Mihaela Mazilu-Babel
Andrei Alexandru Marcu
În data de 24.07.2017 s-a constituit un nou dosar (2266D/2017) pe rolul Curţii Constituţionale, urmând a fi analizate dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale (cauza Dobai Ștefan).
Conform motorului de căutare de pe pagina Curții Constituționale, acesta este primul dosar în care aceste dispoziții formează obiectul unui control de constituționalitate.
Instanţa de trimitere este Tribunalul Cluj, care nici măcar nu a putut decide dacă se impune sau nu suspendarea cauzei, și asta din cauza unei dispoziții de drept care la rându-i este supusă unui control de constituționalitate încă pendinte.
Nici pe portalul instanţei de trimitere, şi nici pe portalul Curţii Constituţionale nu se precizează în raport de ce dispoziţii din Constituţie se va realiza controlul de constituţionalitate.
Dispozițiile (direct sau indirect) criticate au următorul conținut normativ:
Art. 8 (extras)
(1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
(2) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi asocierea în vederea săvârşirii faptei prevăzute la alin. (1).
Andrei Alexandru Marcu (text și selecție)
Student, Facultatea de Drept, Universitatea „Ovidius” Constanţa
dr. Mihaela Mazilu-Babel (coordonator)
Aflaţi mai mult despre Andrei Alexandru Marcu, Dobai Ștefan, Legea nr. 241/2005, Mihaela Mazilu-BabelJURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.
Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!
Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară
Monitorizarea inteligentă a dosarelor de instanţă: Monitor Dosare
Lex Discipulo Laus
Noi suntem organizati lamentabil fiscalo-penal. Avem nevoie de modificari drastice pentru a nu ajunge la ne bis in idem.
Art. 11.11 Cod fiscal spune ca jurisprudenta CJUE este superioara dreptului intern. Punctul 50 din C-277/14 este cat se poate de clar, ca ANAF este responsabil:
Este sarcina administrației fiscale care a constatat fraude sau neregularități comise de persoana care a emis factura să stabilească, în raport cu elemente obiective și fără a solicita din partea destinatarului facturii verificări a căror sarcină nu îi revine, că acest destinatar știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într‑o fraudă privind TVA‑ul, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere (a se vedea în acest sens Hotărârea Bonik, C‑285/11, EU:C:2012:774, punctul 45, și Hotărârea LVK‐ 56, C‑643/11, EU:C:2013:55, punctul 64).
Bineinteles ca articolul este neconstitutional. Codul de procedura fiscala spune la art. 105:
Corectarea declarației fiscale
(1) Declarația de impunere poate fi corectată de către contribuabil/plătitor, pe perioada termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale.
(2) Declarația informativă poate fi corectată de către contribuabil/plătitor indiferent de perioada la care se referă.
Mai mult, organul penal nu poate trece peste conditia art 93/95 CPF.
Art. 93 Sfera și actele de stabilire a creanțelor fiscale
(1) Stabilirea creanțelor fiscale reprezintă activitatea de determinare a materiei impozabile, de calculare a bazei de impozitare și a creanțelor fiscale.
(2) Creanțele fiscale se stabilesc astfel:
a) prin declarație de impunere, în condițiile art. 95 alin. (4) și art. 102 alin. (2);
b) prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
Art. 95 Decizia de impunere
(1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent.
(2) Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta stabilește sau modifică baza de impozitare ca urmare a unei verificări documentare, a unei inspecții fiscale ori a unei verificări a situației fiscale personale, efectuate în condițiile legii.
Deci acest articol trebuie corelat de urgenta, dar si clarificat cu art. 105 CPF. Organul penal nu are competenta fiscala si pana cand ANAF nu lamureste cauza, Ministerul Public nu are ce sa caute in domeniul fiscal.
🙁