de apel nu sunt hotărâri definitive prin prisma dispozițiilor art. 634 alin. (1), pct. 4 teza a doua din Codul de procedură civilă, dreptul la recurs fiind îngrădit de o normă neconstituțională și putând fi exercitat de la data publicării Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale, cu singura condiție ca termenul de exercitare al acestuia să nu se fi împlinit[5].
3. Efectele declarării neconstituționalității unei norme de procedură civilă nu sunt identice cu efectele abrogării sau modificării normei respective. Dacă în dreptul material sau chiar în dreptul procesual penal, efectele admiterii unei excepții de neconstituționalitate pot fi echivalate cu cele ale abrogării unui text legal, în dreptul procesual civil, prin prisma noului sistem de aplicare a legii de procedură civilă în timp consacrat de actualul Cod de procedură civilă, aceste efecte nu pot fi identice.
Astfel, dacă norma abrogată sau modificată va continua să producă efecte în toate procesele aflate pe rol la data legii modificatoare sau abrogatoare (cu excepția dispozițiilor art. 26 alin. (2) C. pr. civ.), decizia de neconstituționalitate se va aplica imediat, textul declarat neconstituțional nemaiputând fi aplicat în litigiile aflate pe rol deoarece, altminteri, s-ar nega chiar efectul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale.
Să luăm un exemplu simplu. Decizia nr. 462/2014 a Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale normele care impuneau obligativitatea reprezentării prin avocat în recurs s-a aplicat numai proceselor demarate după data de 24 octombrie 2014? Evident, răspunsul este negativ, aceasta aplicându-se tuturor recursurilor nesoluționate la data publicării Deciziei nr. 462/2014 a Curții Constituționale în Monitorul Oficial!
Să analizăm sumar și dispozițiile art. 518 C. pr. civ. care prevăd în esență că atât deciziile pronunțate în recurs în interesul legii (RIL) cât și cele pronunțate în mecanismul hotărârii prealabile (HP) își încetează efectul la data modificării, abrogării sau constatării neconstituționalității dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării. Dacă în ceea ce privește textele legale modificate sau abrogate, hotărârea pronunțată în RIL sau HP va continua să se aplice în procesele civile începute la data modificării sau abrogării normei, în ceea ce privește deciziile de admitere a excepțiilor de neconstituționalitate, hotărârea pronunțată în RIL sau HP își va înceta imediat aplicabilitatea deoarece, pur și simplu, nu se poate aplica în niciun litigiu o decizie de interpretare a unei norme neconstituționale…
Nu în ultimul rând, dispoziițile art. 24-27 din Codul de procedură civilă care reglementează aplicarea în timp a normelor de drept procesual civil trebuie să se subordoneze dispozițiilor art. 147 alin (4) din Constituția României.
[1] G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ediția a 4-a revăzută și adăugită, Editura Hamangiu, București, 2017, p. 719, nota 1 subsol: „De asemenea, nu se pune problema efectelor deciziei Curții în cazul hotărârilor pronunțate în apel anterior datei la care aceasta devine obligatorie. Într-adevăr, în atare situații chiar dacă, spre exemplu prin raportare la decizia Curții, termenul de recurs nu ar fi expirat, hotărârea din apel rămâne definitivă, deoarece potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii de la data publicării și au putere numai pentru viitor”.
[2] Opinie susţinută de T. C. Briciu, C. C. Dinu, G. L. Zidaru în T. C. Briciu, C .C. Dinu, M. Stancu, G. L. Zidaru în Analiza deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv”. Sfârșitul epocii ,,pragului valoric” și speranțele într-o Curte de Casație unificatoare a jurisprudenței, pct. V lit. B, pct. c), disponibil aici.
[3] S. M. Costinescu, K. Benke, Efectele deciziilor Curții Constituționale (pronunțate în temeiul art. 146 lit. d din Constituția României) în dinamica aplicării lor, în „Dreptul”, nr. 10/2012, p. 11o.
[4] În decizia 126/2016, Curtea Constituțională, admițînd excepția de neconstituționalitate a art. 453 alin. (1) litera f) din Codul de procedură penală arată că: „nereglementarea condiției ca excepția de neconstituționalitate să fi fost invocată în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere atribuie efecte ex tunc actului jurisdicțional al Curții, cu încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, determină o încălcare nepermisă a autorității de lucru judecat, o atingere adusă principiului securității raporturilor juridice – element fundamental al supremației dreptului, care prevede, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu mai poată fi supusă rejudecării (Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61)”.
[5] De altfel, art. 634 alin. (2) C. pr. civ. prevăd că hotărârile rămân definitive doar la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului..
Conf. univ. dr. Mircea Ursuţa
Facultatea de Drept, Universitatea din Oradea
Avocat, Baroul Bihor
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
