Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
17 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Onorariile minimale recomandate de UNBR par a fi „cam obligatorii”
01.09.2017 | Dan-Sebastian CHERTES

Dan-Sebastian Chertes

Dan-Sebastian Chertes

În dulcele stil românesc de a face lucruri, Consiliul UNBR a hotărât în 26 august 2017 (hotărârea nr. 272) să aprobe „Tabloul onorariilor minimale”, cu titlu de recomandare, așa cum era și normal ca urmare a introducerii lit. x) în art. 66 din Legea nr. 51/1995.

Tabloul ăsta s-ar fi adoptat după cum zice preambulul hotărârii, după ce s-au făcut dezbateri în teritoriu a „Ghidului orientativ privind onorariile minimale aferente serviciilor profesionale ale avocaților”, transmis decanilor barourilor în ședința Consiliului UNBR din 17 iunie 2017 când s-a decis dezbaterea proiectului după consultarea tuturor avocaților. Voi ați participat la o astfel de consultare în barourile voastre că la Cluj a fost doar cald și secetă?

De ce am vorbit de dulcele stil românesc care s-a cam acrit de fapt de la stat în soare? Pentru că recomandările Consiliului UNBR cum puteau fi altfel dacă nu… obligatorii. Eu nu mă mir că ai noștrii iubiți conducători s-au învățat de la legiuitorul român, care una zice-n legislația primară și alta în aia secundară. Principiul: fă o lege, că apoi o dregem noi din comisii și comitete.

La ce mă refer?

La toate prevederile din hotărâre care fac din onorariile minimale recomandate, indirect, obligatorii. Când se stabilește că – art. 4 alin. 4 din hotărâre: „Formalitățile privind declarațiile lunare de venituri realizate din profesie ce se depun obligatoriu la filialele Casei de Asigurări a Avocaților potrivit reglementărilor din acest sistem vor cuprinde în mod expres declarația avocatului, pe propria răspundere că în realizarea veniturile declarate pentru îndeplinirea obligațiilor față de sistemul Casei de Asigurări a Avocaților s-au respectat reglementările incluse în Tabloul onorariilor minimale” asta a ce vă sună?

Chill, că e de recomandare, dar ia să dați voi o declarație pe proprie răspundere că n-ați încasat sub recomandate…

Asta ca să nu mai vorbim de obligația avocatului de a-și urmări clienții rău-platnici, „cel puțin în limita onorariilor minimale” (art. 4 alin. 3 din Hotărâre). Că altfel? Că altfel e abatere disciplinară, confraților și vin inspectorii CAA peste voi și vă pârăsc la nenea sau tanti Decanu’!

Ca să ne înțelegem, măcar noi, acuma pe final. Ideea asta cu onorariile minimale nu e neapărat una proastă și, aparent, vrea să elimine avocatura de dumping. Dar mie unul mi se pare o problemă sensibilă și cu posibil efect de bumerang (mai ales în instanță, la reducerea onorariilor care nu-s minimale) sub atât de multe aspecte că probabil necesita o dezbatere reală, nu una lăsată la latitudinea fiecărui decan de barou. Problema noastră, ca profesie, e că avem talentul de a analiza orice modificare legislativă nu principial, ci dintr-o singură perspectivă: banii. Și e cel mai păgubos mod de a aborda legiferarea profesiei. Pentru că mie nu mi se pare că onorariile ăstea obligatoriu recomandate sunt pentru a înlătura avocații care au onorarii de 50 lei, ci de a asigura la bugetul CAA, încasări, cu orice preț.

Când conducerea unei profesii consideră că membrii ei sunt doar niște numere, mai mari sau mai mici în funcție de contribuția la CAA, nu oameni, iar modificările legislative merg doar în direcția „ce putem scoate noi de la avocați”, nu „ce putem face toți, împreună, să fie echitabil pentru profesie, în ansamblu”, avem două variante de acțiune: schimbăm ceva sau plecăm.

PS: Vă sugerez să citiți hotărârea și să transmiteți punctele de vedere direct către UNBR și consiliile barourilor din care faceți parte, având în vedere prevederile art. 9 alin. 1 din hotărâre care arată că: „Prezenta Hotărâre se transmite barourilor. Consiliile barourilor vor proceda la afișarea acesteia pe site-ul fiecărui barou, vor organiza colectarea și vor asigura transmiterea către UNBR a propunerilor și observațiilor formulate de avocați, pentru ca Grupul de lucru constituit prin Hotărârea Consiliului UNBR nr. 267/17 iunie 2017, în compunerea rezultată după demisia unuia dintre membrii Grupului, să monitorizeze perfecționarea reglementării.”

Avocat Dan-Sebastian Chertes


Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 17 de comentarii cu privire la articolul “Onorariile minimale recomandate de UNBR par a fi „cam obligatorii””

  1. Bună observaţie.

    Decizia 272/26.08.2017 instituie un cartel în profesia de avocat.

    Fapta reprezintă chiar infracţiune dacă participanţii semnatari ai Hotărârii au avut „intenţie frauduloasă” conform art. 60 din Legea concurenţei.
    Având în vedere că persoanele participante sunt avocaţi cu vechime va fi greu să invoce lipsa de intenţie sau să spună că nu cunosc legea concurenţei.

    Din textul Hotărârii reiese că documentul este intenţionat a avea efecte juridice asupra avocaţilor membri în special prin menţionarea sancţiunilor şi stabilirea unei proceduri prin care avocaţii declară solemn, sub pedeapsa legii, că au respectat înţelegerea din cartel.
    Deşi este folosit cuvântul „recomandare”, Hotărârea de fixare a preţurilor (price fixing) conţine sancţiuni pentru avocaţii care nu participă la cartel.
    Ex. „Art.4 (3) Omisiunea avocatului de a urmări încasarea și/sau executarea contractelor de asistență juridică cel puțin în limita onorariilor minimale prevăzute în Anexa la prezenta
    Hotărâre constituie abatere disciplinară.”
    Abaterile disciplinare pot duce chiar la excluderea din avocatură a avocatului necartelizat.

    Legea concurenţei a fost aplicată în trecut la Asociaţii profesionale similare cum ar fi CECCAR, în 2010, prin aplicarea unei amenzi de aproape 1 milion euro.

    Legea concurenţei interzice înţelegerile de tip cartel: „Art. 5 (1) Sunt interzise orice înţelegeri exprese sau tacite între agenţii economici ori asociaţiile de agenţi economici, orice decizii luate de asociaţiile de agenţi economici şi orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc: a)fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum şi a oricăror alte condiţii comerciale;”
    „Art. 60 (1)Participarea cu intenţie frauduloasă şi în mod determinant a unei persoane fizice la conceperea, organizarea sau realizarea practicilor interzise de art. 5 alin. (1) şi de art. 6 şi care nu sunt exceptate conform prevederilor art. 5 alin. (2) sau ale art. 8 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.”

    Şi CECCAR a încercat să scape de amendă susţinând argumentul slăbuţ că nu sunt „agenţi economici”. Nu a mers. Ulterior, după vreo 3 ani, au obţinut la CA o reducere cu 40% a amenzii pentru constituirea de cartel.

    Având în vedere că este o decizie proaspătă, singurul element lipsă este „aplicarea” sau obedienţa. Dacă avocaţii aderă la cartel şi semnează declaraţii că respectă tarifele minime, atunci vor fi întrunite toate elementele contravenţiei sau infracţiunii după caz.
    Având în vedere că nu e prima oară când breasla utilizează această practică mă aştept la sancţiuni mai grave de data asta din partea Consiliului Concurenţei.

  2. Constantin POPA spune:

    Autorii articolului și, respectiv, al comentariului exprimă opinii cu care, în mare parte, sunt de acord.
    Cred că avocații trebuie să respecte cu prioritate dispozițiile legale în materie și, în măsura în care hotărârea UNBR nu derogă de la acestea, pot să o aplice, dar nu altfel decât ca o recomandare.
    Legea noastră, a avocaților, prevede că onorariile se negociază între client și avocat, astfel că tabelul ”minimal” nu poate fi decât ceea ce legea însăși prevede că este: o recomandare.
    Prin urmare, nu trebuie nicio aprobare a organelor de conducere pentru a aplica un onorariu sub cel minimal. Nu trebuie să dau nicio declarație că am respectat tabelul câtă vreme legea însăși nu mă obligă să-l respect. O astfel de ”faptă” nu poate constitui abatere disciplinară, ar fi o enormă greșeală să gândim altfel.
    Nici nu vreau să mă gândesc la expunerea, pe care ne-o oferă și și-o oferă sie însăși cu mare drag UNBR, la sancțiuni din partea Oficiului Concurenței.
    Mă întreb, însă, ce voi face dacă sunt solicitat de un client care, vădit, nu poate suporta nici măcar un onorariu minimal și sunt de acord cu un onorariu mai mic, dar cauza implică un termen care este foarte apropiat : refuz clientul pentru că nu este suficient timp să obțin aprobarea organului de conducere al Baroului pentru onorariul sub minimal sau risc ?
    În fine, efectul cel mai devastator va fi asupra acordării cheltuielilor de judecată pentru că judecătorul va gândi extrem de simplu (cum, din păcate, nu au gândit redactorii Hotărârii): dacă însăși UNBR consideră că un onorariu de 100 lei este suficient pentru munca avocatului în acțiunea cutare, atunci nu se justifică acordarea unor cheltuieli de judecată constând în onorarii mai mari, astfel că onorariul-cheltuială de judecată va fi redus la tariful minimal.
    Trebuia chiar o gândire super aprofundată ca să vezi viciile grave ale Hotărârii înainte de a fi adoptată. Suntem avocați și aplicăm legea și este penibil să invocăm nelegalitatea unei hotărâri a organelor profesiei.
    Hotărârea ar trebui revocată înainte de a intra în vigoare pentru că, altfel, va avea efecte cu totul contrare celor ale inițiatorilor.

    • Elementele cartelului cf. art. 5 L.concurenţei (delict civil sau criminal):
      1. Existenţa unei înţelegeri (exprese sau tacite fie şi cu titlul inocent de „recomandare”)
      2. Să aibă ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească. (cu exemple: uniformizarea tarifelor, controlul producţiei/serviciilor, divizarea pieţelor, dezavantajarea partenerilor comerciali, trucarea ofertelor, limitarea accesului pe piaţă)
      3. Să nu fie practici exceptate.
      4. Intenţie frauduloasă (pt. infracţiune)
      Consiliul Concurenţei s-a pronunţat şi acum vreo 13 ani asupra acestei practici.
      În occident, presa ar fi taxat aspru un astfel de derapaj moral al tagmei avocaţilor.
      La noi, aceste abuzuri provoacă un răspuns destul de anemic.

      • Alina BADEA spune:

        Ce sa vezi, in Germania chiar sunt onorarii reglementate: http://www.lawcom.de/images/Grundlagen_englisch.pdf

        • E o diferenţă. In Germania, profesia de avocat este un cartel aprobat de guvern prin lege. Guvernul german este managerul cartelului iar toţi avocaţii sunt membri cartelişti.
          Dar nu este un cartel în sensul legii române, deoarece
          1. nu e vorba de o înţelegere între avocaţi;
          Este vorba de o lege.
          Dacă avocaţii români vor să-şi piardă autonomia pentru o bucată de cozonac, atunci da. Se poate da o lege, ca la notari care să le stabilească onorarii.
          Pasul următor? Organizarea examenelor de admitere de către Ministerul Justiţiei printr-o Autoritate de reglementare a avocaturii.
          2. PLAFONAREA onorariilor. Hahaha… aici să vă vedem dacă mai sunteţi de acord!

          • Am verificat situaţia cu onorariile minime în Germania.
            Există o lege care impune onorariile minime în profesia de avocat. Ei consideră că avocaţii nu ar trebui să fie în concurenţă unii cu alţii (anacronism de secol 18) dar în acelaşi timp subvenţionează onorariile avocaţilor indirect prin plăţi făcute justiţiabililor calificaţi cu venituri mici, în CORELAŢIE cu onorariile minime.
            Deci este o combinaţie de ajutor de stat acordat profesiei de avocat şi cartelizare forţată prin impunere de onorarii minime.
            Cred că avem aici o afectare destul de serioasă a independenţei profesiei, aparent subvenţionată nejustificat (împiedicarea concurenţei fiind o iluzie şi vătămătoare în esenţă), Germania nefiind o ţară subdezvoltată iar avocaţii germani nefiind persoane defavorizate.
            Eu credeam că avocaţii germani au o mândrie ceva mai mare decât să accepte ajutoare de la stat şi să nu aibă nicio remuşcare etică.
            Eu nu găsesc acceptabilă o astfel de practică, afectează demnitatea profesiei şi imaginea publică.

            • Alina BADEA spune:

              Demnitatea profesiei si imaginea publica (a acesteia) sunt afectate, domnule Kurtyan, mai mult de avocatii care prefera sa se… vanda (ca sa nu folosesc alt cuvat ce ar fi moderat) pe onorarii neserioase, care este imposibil sa acopere un timp de studiu alocat studiului serios si unei cercetari temeinice a doctrinei si a jurisprudentei). Cam despre asta este vorba, despre calitatea lucrarilor avocatilor care iau clienti la kilogram, pentru ca mai mult acestia sunt impactati de onorariile minime.

              • Excelent comentariu, doamna avocat.
                Am observat și eu, citind hotărâri judecătorești, că deși o parte avea dreptate, avocatul nu a știut să invoce argumentele câștigătoare, și mai mult, a indus în eroare cum că propriul client nu ar avea dreptate, și asta deoarece a folosit argumentele false – adică argumentele ce nu erau capabile să demonstreze soluția ( justă de altfel) pe care o propunea instanței să o pronunțe.

                Nu mai spun revolta pe care am simțit-o văzând cum, în alte hotărâri, avocații invocau jurisprudență CEDO nepertinentă – și slabă ca susținere – și nu invocau jurisprudența CEDO pertinentă pentru speța lor care se potrivea ca o mânușă și care ar fi fost capabilă să arate judecătorului și părții adverse de ce clientul său are dreptate să solicite ce solicită.

                Time is money. Dacă nu ai timp (și banii aferenți necesari pentru a avea timp), nu ai cum – e imposibil – să ții pasul cu hotărârile CEDO și CJUE care te-ar ajuta să convingi instanța. Și riști chiar să induci în eroare – invocând argumentele eronate – cum că nu ai avea dreptate. Instanța poate simți că tu ai dreptate, dar dacă nu îi dai argumente raționale (i.e. hotărârile CEDO și CJUE pertinente), nu are cum să înlăture de la aplicare o dispoziție de drept care dacă s-ar aplica, nu ai câștiga în instanță, deși ai avea pe fond dreptate.

              • Și acest lucru poate fi mai ușor dacă s-ar înțelege că avocatul poate fi – de principiu – asemuit cu un profesor de matematică. Da, tu știi că 2+2 = 4, dar nu știi cum să demonstreză că 2+2 = 4, și de aceea chemi un avocat să demonstreze acest aspect pentru tine pe rolul unei instanțe, și contra unei alte persoane care consideră că 2+2 = orice altceva, numai nu 4 precum vrei tu să arăți.

              • Fiecare avocat este liber să-şi stabilească onorariile. Mi se pare de prost gust să dispreţuieşti un avocat doar pentru că are onorarii mici.
                Câinele moare de drum lung şi doamna avocat de grija altor avocaţi.
                Ce este imoral şi ilegal este să-ţi doreşti cartel şi să-l promovezi ca fiind singura şansă ca să prosperi. Doar un avocat mediocru gândeşte aşa, nefiind în stare să-şi asigure traiul prin propriul profesionalism.

  3. Constantin POPA spune:

    Am omis: despre ce dezbatere putea fi vorba în vacanța judecătorească, când majoritatea dintre noi eram noi înșiși în vacanță (?!?!) sau este (o fi fost ?) o ”dezbatere” tipic guvernamentală. Am mult mai mari așteptări de la ”organele” profesiei noastre. Sunt dezamăgit.
    A, apropos: care sunt onorariile minimale în căile de atac civile? Mie mi-au scăpat, dacă or fi fiind. Poate că onorariile minimale se referă la toate fazele procesuale în civil…

  4. Darius MARCU spune:

    Onorariile minimale unice la nivel national reprezinta o eroare. Exista decalaje mari, judete in care salariul mediu net este la jumatate fata de Bucuresti, astfel ca, din start, onorariile ar trebui adaptate la specificul economic din judetul respectiv, fara cereri speciale la barou.
    http://www.economica.net/harta-judetelor-salariul-mediu-net-in-cel-mai-prost-platit-judet-din-romania-este-jumatate-din-cel-dat-in-bucuresti_135888.html

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.