Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

CJUE. C‑6/16, Eqiom SAS. Dividende distribuite de o filială rezidentă către o societate‑mamă nerezidentă
07.09.2017 | JURIDICE.ro

Secţiuni: CJUE, Content, Corporate, Drept penal, Dreptul Uniunii Europene, Fiscalitate, Jurisprudență
JURIDICE - In Law We Trust

Trimitere preliminară – Impozitare directă – Libertatea de stabilire – Libera circulație a capitalurilor – Taxă reținută la sursă – Directiva 90/435/CEE – Articolul 1 alineatul (2) – Articolul 5 alineatul (1) – Scutire – Dividende distribuite de o filială rezidentă către o societate‑mamă nerezidentă deținută în mod direct sau indirect de rezidenți ai unor state terțe – Prezumție – Fraudă fiscală, evaziune fiscală și abuz fiscal

Eqiom, fostă Holcim France, succesoare în drepturi a Euro Stockage, societate de drept francez, este o filială a Enka, societate de drept luxemburghez, care o deține în proporție de 100 %. Această din urmă societate este ea însăși deținută în proporție de peste 99 % de Waverley Star Investments Ltd, societate de drept cipriot, care este, la rândul ei, controlată în întregime de Campsores Holding SA, societate stabilită în Elveția.

În cursul anilor 2005 și 2006, Euro Stockage a plătit dividende către Enka, societatea sa mamă. Ca urmare a verificării contabilității la care a fost supusă prima societate, administrația fiscală franceză a stabilit în sarcina societății menționate reținerea la sursă prevăzută la articolul 119 bis alineatul 2 din CGI.

În aceste condiții, cele două societăți în cauză au solicitat beneficiul scutirii de reținerea la sursă prevăzute la articolul 119 ter din codul menționat. Cu toate acestea, administrația în cauză a respins cererea acestora în temeiul articolului 119 ter alineatul 3 din codul respectiv, care prevede că o astfel de scutire nu se aplică atunci când beneficiul dividendelor distribuite revine unei persoane juridice controlate în mod direct sau indirect de unul sau de mai mulți rezidenți ai unor state care nu sunt membre ale Uniunii Europene, cu excepția situației în care această persoană juridică face dovada faptului că beneficiul scutirii nu este scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale lanțului de participații.

Societățile menționate au sesizat tribunal administratif de Montreuil (Tribunalul Administrativ din Montreuil, Franța) cu o acțiune având ca obiect acordarea scutirii de reținerea la sursă în discuție. Întrucât acțiunea a fost respinsă printr‑o hotărâre din 28 aprilie 2011, ele au introdus apel împotriva acesteia la cour administrative d’appel de Versailles (Curtea Administrativă de Apel din Versailles, Franța), care a confirmat respingerea respectivă.

În aceste condiții, aceleași societăți au formulat recurs la Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța), arătând că legislația fiscală în discuție era incompatibilă cu dreptul primar al Uniunii și cu Directiva privind societățile‑mamă și filialele acestora.

Acestea sunt condițiile în care Conseil d’État (Consiliul de Stat) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Atunci când o legislație națională a unui stat membru utilizează în dreptul intern posibilitatea oferită la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 90/435, se impune un control al actelor adoptate sau al acordurilor încheiate pentru punerea în aplicare a acestei posibilități în raport cu dreptul primar al Uniunii Europene?

2) Dispozițiile articolului 1 alineatul (2) din această directivă, care acordă statelor membre o largă marjă de apreciere pentru a stabili care dispoziții sunt «necesare pentru prevenirea fraudei sau abuzului», trebuie interpretate în sensul că se opun ca un stat membru să adopte un mecanism privind excluderea de la beneficiul scutirii a dividendelor distribuite către o persoană juridică controlată în mod direct sau indirect de unul sau de mai mulți rezidenți ai unor state care nu sunt membre ale Uniunii, cu excepția situației în care această persoană juridică justifică faptul că lanțul de participații nu are ca scop principal sau ca unul dintre scopurile sale principale beneficiul scutirii?

3) a)În ipoteza în care conformitatea cu dreptul Uniunii a mecanismului «anti‑abuz» menționat mai sus ar trebui să fie de asemenea apreciată în raport cu prevederile tratatului, este necesar ca aceasta să fie examinată, ținând seama de obiectul legislației în discuție, în raport cu prevederile articolului 49 TFUE, chiar dacă societatea care beneficiază de distribuirea dividendelor este controlată în mod direct sau indirect, în urma unui lanț de participații care are printre scopurile sale principale beneficiul scutirii, de unul sau de mai mulți rezidenți ai unor state terțe, care nu se pot prevala de libertatea de stabilire?

b)În lipsa unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, această conformitate trebuie examinată în raport cu prevederile articolului 63 TFUE?

4) Prevederile citate anterior trebuie interpretate în sensul că se opun ca o legislație națională să nu permită scutirea de reținerea la sursă pentru dividendele plătite de o societate dintr‑un stat membru unei societăți stabilite în alt stat membru, atunci când de aceste dividende beneficiază o persoană juridică controlată în mod direct sau indirect de unul sau de mai mulți rezidenți ai unor state care nu sunt membre ale Uniunii Europene, cu excepția cazului în care aceasta dovedește că acest lanț de participații nu are ca scop principal sau ca unul dintre scopurile sale principale beneficiul scutirii?”

În hotărârea sa, Curtea declară că articolul 1 alineatul (2) din Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților‑mamă și filialelor acestora din diferite state membre, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/123/CE a Consiliului din 22 decembrie 2003, pe de o parte, și articolul 49 TFUE, pe de altă parte, trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale în materie fiscală precum cea în discuție în litigiul principal, care condiționează acordarea avantajului fiscal prevăzut la articolul 5 alineatul (1) din directiva menționată – și anume, scutirea de reținerea la sursă a profiturilor distribuite de o filială rezidentă unei societăți‑mamă nerezidente, în cazul în care această societate‑mamă este controlată în mod direct sau indirect de unul sau de mai mulți rezidenți ai unor state terțe –, de respectarea cerinței ca aceasta să dovedească faptul că lanțul de participații nu are drept scop principal sau printre scopurile sale principale obținerea beneficiului acestei scutiri.

:: Hotărârea

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti