Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, avantaje și dezavantaje
31.08.2017 | Daniela ȘUIU

Secţiuni: Content, Drept penal, Selected, Studii
JURIDICE - In Law We Trust
Daniela Șuiu

Daniela Șuiu

O întrebare retorică a unui justiţiabil urmată de o analiză a textelor de lege ce reglementează instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu accent pe condiţiile, anularea şi revocarea suspendării executării pedepsei, coroborate cu prevederile legale privind concursul de infracţiuni şi contopirea pedepselor m-au condus către ideea existenţei unui vid legislativ şi a unei posibile încălcări a egalităţii în drepturi prevăzută de art. 16 din Constituţia României.

Încălcarea art. 16 este generată, din punctul meu de vedere, de inexistenţa unei compensări pentru persoanele care la un moment dat sunt supuse unui anumit tip de restricţii, ajungând, ca din punct de vedere juridic, să fie tratată mai bine o persoană care execută efectiv decât o persoană care stă sub supraveghere.

În sensul celor precizate şi pornind de la o speţă întâlnită recent în practică, ne aflăm în faţa următoarei stări de fapt: X, săvârşeşte două fapte concurente. Pentru una din fapte este pronunţată o hotărâre definitivă de condamnare la o pedeapsă de 3 ani cu suspendarea executării sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 4 ani  Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul, X, respectă toate măsurile şi îşi îndeplineşte toate obligaţiile ce îi incumbă prin hotărârea definitivă de condamnare, măsuri şi obligaţii prevăzute de art. 93 Cod Penal, după cum urmează: se prezintă la serviciul de probaţiune, primeşte vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa, anunţă, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, comunică schimbarea locului de muncă, comunică informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă, urmează un curs de calificare profesională, nu părăseşte teritoriul României, fără acordul instanţei şi bineînţeles, prestează o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 100 de zile, în condiţiile stabilite de instanţă.

În paralel şi până la împlinirea termenului de supraveghere rămâne definitivă o nouă hotărâre de condamnare la o pedeapsa de 1 an, faţă de acelaşi inculpat X, pentru o faptă concurentă. În această situaţie, lucrurile ar urma să se desfăşoare în următoarea manieră: în baza art. 97 Cod Penal instanţa va dispune anularea suspendării executării pedepsei pronunţată prin hotărârea iniţială de condamnare, contopind pedepsele pentru infracţiunile concurente, urmând a aplica o pedeapsă unică rezultantă.

Urmare a aplicării regulilor specifice concursului de infracţiuni, deşi art. 97 alin. (2) Cod penal permite o nouă suspendare a executării în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă, nu se mai respectă regula de la art. 91 alin. (1) Cod penal, nici în ceea ce priveşte litera a) maximul pedepsei aplicate (depăşeşte 3 ani), nici în ceea ce priveşte litera b), X fiind condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 1 an (presupunând că ideea de pedeapsă anterioară mai mare de 1 an include prima faptă concurentă, cea pentru care X a primit o pedeapsă mai mare de 1 an, în speţă 3 ani).

Plecând de la aceeaşi presupunere anterioară, chiar şi în ipoteza în care X ar fi avut o primă condamnare mai mică de 3 ani însă mai mare de 1 an şi o a doua condamnare de 1 an( fapte concurente), putându-ne imagina o pedeapsă rezultantă care să nu depăşească 3 ani şi deci care să respecte prevederile art. 91 alin. (1) lit. a) Cod penal, suspendarea pedepsei rezultante tot nu ar fi fost posibilă fără încălcarea prevederilor art. 91 alin. (1) lit. b) Cod Penal care prevede în mod expres că pentru incidenţa instituţiei suspendării sub supraveghere a executării pedepsei este necesar ca infractorul să nu mai fi fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 1 an, asta desigur, dacă pornim de la ideea că pedeapsa anterioară mai mare de 1 an include prima faptă concurentă şi nu privim ideea de condamnare anterioară ca pe una aparte de primul termen al concursului, situaţie în care o nouă pedeapsă cu suspendarea executării devine, din nou, posibilă.

În aceste condiţii, deşi X a respectat toate măsurile şi a îndeplinit toate obligaţiile dispuse în prima hotărâre de condamnare şi imaginându-ne şi situaţia dramatică în care cea de-a doua hotărâre de condamnare rămâne definitivă cu puţin timp înainte de împlinirea termenului de supraveghere, hotărâre care atrage anularea suspendării iniţiale, condamnatului X nu i se va deduce nici măcar o zi în momentul în care se va efectua contopirea celor două pedepse.

Aşadar, toată perioada  în care condamnatul respectă obligaţiile şi, în fapt, execută sancţiunea (căci împlinirea termenului tocmai asta reprezintă, considerarea ca executată a pedepsei) nu are nicio relevanţă.

Pentru accentuarea absurdului acestei situaţii, să ne imaginăm următoarele ipoteze:

1. Pedeapsa pronunţată în prima hotărâre de condamnare ar fi fost una cu executare efectivă, situaţie în care discutăm despre o persoană considerată ca reprezentând un mai mare pericol pentru societate, fapt ce a şi determinat includerea acesteia în mediul carceral. În această ipoteză, la momentul contopirii celor două pedepse, am fi discutat, în mod cert, şi despre deducerea pedepsei deja executată;

2. Dacă pe parcursul termenului de supraveghere X nu ar fi respectat măsurile impuse prin hotărârea de condamnare sau şi-ar fi încălcat obligaţiile stabilite şi i-ar fi fost revocat beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, aşa cum prevede art. 96 alin. (1) Cod penal, X ar fi urmat să execute efectiv pedeapsa stabilită, situaţie în care, la momentul contopirii, perioada executată în mediul carceral, ar fi fost obligatoriu dedusă;

3. Dacă la o zi după împlinirea termenului de supraveghere X mai săvârşeşte o faptă, vor fi incidente dispoziţiile legale care incriminează recidiva postexecutorie, deci pedeapsa se consideră executată, şi pe cale de consecinţă, limitele speciale prevăzute de lege pentru noua infracţiune se vor majora cu jumătate, agravând situaţia lui X; în schimb, în cazul în care cu o zi înainte de împlinirea termenului de supraveghere, X săvârşeşte o faptă în condiţiile art. 96 alin. (4) Cod penal, descoperită până la împlinirea termenului de supraveghere, ne aflăm în faţa unei recidive postcondamnatorii cu menţiunea că de această dată nu se va mai considera nimic executat şi prin urmare nimic nu va fi dedus.

Dacă fapta săvârşită în condiţiile recidivei postcondamnatorii ar fi fost săvârşită în mediul carceral, pedeapsa pentru noua infracţiune s-ar fi adăugat la restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, aşa cum prevede art. 43 alin. (1) Cod penal, însă, în situaţia lui X, persoană considerată mai puţin periculoasă pentru societate şi deci condamnat la o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere, vor fi incidente prevederile art. 96 alin. (4) Cod penal referitoare la revocarea obligatorie a suspendării executării pedepsei caz în care, deşi X se afla la o zi distanţă de executarea în integralitate a pedepsei stabilită în sarcina sa, se găseşte de fapt, în situaţia similară cu cea a unei persoane care s-ar fi sustras de la executarea pedepsei, pentru că acesta nu va beneficia de nicio deducere.

Această cea de-a treia ipoteză mă face să mă întreb când suntem, de fapt, coerenţi în gândire? Atunci când considerăm că ulterior termenului de supraveghere fapta a fost executată şi deci vorbim despre o executare? sau când ne aflăm în interiorul termenului de supraveghere, eventual aproape de împlinirea duratei acestuia, sens în care o revocare a beneficiului suspendării ne conduce spre o recidivă postcondamnatorie în care deşi X, se afla cu puţin înainte de împlinirea termenului de supraveghere ne vom răzgândi şi nu va mai fi executat nimic pentru că în baza prevederilor legale actuale, lui X nu îi va fi dedusă nici măcar o zi!? În fapt urmează a fi incidentă, în cauză, un soi de recidivă postcondamnatorie parţială!? pentru că lui X, nu îi va fi dedusă perioada executată dar pedeapsa pentru noua infracţiune va fi totuşi adăugată la întreaga pedeapsă anterioară.

Prin comparaţie cu situaţia în care faţă de X s-ar fi aplicat o pedeapsă în regim de executare fiind incidente dispoziţiile art. 60 Cod penal, precum şi cele privind deducerea perioadei deja executată, situaţia lui X condamnat la o pedeapsă cu suspendarea executării în cazul anulării beneficiului suspendării, având în vedere cele expuse anterior, devine una mai puţin favorabilă iar întregul comportament pozitiv din perioada termenului de supraveghere, este practic ignorat.

În aceste condiţii, apreciez că ne aflăm în faţa unui vid legislativ şi nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva acest vid generează o discriminare pozitivă în ceea ce priveşte persoanele condamnate cu executare efectivă în detrimentul persoanelor care deşi nu au fost considerate suficient de periculoase pentru a fi trimise în penitenciar, vor ajunge tot acolo însă doar după o strictă supraveghere prealabilă prin intermediul instituţiei suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Această discriminare la care fac referire îmi pare a fi generată de faptul că o persoană care a fost supusă unor restricţii pe o anumită durată de timp, nu va beneficia de nici un fel de compensare în eventualitatea existenţei unei stări de fapt ca cea precizată anterior.

O situaţie asemănătoare este si cea a controlului judiciar, măsură preventivă care presupune existenţa unor restricţii similare cu cele existente în cazul unei pedepse a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere; nici în aceasta situaţie, perioada de timp în care o persoană a avut instituită măsura preventivă a controlului judiciar nu va fi dedusă din pedeapsa ce urmează a fi executată, în cazul pronunţării unei pedepse cu executare şi, în mod bizar, nici din durata termenului de supraveghere, în situaţia unei condamnări cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, deşi, restricţiile din cadrul controlului judiciar urmează acelaşi tipar cu cele stabilite pentru o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată.

Toate aceste aspecte, mă conduc, inevitabil către următoarea întrebare, din nou, retorică: oare este firesc să fim în situaţia în care un justiţiabil să îşi pună problema dacă nu cumva ar fi în avantajul acestuia să nu respecte măsurile şi obligaţiile stabilite printr-o hotărâre de condamnare cu suspendarea pedepsei sub supraveghere pentru ca în urma unei anulări/revocări a beneficiului suspendării şi a unei executări efective, ulterior să îi fie totuşi dedusă perioada de expectativă până la noua condamnare?!

Avocat Daniela Șuiu

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti