« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrepturile omuluiDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
2 comentarii

CCR pendinte: articolul 8 alin. (2) din Legea pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale (asocierea în vederea săvârșirii)
28.07.2017 | Mihaela MAZILU-BABEL, Andrei Alexandru MARCU

JURIDICE - In Law We Trust Monitor Dosare
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Andrei Alexandru Marcu

Andrei Alexandru Marcu

În data de 24.07.2017 s-a constituit un nou dosar (2266D/2017) pe rolul Curţii Constituţionale, urmând a fi analizate dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale (cauza Dobai Ștefan).

Conform motorului de căutare de pe pagina Curții Constituționale, acesta este primul dosar în care aceste dispoziții formează obiectul unui control de constituționalitate.

Instanţa de trimitere este Tribunalul Cluj, care nici măcar nu a putut decide dacă se impune sau nu suspendarea cauzei, și asta din cauza unei dispoziții de drept care la rându-i este supusă unui control de constituționalitate încă pendinte.

Nici pe portalul instanţei de trimitere, şi nici pe portalul Curţii Constituţionale nu se precizează în raport de ce dispoziţii din Constituţie se va realiza controlul de constituţionalitate.

Dispozițiile (direct sau indirect) criticate au următorul conținut normativ:

Art. 8 (extras)
(1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
(2) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi asocierea în vederea săvârşirii faptei prevăzute la alin. (1).

Andrei Alexandru Marcu (text și selecție)
Student, Facultatea de Drept, Universitatea „Ovidius” Constanţa

dr. Mihaela Mazilu-Babel (coordonator)

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Monitorizarea inteligentă a dosarelor de instanţă: Monitor Dosare

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “CCR pendinte: articolul 8 alin. (2) din Legea pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale (asocierea în vederea săvârșirii)”

  1. Noi suntem organizati lamentabil fiscalo-penal. Avem nevoie de modificari drastice pentru a nu ajunge la ne bis in idem.

    Art. 11.11 Cod fiscal spune ca jurisprudenta CJUE este superioara dreptului intern. Punctul 50 din C-277/14 este cat se poate de clar, ca ANAF este responsabil:
    Este sarcina administrației fiscale care a constatat fraude sau neregularități comise de persoana care a emis factura să stabilească, în raport cu elemente obiective și fără a solicita din partea destinatarului facturii verificări a căror sarcină nu îi revine, că acest destinatar știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într‑o fraudă privind TVA‑ul, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere (a se vedea în acest sens Hotărârea Bonik, C‑285/11, EU:C:2012:774, punctul 45, și Hotărârea LVK‐ 56, C‑643/11, EU:C:2013:55, punctul 64).

    Bineinteles ca articolul este neconstitutional. Codul de procedura fiscala spune la art. 105:
    Corectarea declarației fiscale
    (1) Declarația de impunere poate fi corectată de către contribuabil/plătitor, pe perioada termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale.
    (2) Declarația informativă poate fi corectată de către contribuabil/plătitor indiferent de perioada la care se referă.

    Mai mult, organul penal nu poate trece peste conditia art 93/95 CPF.
    Art. 93 Sfera și actele de stabilire a creanțelor fiscale
    (1) Stabilirea creanțelor fiscale reprezintă activitatea de determinare a materiei impozabile, de calculare a bazei de impozitare și a creanțelor fiscale.
    (2) Creanțele fiscale se stabilesc astfel:
    a) prin declarație de impunere, în condițiile art. 95 alin. (4) și art. 102 alin. (2);
    b) prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.

    Art. 95 Decizia de impunere
    (1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent.
    (2) Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta stabilește sau modifică baza de impozitare ca urmare a unei verificări documentare, a unei inspecții fiscale ori a unei verificări a situației fiscale personale, efectuate în condițiile legii.

    Deci acest articol trebuie corelat de urgenta, dar si clarificat cu art. 105 CPF. Organul penal nu are competenta fiscala si pana cand ANAF nu lamureste cauza, Ministerul Public nu are ce sa caute in domeniul fiscal.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.