« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 
 1 comentariu

Fraudă prin divorț. UPDATE: soluția pronunțată de Tribunalul București
29.06.2018 | Igor LĂCĂTUŞ

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Igor Lăcătuș

Igor Lăcătuș

29 iunie 2018: Prin decizia instanței de control judiciar – Tribunalul București a menținut sentința instanței de fond. În motivare instanța de apel a preluat aceleași argumente, respectiv că nu s-ar fi făcut dovada calității adjudecatarului (soției) de interpus al debitorului. În fine, mai reține instanța că prezumția bunei credințe a părților nu a fost răsturnată, adjudecatarul fiind un creditor diligent care a încercat să evite o pierdere, dar și să obțină un câștig – achiziționarea imobilului pe care l-a pierdut la partaj în timpul căsătoriei cu debitorul.

Notă: Așadar instanțele au apreciat că este legal un astfel de comportament al părților în cadrul executării silite. Practic, ne-am întors în trecut, înainte de data la care creditorul urmăritor a solicitat partajul judiciar al imobilului, în timpul căsătoriei părților. Singura diferență față de situația de dinainte de partaj, dincolo de prejudiciul suferit de creditor, este că părțile (debitorul și adjudecatarul imobilului) nu mai au calitatea de soți. Dacă această stare a lucrurilor înseamnă justiție, atunci nu ne rămâne decât să urmăm recomandările instanțelor.

:: Hotărârea

* * *

26 august 2017: Auzeam zilele trecute că potrivit statisticii (incomplete, ce-i drept), cauzele privind ultima fază a procesului civil sunt reprezentate în proporție de mai mult de jumătate din totalul dosarelor aflate pe rolul instanțelor din România, de acțiunile formulate de justițiabili în cadrul executării silite. Mărturisesc că nu am studiat toate statisticile justiției pentru o confirmare/infirmare a spuselor, însă dacă m-aș raporta la volumul cauzelor aflate pe agendă, s-ar adeveri informația.

În orice caz, ne „bucură” proiectul verbal venit din partea promotorilor de politici publice (strict pentru a reglementa/legifera cât mai bine și mai corect, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului) și da, acesta recent, prin care se dorește modernizarea vârfului piramidei profesionale (cine, pe cine numește, sancționează, destituie, ș.a.m.d.), în loc să fie ajutat sistemul de la rădăcină, chiar și prin dotarea cu sisteme moderne informatice, de care să beneficieze instanțele și personalul auxiliar (inclusiv având efect pozitiv și asupra statisticii, despre care se amintea).

E adevărat! Mereu s-a dovedit destul de complexă – Cartea a V-a din Codul de procedură civilă – despre executare silită, poate și pentru că e ultima etapă a procesului civil, iar cel care a pierdut se pomenește, neașteptat, dintr-o dată executat silit, de partenerul său de afaceri, de vecin, fost (actual) angajator, de prietenul drag de altă dată, etc.

Scopul și obiectul executării silite, așa cum sunt definite de textul art. 622 din Codul de procedură civilă, deși inițial juridicește acceptate de toți – părțile raportului juridic ori împricinatul la un delict civil sau subiectul unui fapt juridic, etc., parcă nu mai sunt la fel de prietenoși, când li se cere (ordonă) să plătească banii, să restituie mașina sau să desființeze casa construită nelegal, să mute gardul, ș.a.m.d.

Aproape nu de bunăvoie, debitorul se întreabă ori, de ce nu, consultă un jurist, cum să evite executarea titlului executoriu și ca o ultimă soluție, citește Cartea a V-a din scoarță în scoarță, eventual o coroborează cu dispozițiile din Codul civil și alte acte normative incidente speței.

Într-o cauză despre care dorim să informăm publicul cititor și pasionat (cu scuzele de rigoare, sătul, după caz) de dreptul executării silite și toate efectele pe care legea, uzanțele și principiile generale ale dreptului le atașează acestei materii, s-a strecurat intempestiv un divorț al soțului debitor (nu știm, de capul său ori sfătuit cât se poate de „legal”), artificiu prin care a fraudat legea și drepturile creditorului urmăritor (fost angajator).

Instanța de executare (de fond), sesizată pe calea contestației la executare a respins demersul creditorului, apreciind că nu s-a dovedit frauda, câtă vreme, soțul debitorului, de asemenea deținea calitatea de creditor intervenient (avea un drept la sultă, urmare a partajului judiciar efectuat în timpul căsătoriei de instanță la cererea creditorului urmăritor) și vezi că în această calitate juridică, avea dreptul să adjudece la licitația publică, imobilul scos la vânzare silită și care bineînțeles (înainte de dimineața divorțului amiabil) aparținea în deplină proprietate soțului – debitor.

Or, creditorul urmăritor nu a achiesat la motivarea instanței, întrucât în cadrul altor dosare de executare silită, având aceleași părți, soțul – creditor nu a depus niciun efort pentru recuperarea sultei, ci doar cu ocazia vânzării silite imobiliare a intervenit în cadrul executării, prevalându-se întâi de calitatea de creditor (fiind însă o persoană interpusă la momentul intervenției silite), pentru ca apoi, soții să divorțeze amiabil la notar, cu câteva zile înainte de data fixată pentru licitație. În cauză, s-au administrat probe, care dovedeau circumstanțele fraudei comise de soți prin divorț (de pildă, debitorul, anterior intervenției și licitației a transferat bani în contul soțului – creditor, însă cu toate acestea, a invocat sulta, chiar dacă „neoficial” fusese achitată), încălcându-se prevederile art. 843 alin. (2) din Codul de procedură civilă[1] și alte articole de lege. Tocmai că, fiind vorba despre o fraudă (de menționat că plata prețului de adjudecare s-a efectuat de creditorul intervenient cu banii debitorului), creditorul urmăritor a contestat procesul – verbal de adjudecare, invocând în sprijinul contestației sale, inclusiv prevederile art. 694 alin. (3) din același Cod[2]. Nefiind vorba despre un terț adjudecatar, aplicabilitatea normei de la art. 777 alin. (1) din Codul de procedură civilă, era înlăturată, întrucât fostul soț avea calitatea de creditor intervenient.

Merită menționat că nu punem la îndoială judecata instanței de executare (există căi de atac), ci dorim să punctăm despre acest mecanism artificial, prin care, soțul – debitor, fiind subiect al executării silite imobiliare, desface căsătoria, numai ca să nu respecte executarea hotărârii judecătorești definitive, încuviințată de aceeași instanță de executare (în sens instituțional).

Cine a respectat (încălcat) legea, ne va spune instanța de control judiciar[3], însă de remarcat este imaginația infinită a datornicului și în acest context, labirintul normelor specifice executării silite.


[1] Debitorul nu poate licita nici personal, nici prin persoane interpuse.
[2] Creditorii urmăritori nu se pot opune cererilor de intervenție făcute de alți creditori, în afară de cazul în care ei fac dovada că aceștia au acționat în frauda drepturilor lor. Ei pot însă contesta, în termenul prevăzut de lege, repartizarea creanțelor potrivit proiectului de distribuire a sumelor rezultate din urmărire întocmit de către executor.
[3] Instanța de executare s-a pronunțat că soții au fost ambii de bună-credință, curios; a disociat calitățile părților (făcând abstracție una de alta sau analizându-le separat), de parcă nu ar fi fost vorba despre aceeași persoană (intimatul soț–creditor intervenient) când a interpretat prevederile art. 843 alin. (2) din Codul de procedură civilă și ale art. 992 alin. (2) din Codul civil.


Avocat Igor Lăcătuș
MOȚEC ȘTEFAN – Cabinet de avocat

 
Secţiuni: Content, Procedură civilă, Selected, Studii | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Fraudă prin divorț. UPDATE: soluția pronunțată de Tribunalul București”

  1. Răsturnarea prezumţiei de bună credinţă se face foarte uşor. Dacă divorţul e „de sanchi” se poate dovedi foarte simplu prin martori care arată să soţii locuiesc împreună, au conturi în comun, plătesc facturi aferente proprietăţii.
    E uşor să dovedeşti că divorţul este de faţadă.
    De exemplu, un divorţ amiabil, necontestat, executat cu 5 zile înainte de executarea imobilului, după o căsnicie de 22 de ani, este un fapt clar care răstoarnă prezumţia de bună credinţă.
    Dacă nu ai jurisprudenţă română, utilizează jurisprudenţă străină, care este foarte bogată în acest domeniu şi foarte stabilă. Multe ţări ai legi speciale denumite „legi ale transferurilor frauduloase” (în dauna creditorilor).
    Dar avocatul are nevoie de să depună diligenţe, să anagajezi investigatori, etc.
    E simplu, dar uneori e SCUMP.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD