CJUE. C-559/16, Bossen și Gräßmann v. Brussels Airlines SA. Modul de calcul a compensației datorate pasagerilor în cazul anulării sau al întârzierii prelungite a unui zbor
7 septembrie 2017 | JURIDICE.roTrimitere preliminară – Transport – Regulamentul (CE) nr. 261/2004 – Articolul 7 alineatul (1) – Norme comune în materie de compensare și asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulare sau întârziere prelungită a unui zbor – Zborul efectuat pe mai multe segmente – Conceptul de „distanță” care trebuie luat în considerare
Compensația datorată pasagerilor în cazul anulării sau al întârzierii prelungite a unui zbor cu legătură directă trebuie calculată în funcție de distanța în linie dreaptă dintre aeroporturile de plecare și de sosire.
Faptul că distanța efectiv parcursă de un astfel de zbor este, din cauza legăturii, mai mare decât distanța dintre aeroporturile de plecare și de sosire nu are niciun impact în privința calculului compensației.
Doamnele Birgit Bossen, Anja Bossen și Gudula Gräßmann au călătorit de la Roma la Hamburg via Bruxelles prin intermediul unui zbor operat de Brussels Airlines. Întrucât zborul lor a sosit la Hamburg cu o întârziere de trei ore și cincizeci de minute în raport cu ora de sosire prevăzută inițial, ele au sesizat Amtsgericht Hamburg (Tribunalul Districtual din Hamburg, Germania) pentru a obține compensația prevăzută de regulamentul Uniunii privind compensarea pasagerilor aerieni[1].
Acest regulament, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, dispune printre altele că, în cazul unei întârzieri de trei ore sau mai mult, pasagerii au dreptul la o compensație de 250 EUR pentru toate zborurile de 1 500 kilometri sau mai puțin și de 400 EUR pentru toate zborurile de peste 1 500 kilometri care leagă două state membre.
În acest context, instanța germană solicită Curții să stabilească dacă, în cazul unui zbor cu legătură directă, distanța totală a zborului corespunde distanței dintre aeroportul de plecare și aeroportul de sosire (respectiv în speță 1 326 km între Roma și Hamburg) sau dacă trebuie calculată în funcție de distanța efectiv parcursă (respectiv în speță 1 656 km, adică 1 173 km pentru distanța dintre Roma și Bruxelles și 483 km pentru cea dintre Bruxelles și Hamburg). De răspunsul la această întrebare va depinde cuantumul compensației datorate pasagerilor în cauză.
Prin hotărârea pronunțată astăzi, Curtea constată mai întâi că, în cadrul dreptului la compensaţie, regulamentul nu distinge în funcţie de aspectul dacă pasagerii în cauză ajung la destinaţia lor finală prin intermediul unui zbor direct sau al unui zbor cu legătură directă. Curtea
concluzionează că, în ambele cazuri, pasagerii trebuie să fie tratați în mod egal cu ocazia
calculului cuantumului compensației.
În acest context, Curtea arată că diferitele trepte ale cuantumului compensaţiei prevăzute de regulament reflectă diferențele în amploarea neplăcerii pe care pasagerii o suportă ca urmare a faptului că nu au posibilitatea de a-și reorganiza în mod liber călătoria și de a evita astfel pierderea de timp legată de anulare sau de întârzierea prelungită a zborului lor.
În această privință, Curtea consideră că natura zborului (zbor direct sau zbor cu legătură directă) nu are impact asupra amplorii neplăcerii suferite de pasageri. În consecință, la stabilirea cuantumului compensației în cazul unui zbor cu legătură directă, trebuie să se ia în considerare doar distanța în linie dreaptă (distanța ortodromică) pe care ar parcurge-o un zbor direct între aeroportul de plecare și aeroportul de sosire. Faptul că distanța efectiv parcursă este, din cauza legăturii, mai mare decât distanța dintre aeroporturile de plecare și de sosire nu are impact în privința calculului compensației.
:: Hotărârea
[1] Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).
