Litigii, achiziţii publice, arbitraj, banking, concurenţă, drept civil, drept penal, dreptul familiei, dreptul muncii, executare silită, fiscalitate, fuziuni & achiziţii, insolvenţă, Internet, procedură civilă, proprietate intelectuală, societăţi
Afaceri transfrontaliere, asigurări, construcţii, contencios administrativ, contravenţii, drept comercial, drept constituţional, dreptul sportului, dreptul UE, energie, health & pharma, infrastructură, jocuri de noroc, media & publicitate, mediere, piaţa de capital, protecţia consumatorilorprotecţia mediului, telecom, varia
 
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
Print Friendly, PDF & Email

Indemnizația pentru creșterea copilului în cazul mamelor care au desfășurat activitate dependentă în afara României

14 septembrie 2017 | Irina MARINESCU, Iulia PUȘCAȘU

Executare silita
Gratuit pentru membri

Irina Marinescu

Irina Marinescu

Iulia Pușcașu

Iulia Pușcașu

Acest articol își propune să sintetizeze prevederile importante din legislația română și din legislația Uniunii Europene cu privire la dreptul de a primi indemnizația pentru creșterea copilului pentru mamele care au avut perioade de prezență și muncă în România și în străinătate.

 *

Mobilitatea internațională a forței de muncă este un fenomen în continuă dezvoltare la nivel european și nu numai. Experiența de a accede pe o piață de muncă străină îi atrage din ce în ce mai mult pe români, măcar din prisma faptului că le oferă oportunitatea de a-și îmbogăți cunoștințele profesionale și culturale.

Pe de altă parte, prezența și lucrul în mai multe state presupun incidența unor legislații domestice și internaționale diferite, după caz. Spre exemplu, pentru cetățenii români cu copii sau cei care își întemeiază o familie pe teritoriul altui stat în timpul unei detașări sau în contextul în care lucrează în afara României în baza unui contract individual de muncă, apare întrebarea „În ce condiții mă calific să primesc și pot solicita indemnizația pentru creșterea copilului din România?”.

Prevederi ale legislației din România și ale Regulamentelor europene aplicabile

La nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, în cazul în care mama a avut perioadă de prezență și de muncă atât în România, cât și în alte state membre, trebuie avute în vedere prevederile Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (în continuare „Regulamentul nr. 883/2004”) şi ale Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (în continuare „Regulamentul nr. 987/2009”).

Regulamentul nr. 883/2004 stabilește norme comune pentru protejarea drepturilor de securitate socială în cazul deplasării în țări membre ale UE (precum și în Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția).

Cu toate acestea, legislația domestică este cea care determină condițiile conform cărora sunt plătite indemnizațiile de creștere a copilului. Statul responsabil de a oferi aceste drepturi se stabilește în principal în funcție de statutul profesional al lucrătorului și de locul de reședință și nu de cetățenia deținută.

De exemplu, dacă o persoană se stabilește împreună cu întreaga familie în alt stat membru din UE decât cel de reședință, în principiu, persoanele ar trebui să fie afiliate la acel sistem de securitate socială, persoana respectivă (inclusiv familia) fiind supusă regimului de prestații familiale din țara gazdă. Pe de altă parte, în cazul unei persoane detașate pe termen scurt (pentru o perioadă de mai puțin de 2 ani) care rămâne asigurată în sistemul de securitate socială din țara de origine, prestațiile familiale ar trebui să fie plătite în continuare de țara de origine.

În România, condițiile de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului sunt stabilite de O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor (în continuare „Ordonanța”) și Normele metodologice din 31 ianuarie 2011 de aplicare a Ordonanței (în continuare „Normele”).

Conform Ordonanței si Normelor, oricare dintre părinții firești ai copilului/copiilor, denumiți persoane îndreptățite, beneficiază de indemnizație lunară pentru creșterea copilului din România dacă următoarele condiții sunt îndeplinite cumulativ:

a) în ultimii 2 ani anterior datei nașterii au realizat timp de cel puțin 12 luni venituri din salarii și asimilate salariilor, venituri din activități independente, venituri din activități agricole, silvicultură si piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Cele 12 luni pot fi constituite integral și din perioade în care persoanele s-au aflat în situații precum: au beneficiat de indemnizație de șomaj, au realizat perioade de stagiu de cotizare în sistemul public de pensii, au beneficiat de concedii medicale, au beneficiat de concediu și indemnizație lunară pentru creșterea copilului, au însoțit soțul/soția trimis/trimisă în misiune permanentă în străinătate, au calitatea de doctorand în condițiile prevăzute de lege etc.;

b) sunt cetățeni români sau, după caz, străini or apatrizi;

c) au domiciliul sau reședința în România, conform legii;

d) locuiesc în România împreună cu copilul/copiii pentru care solicită drepturile și se ocupă de creșterea și îngrijirea acestuia/acestora.

Important în legătură cu prima condiție este faptul că între actele doveditoare necesare indicate în Norme este menționată și copia contractului de muncă sau, după caz, dovada eliberată de angajatori ori de autoritățile competente străine sau române, tradusă şi legalizată, care să ateste perioadele în care au fost realizate activităţi profesionale şi care sunt totalizate conform prevederilor Regulamentului nr. 883/2004 şi ale Regulamentului nr. 987/2009, precum şi veniturile aferente acestor activităţi, inclusiv cele provenite din perioadele de şomaj şi concedii medicale.

De asemenea, Ordonanța prevede că în vederea acordării indemnizației pentru creșterea copilului, persoanele care au realizat activități profesionale în statele membre ale UE sau în alte state care aplică prevederile Regulamentului nr. 883/2004 al şi ale Regulamentului nr. 987/2009 beneficiază de totalizarea perioadelor de activitate realizate în aceste state în condiţiile prevăzute de acesta.

Conform art. 6 din Regulamentul nr. 883/2004, în cazul în care legislația unui stat membru condiționează:

– dobândirea, menținerea, durata sau recuperarea dreptului la prestații;

– beneficiul unei anumite legislații; sau

-accesul la sau scutirea de asigurări obligatorii, facultative continue sau voluntare, de realizarea perioadelor de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidență, atunci instituția competentă a statului în cauză ia în considerare, atât cât este necesar, perioadele de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidență realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru, ca și cum ar fi fost realizate în temeiul legislației pe care o aplică. Prevederile de mai sus sunt valabile în măsura în care Regulamentul nu prevede altfel.

Concluzionând, persoanele care au desfășurat activități profesionale în alte state membre ale UE sau în alte state care aplică prevederile Regulamentului nr. 883/2004 al şi ale Regulamentului nr. 987/2009 și care pot justifica acest lucru prin documente suport, ar beneficia în România de totalizarea perioadelor de activitate în scopul de a obține de indemnizația de creștere a copilului.

În continuare, sunt exemplificate două cazuri în care o mamă care a lucrat într-un alt stat membru al UE sub diferite forme contractuale, la data nașterii și în momentul solicitării indemnizației de creștere copil se află în România și aspectele pe care aceasta ar trebui să le aibă în vedere pentru a primi de la statul din România indemnizația de creștere copil.

1. Persoana a lucrat în străinătate în baza unui contract individual de muncă încheiat cu o entitate din străinătate

În acest exemplu se analizează cazul unei mame care a desfășurat activitate dependentă în ultimii 2 ani în Franța, în baza unui contract individual de muncă încheiat cu o entitate din Franța, iar ulterior se întoarce în România și desfășoară activitate dependentă în România în baza unui contract individual de muncă. De la momentul încheierii contractului de muncă în România până la data nașterii copilului trece o perioadă de 4 luni. Pentru simplificarea exemplului, putem considera că mama în cauză nu obține alte tipuri de venituri în afara celor salariale.

Având în vedere că la data nașterii persoana locuiește în România și este supusă legislației de asigurări sociale din România, legislația aplicabilă conform prevederii generale a Regulamentului mai sus menționat este cea a României.

În ceea ce privește condiția nr. 1 mai sus menționată privind veniturile persoanei în ultimii 2 ani, cu anumite excepții, veniturile din salarii obținute din străinătate pentru activitate desfășurată în străinătate nu sunt impozabile în România. Așadar, în acest caz special, persoana nu a datorat impozit pe venit în România pe veniturile din salarii obținute din Franța în perioada în care a desfășurat activitate în Franța.

Prin urmare, cuantificând perioada de impozitare în România, la o primă vedere, persoana în cauză nu ar îndeplini condiția privind perioada minimă în care trebuie să fi realizat venituri impozabile în România, întrucât în cazul de față, în România obține venituri salariale impozabile doar de 4 luni în ultimii 2 ani.

Pe de altă parte, în baza prevederilor din Regulamentului nr. 883/2004 privind cumularea perioadelor de activitate, există argumente ca mama să beneficieze de totalizarea perioadelor de activitate și implicit de indemnizație pentru creșterea copilului din România, cu condiția să poată prezenta documente justificative privind perioada de activitate și de impozitare în Franța (i.e. contract individual de muncă tradus și legalizat atestând perioada de activitate, certificate emis de autoritățile din Franța privind impozitului datorat și plătit în perioada de activitate de referință etc.) și să îndeplinească și restul condițiilor impuse de Ordonanță. Mai mult, conform Normelor de aplicare a Ordonanței, în vederea primirii indemnizației de creștere copil trebuie depusă și o dovadă eliberată de angajatori ori de autoritățile competente străine sau române, tradusă şi legalizată, care să ateste perioadele în care au fost realizate activități profesionale şi care sunt totalizate conform prevederilor Regulamentului nr. 883/2004 şi ale Regulamentului nr. 987/2009, precum şi veniturile aferente acestor activități.

În practică, autoritățile au confirmat că acceptă dovezi eliberate de angajatori privind venitul obținut din alte state membre din UE, în vederea acordării indemnizației pentru creștere copil în condiții similare celei prezentate mai sus. Cu toate acestea, tot practica a dovedit că autoritățile pot solicita și alte documente suport (i.e. dovada impozitării venitului obținut în statul membru al UE).

2. Persoana lucrează în străinătate în baza unui contract de detașare, ca act adițional la contractul de muncă încheiat cu angajatorul român

Al doilea exemplu analizează cazul unei mame care a desfășurat activitate dependentă în România în baza unui contract individual de muncă încheiat cu o entitate din România timp de 9 luni, ulterior fiind detașată să desfășoare activitate dependentă în Germania la o entitate din Germania. Perioada de detașare agreată este de mai puțin de 2 ani, iar sistemul de asigurări sociale aplicabil continuă să rămână cel al României (i.e. contribuțiile sociale se plătesc în România pe durata detașării). După 7 luni de detașare, apare momentul în care se dorește solicitarea indemnizației pentru creșterea copilului. La fel ca în primul caz, considerăm că mama în cauză nu obține alte tipuri de venituri în afara celor salariale.

Conform prevederilor generale ale Regulamentarelor, așa cum am menționat mai sus, în cazul în care o persoană rămâne asigurată în sistemul de securitate socială din țara de origine (în cazul unei detașări pe termen de cel mult 2 ani), prestațiile familiale vor fi plătite în continuare de țara de origine. Ca procedură generală, întrucât autoritățile au obligația de a coopera, cererea pentru a primi indemnizația poate fi depusă în oricare dintre statele membre UE implicate în care există dreptul la prestații, iar autoritățile din țara în care se depune cererea ar trebui să o transmită celeilalte țări responsabile.

Cu toate acestea, una dintre condițiile de solicitare a indemnizației pentru creșterea copilului conform prevederilor legislative din Ordonanță (condiția nr. 4) este ca persoana îndreptățită să locuiască în România împreună cu copilul pentru care solicită drepturile și se ocupă de creșterea și îngrijirea acestuia.

Astfel, din practica autorităților române, solicitarea indemnizației direct de la autoritățile române ar putea fi făcută numai în cazul în care persoana se întoarce în România pe durata concediului de creștere a copilului. De asemenea, se va analiza dacă potrivit legislației din România se îndeplinesc condițiile de acordare a indemnizației de creștere a copilului.

În ceea privește condiția nr. 1, se poate considera că pe durata detașării mama a realizat venituri salariale supuse impozitului pe venit în România atâta timp cât aceasta a rămas rezidentă fiscal în România (i.e. și-a păstrat centrul intereselor vitale în România). Prin urmare, cuantificând perioada pentru care a realizat venituri impozabile în România (de cel puțin 12 luni în ultimii 2 ani), persoana în cauză ar îndeplini condiția privind perioada minimă în care trebuie să fi realizat venituri impozabile în România. Dacă și restul condițiile menționate mai sus sunt îndeplinite, sunt argumente ca mama să fie îndreptățită să primească din România indemnizație pentru creșterea copilului.

Pe de altă parte, în cazul în care pe perioada detașării în Germania, mama a fost considerată nerezidentă fiscal în România (i.e. nu și-a păstrat centrul intereselor vitale în România și a devenit rezidentă fiscal în Germania), atunci aceasta nu ar fi realizat venituri salariale supuse impozitului pe venit în România pe perioada de detașare în Germania. Prin urmare, trebuie să se analizeze opțiunea totalizării perioadelor de activitate (similar exemplului 1) sau dacă în situația mamei se poate constitui perioada de 12 luni prin încadrarea în celelalte situații menționate de Ordonanță (i.e. a beneficiat de indemnizație de șomaj anterior celor 9 luni de angajare etc.)

Concluzionând, la determinarea eligibilității pentru a solicita și a primi din România indemnizația pentru creșterea copilului, este important de avut în vedere în ce măsură veniturile obținute au fost supuse impozitului pe venit în România.  

De asemenea, în baza prevederilor din legislația domestică și a prevederilor din Regulamentul nr. 883/2004 privind totalizarea perioadelor, și mamele care au lucrat în străinătate anterior nașterii copilului ar beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului, dacă pot prezenta documente justificative necesare privind perioada de activitate și impozitarea, precum și dacă restul condițiilor necesare sunt îndeplinite.

***

Articolul de față a fost publicat în secțiunea Dreptul afacerilor a Revistei Curierul fiscal nr. 8/2017, disponibilă integral online în biblioteca juridică online legalis

Irina Marinescu, Manager People Services, KPMG Tax SRL

Iulia Pușcașu, Consultant People Services, KPMG Tax SRL


Aflaţi mai mult despre , , ,

Evenimente organizate de Societatea de Ştiinţe Juridice

dezbateri.juridice.ro
Gratuit pentru membri
18 septembrie 2017, ora 19:30
Bărbulescu vs. România. Soluţia finală
conferinte.juridice.ro
Gratuit pentru membri
5 octombrie 2017
Unele aspecte privind executarea silită
Conferinţă rezervată membrilor JURIDICE.ro
* Eveniment fără taxă de participare
20 octombrie 2017
Probleme dificile de drept civil (ed. 6). Drepturile personalităţii şi protecţia datelor personale
CONFERINŢA VALERIU STOICA
23 noiembrie 2017
Probleme dificile de drept comercial (ed. 3). Schimbarea stăpânului afacerii
CONFERINŢA STANCIU CĂRPENARU
ateliere.juridice.ro
Gratuit pentru membri
18 septembrie 2017
Acordul de recunoaştere a vinovăţiei
20 septembrie 2017
Expertiza contabilă în dosare penale. Studii de caz
21 septembrie 2017
Curs intensiv de asigurări pentru avocaţi
22 septembrie 2017
Ordine şi răspundere în dreptul muncii
27 septembrie 2017
Spălarea de bani. Pericole concrete şi soluţii
28 septembrie 2017
Executarea silită a contractului de leasing
29 septembrie 2017
DATA PROTECTION. Regulamentul General privind Protecţia Datelor
30 septembrie 2017
Achiziţii publice de la teorie la practică
9 octombrie 2017
Apărarea drepturilor de proprietate intelectuală prin mijloace de procedură civilă
10 octombrie 2017
Dovedirea daunelor morale. Studii de caz
13 octombrie 2017
Contestaţia la executare între DA şi NU
16 octombrie 2017
CYBERCRIME
17 octombrie 2017
Arbitrajul comercial: noua procedură
25 octombrie 2017
Evaziunea fiscală. Aspecte controversate
26 octombrie 2017
Probleme şi soluţii juridice în sport
27 octombrie 2017
Cum folosim în mod eficient publicitatea mobiliară
6 noiembrie 2017
Camera preliminară. Examen jurisprudenţial
7 noiembrie 2017
Clauze abuzive în contractul de leasing
21 noiembrie 2017
Lawyers Real Life

Lasă un răspuns

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Return to Top ▲Return to Top ▲