Cristi Andrei: În primul an nu există viitori procurori și viitori judecători, există doar auditori de justiție
17 august 2017 | Cătălina-Elena CRISTEA
Cătălina-Elena Cristea
Constantin-Cristi Andrei
Cătălina Cristea: Bună, Cristi! Îți mulțumesc pentru că ai acceptat să îmi acorzi acest interviu.
Cristi Andrei: Bună, Cătălina, îți mulțumesc și eu!
Cătălina Cristea: De ce ai ales să vii la Facultatea de Drept?
Cristi Andrei: Am ales Facultatea de Drept pentru a-mi îndeplini visul de a deveni procuror, la terminarea liceului am știut că asta vreau să fac și era prima etapă.
Cătălina Cristea: Te-a îndrumat cineva din familie să alegi această cale?
Cristi Andrei: Nu, am știut ce am de făcut de la bun început și care sunt etapele pe care trebuie să le parcurg.
Cătălina Cristea: Ce materie ți s-a părut cea mai interesantă și de ce?
Cristi Andrei: În facultate cea mai interesantă și frumoasă materie mi s-a părut Dreptul Roman, nu am înțeles mare lucru, însă sunau atât de pompos expresiile acelea, simpla rostire te făcea să te simți un jurist adevărat după doar 2-3 săptămâni de facultate.
Cătălina Cristea: Cum au fost probele de admitere la INM? Vorbește-ne despre proba interviului în cazul tău.
Cristi Andrei: Aventura mea numită „admitere INM” a început în anul 2014. După câteva luni bune de învățat am reușit să trec de proba juridică și de raționament logic cu un rezultat destul de decent, picând cu brio la proba interviului. Motivul pentru care am picat a fost acela că după primele două probe, în vederea pregătirii pentru interviu, am început să citesc cărți despre interdicții, principii, incompatibilități și altele asemenea. După aproximativ două săptămâni de citit eram în stadiul în care îmi puneam întrebarea: Oare magistrații au voie să respire? La interviu când mi se adresa o întrebare stăteam și mă gândeam cum scrie în cărți, iar răspunsurile date în fața comisiei au fost atât de penibile încât cred că dacă făceam parte din comisie mă dădeam singur afară după 5 minute.
După ce am picat m-am gândit că trebuie să abordez o altă strategie, trebuia să văd cum sunt în realitate magistrații, să mă „infiltrez” printre ei și așa mi-a venit ideea strălucită de a ajunge grefier. În aprilie 2015 am susținut concursul la Școala Națională de Grefieri și am reușit să intru. La SNG am ales grefier la parchet unde am avut-o formator pe doamna procuror Lavinia Ionescu cu care am făcut modulul de Urmărire penală și Deontologia profesiei de grefier. La seminarele dânsei am realizat că nu trebuie să privim lucrurile în extrem, acțiunile sau inacțiunile unui magistrat și implicit ale unui grefier, în societate, trebuie să fie guvernate de bună-credință și de moralitate, atât, nimic mai mult. În august 2015 am susținut din nou examenul de admitere la INM, la interviu am schimbat abordarea, nu am mai citit nicio carte de deontologie și am încercat să răspund la întrebările comisiei cât se poate de natural, să le trec prin filtrul propriei gândiri. De această dată m-am descurcat decent și am reușit să iau o notă cu mult peste așteptările mele, 9 și ceva.
Cătălina Cristea: Cum este viața unui auditor de justiție?
Cristi Andrei: La mine această perioadă s-a împărțit în 3 etape. În primele 2-3 săptămâni nu știam dacă m-a lovit trenul sau vreun camion, nu eram sigur ce mi se întâmplă, erau atât de multe informații de asimilat iar creierul meu nu voia să mă ajute în niciun fel. Chiar îmi amintesc de un moment comic, eram la al doilea seminar de comercial, unde doamna judecător Ungureanu încerca să ne explice cum e cu daunele moratorii, daune compensatorii, dobânda legală, dobânda remuneratorie, pur și simplu nu înțelegeam mai nimic, iar pentru a verifica dacă sunt singurul care are neuronii blocați l-am întrebat pe colegul meu de bancă: Alex, tu înțelegi ceva? Răspunsul lui a fost peste așteptări: „Nu, dar schimbă fața asta de mirat și dă afirmativ din cap că poate ne întreabă ceva și ne facem de râs!”.
A doua etapă a fost după cele 2-3 săptămâni de acomodare până la sfârșitul anului întâi. Aceasta a presupus acumularea a multor informații, precum și dezvoltarea anumitor aptitudini necesare pentru exercitarea profesiei de judecător sau procuror, bineînțeles, multe teme pentru acasă, teme comune, teste fulgere, lucrări comune, examene de an, care, deși sunt foarte multe, enervant de multe, chiar te ajută se te mobilizezi și să dai ce e mai bun din tine.
Ultima etapă a presupus practică la parchet. Aceasta a fost cea mai frumoasă perioadă, am avut norocul să lucrez cu procurori minunați, în fiecare zi am avut câte ceva de învățat de la ei. Cel mai important pentru mine a fost faptul că la fiecare soluție pe care o propuneam, în dosarele pe care le-am studiat, am fost ascultat și mi s-au oferit argumente pro și contra, precum și faptul că am fost încurajat să îmi exprim opinia cu privire la orice problemă ce făcea obiectul dosarelor în lucru, ceea ce mi-a dat încredere mine și m-a ajutat să îmi formez o gândire care cred că o să mă ajute în profesie.
Cătălina Cristea: Ce trebuie să facă un auditor de justiție?
Cristi Andrei: Din punctul meu de vedere trebuie să își construiască baza de cunoștințe și aptitudini necesare pentru profesia de magistrat. Nu o să ieși din institut un procuror sau un judecător în adevăratul sens al cuvântului dar ai baza și asta e foarte important.
Cătălina Cristea: Cum vezi faptul că viitorii procurori învață laolaltă cu viitorii judecători, deși vor face lucruri total diferite?
Cristi Andrei: În primul an nu există viitori procurori și viitori judecători, există doar auditori de justiție. În anul doi, după alegerea profesiei, se fac module diferite, în funcție de profesia aleasă. Eu zic că e bun sistemul acesta, având în vedere că după examenul de capacitate poți, în limita locurilor disponibile, să îți schimbi profesia. Cum ai putea, după capacitate, să te schimbi din procuror în judecător dacă nu înveți să faci măcar o minută sau să redactezi o hotărâre?
Cătălina Cristea: Ce te-a determinat să alegi această profesie?
Cristi Andrei: Povestea este mai lungă, cert este că în adolescență mi-am dorit să fiu polițist judiciar. Prin liceu am început să mă documentez cu privire la activitatea asta și ce presupune ea, atunci am aflat că de fapt procurorul este „stâlpul urmăririi penale”. M-am uitat, pe internet, cum pot să ajung procuror: 4 ani de facultate, o admitere cu 23-25 de oameni pe loc, 2 ani de INM, 1 an stagiatură, examen de definitivat, atunci am zis „ok, asta trebuie să fac!” și am făcut-o, momentan sunt pe la jumătatea drumului dar mergem înainte. Sunt de părere că atunci când vrei să îți alegi o profesie, o alegi pentru că simți că ți se potrivește, dacă stai să pui în balanță avantajele și dezavantajele fiecărei profesii sau meserii nu ajungi nicăieri.
Cătălina Cristea: Activitatea procurorului este mai interesantă decât a judecătorului?
Cristi Andrei: Din punctul meu de vedere ambele profesii sunt la fel de interesante și de frumoase. Chiar m-am gândit o perioadă destul de lungă dinaintea repartiției să optez pentru profesia de judecător.
Cătălina Cristea: Ce face mai specială activitatea unui procuror de supraveghere sau de anchetă decât pe a unui procuror de ședință?
Cristi Andrei: Activitatea procurorului de supraveghere este cu mult mai dinamică și complexă decât cea a procurorului judiciar, ai mai multă libertate de acțiune, ai activitate de coordonare și îndrumare a lucrătorilor de poliție, efectuezi acte de urmărire penală, poți să preiei orice dosar și să efectuezi urmărirea penală, propui sau, după caz, iei măsuri preventive, analizezi necesitatea administrării anumitor mijloace de probă. În alte cuvinte, pleci de la o plângere și construiești un dosar pe care tot tu îl soluționezi. Procurorul de ședință primește dosarul gata făcut, în schimb el e imaginea parchetului, trebuie să fie o persoană spontană, foarte bine pregătită cu precădere pe partea de drept procesual, astfel că la orice problemă de drept ridicată în fața instanței trebuie să poată să emită o opinie legală și pertinentă. Spre deosebire de majoritatea colegilor mei, nu mă văd procuror judiciar, dar niciodată să nu spui niciodată.
Cătălina Cristea: Cum te-ai simțit prima dată când ai mers la Parchet?
Cristi Andrei: La Parchet am mers pentru prima oară în calitate de cursant la Școala Națională de Grefieri, nu cred că am avut vreun sentiment aparte. Îmi amintesc că eram cu o fostă prietenă de la SNG care m-a întrebat: Cristi, dacă ne alegem grefieri la parchet o să ajungem secretare? Întrebarea era una cât se poate de legitimă, având în vedere că pe ușa grefei de la parchet scrie „Secretariat”. Asta e tot ce țin minte din prima mea vizită.
Cătălina Cristea: Care sunt țintele tale în carieră?
Cristi Andrei: Cred că ținta mea ar fi procuror în cadrul DIICOT.
Cătălina Cristea: Ai în minte vreo locație unde ai vrea să fii repartizat?
Cristi Andrei: Dacă mă întrebai acum câteva luni îți spuneam undeva cât mai aproape de București, acum nu mai am vreo preferință, poate Constanța.
Cătălina Cristea: Ce formator ți-a plăcut cel mai mult?
Cristi Andrei: Doamna judecător Ioana Nestor, un om de excepție și un profesionist desăvârșit.
Cătălina Cristea: Îți mulțumesc pentru interviul acordat și îți urez mult succes!
Cristi Andrei: Mult succes și ție Cătălina în toate proiectele viitoare!
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
