Litigii, achiziţii publice, arbitraj, banking, concurenţă, drept civil, drept penal, dreptul familiei, dreptul muncii, executare silită, fiscalitate, fuziuni & achiziţii, insolvenţă, Internet, procedură civilă, proprietate intelectuală, societăţi
Afaceri transfrontaliere, asigurări, construcţii, contencios administrativ, contravenţii, drept comercial, drept constituţional, dreptul sportului, dreptul UE, energie, health & pharma, infrastructură, jocuri de noroc, media & publicitate, mediere, piaţa de capital, protecţia consumatorilorprotecţia mediului, telecom
 
Afaceri transfrontaliere
CărţiProfesionişti
Print Friendly, PDF & Email

CJUE. C‑177/16, AKKA/LA v. Konkurences padome. Abuz de poziție dominantă. Noțiunea «preț inechitabil». Prof. dr. Camelia Toader, membru al completului

14 septembrie 2017 | JURIDICE.ro

DATA PROTECTION
Gratuit pentru membri

Trimitere preliminară – Concurență – Articolul 102 TFUE – Abuz de poziție dominantă – Noțiunea «preț inechitabil» – Redevențe percepute de un organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor – Comparație cu tarifele practicate în alte state membre – Alegerea statelor de referință – Criterii de apreciere a prețurilor – Calculul amenzii

Din completul de judecată a făcut parte prof. univ. dr. Camelia Toader, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

KKA/LAA, organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor privind operele muzicale, este singura entitate autorizată în Letonia să acorde licențe cu titlu oneros pentru comunicarea către public a operelor muzicale ale căror drepturi de autor le gestionează. Ea colectează redevențele din care sunt remunerați titularii de drepturi de autori letoni și, prin intermediul unor contracte încheiate cu organisme de gestiune străine, cele din care sunt remunerați titularii de drepturi străini. Printre cei cărora le‑a acordat licență figurează în special magazine și spații de servicii, în calitate de utilizatori de opere protejate prin dreptul de autor și drepturile conexe.

Prin decizia din 1 decembrie 2008, Consiliul Concurenței a aplicat AKKA/LAA o amendă ca urmare a unui abuz de poziție dominantă întrucât a aplicat tarife excesive. AKKA/LAA a stabilit, în consecință, noi tarife aplicabile începând cu anul 2011. La 31 mai 2012, Consiliul Concurenței a deschis o procedură de investigare referitoare la noile tarife.

În cadrul acestei proceduri, Consiliul Concurenței a comparat, în primul rând, tarifele aplicate în Letonia pentru utilizarea de opere muzicale în magazine și în spații de servicii cu cele aplicate în Lituania și în Estonia în calitate de state membre limitrofe și piețe vecine. Consiliul Concurenței a constatat că tarifele aplicate în Letonia erau mai ridicate decât cele aplicate în Estonia și, în majoritatea cazurilor, decât cele facturate în Lituania. Astfel, în timp ce, în aceste trei state membre, tarifele sunt stabilite în funcție de suprafața magazinului sau a spațiului de servicii în cauză, Consiliul Concurenței a arătat că, pentru suprafețele cuprinse între 81 m² și 201-300 m², tarifele aplicate în Letonia erau de două sau de trei ori mai ridicate decât cele aplicate în celelalte două state baltice.

În al doilea rând, Consiliul Concurenței, întemeindu‑se pe indicele de paritate a puterii de cumpărare (denumit în continuare „indicele PPC”), a efectuat o comparație cu tarifele în vigoare în alte aproximativ douăzeci de state membre și a constatat în această privință că tarifele datorate în Letonia depășeau cu 50 % până la 100 % nivelul mediu al celor practicate în aceste alte state membre. Mai special, pentru magazinele sau pentru spațiile de servicii cu o suprafață de la 85,5 m² până la aproximativ 140 m², numai tarifele aplicate în România ar fi fost mai ridicate.

Considerând că tarifele în vigoare în Letonia, pe segmentele în care acestea erau semnificativ mai ridicate decât în Estonia și în Lituania, nu erau echitabile, Consiliul Concurenței, printr‑o decizie din 2 aprilie 2013, a aplicat AKKA/LAA o amendă de 45 645,83 lats letoni (LVL) (aproximativ 32 080 de euro) pentru abuz de poziție dominantă, în temeiul articolului 13 alineatul (1) punctul 4 din Legea concurenței și al articolului 102 al doilea paragraf litera (a) TFUE (denumită în continuare „decizia atacată”). Consiliul Concurenței a calculat cuantumul acestei amenzi pe baza cifrei de afaceri a AKKA/LAA, estimând în această privință că remunerațiile percepute pentru titularii de drepturi constituiau o parte integrantă a cifrei de afaceri a acestui organism și trebuiau să fie luate în considerare.

AKKA/LAA a sesizat Administratīvā apgabaltiesa (Curtea Administrativă Regională, Letonia) cu o acțiune în vederea anulării deciziei atacate, invocând în esență patru argumente în susținerea acestei acțiuni. În primul rând, Consiliul Concurenței ar fi restrâns în mare parte compararea tarifelor aplicabile în Letonia la cele aplicabile în statele limitrofe, și anume Estonia și Lituania, deși, având în vedere produsul intern brut, precum și nivelul prețurilor, situația din Letonia ar fi comparabilă și cu cele din Bulgaria, din România, din Polonia și din Ungaria. În al doilea rând, Consiliul Concurenței nu ar fi indicat în mod inteligibil metoda potrivit căreia au fost calculate tarifele de referință. În al treilea rând, Consiliul Concurenței ar fi considerat în mod eronat că AKKA/LAA trebuia să justifice cuantumul acestor tarife. În al patrulea rând, Consiliul Concurenței nu ar fi trebuit să țină seama, pentru calculul amenzii AKKA/LAA, de sumele percepute pentru remunerarea autorilor, dat fiind că aceste sume nu aparțin patrimoniului acestui organism.

Prin hotărârea din 9 februarie 2015, Administratīvā apgabaltiesa (Curtea Administrativă Regională) a anulat în parte decizia atacată. Este adevărat că această instanță a considerat că Consiliul Concurenței a constatat în mod întemeiat existența unui abuz de poziție dominantă din partea AKKA/LAA. De asemenea, ea a apreciat că compararea tarifelor pentru același tip de prestații între Letonia, Estonia și Lituania era justificată și că AKKA/LAA nu a furnizat o explicație privind faptul că tarifele aplicabile în Letonia erau semnificativ mai ridicate decât cele aplicabile în Estonia și în Lituania. Cu toate acestea, întrucât a reținut că Consiliul Concurenței a ținut seama în mod nejustificat de sumele percepute pentru remunerarea autorilor, instanța menționată a obligat Consiliul Concurenței să recalculeze cuantumul amenzii într‑un termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sale.

AKKA/LAA a declarat recurs la instanța de trimitere împotriva acestei hotărâri în măsura în care prin aceasta nu i s‑au admis toate pretențiile. La rândul său, și Consiliul Concurenței a declarat recurs împotriva hotărârii menționate în măsura în care, prin aceasta, Administratīvā apgabaltiesa (Curtea Administrativă Regională) a anulat dispozițiile din decizia atacată referitoare la amenda aplicată.

Potrivit AKKA/LAA, Administratīvā apgabaltiesa (Curtea Administrativă Regională) nu a formulat criterii obiective și controlabile care ar justifica faptul că tarifele aplicabile în Letonia pot fi comparate cu cele din Estonia și din Lituania. Astfel, această instanță nu s‑ar fi întemeiat pe criterii economice, ci pe criterii referitoare la situația teritorială, istorică și culturală comună a statelor menționate.

Or, respectivul organism contestă printre altele că proximitatea geografică a celorlalte state baltice poate fi un criteriu decisiv.

La rândul său, Consiliul Concurenței arată că amenda aplicată este conformă cu legislația națională în vigoare. El subliniază în special că, în dreptul concurenței, prin „cifră de afaceri” trebuie să se înțeleagă cuantumul total al tuturor veniturilor care rezultă din activitatea economică, care, în speță, include sumele percepute de AKKA/LAA pentru remunerarea autorilor.

Augstākā tiesa Administratīvo lietu departaments (Curtea Supremă, Departamentul pentru cauze administrative, Letonia) ridică problema interpretării care trebuie dată articolului 102 al doilea paragraf litera (a) TFUE. În primul rând, această instanță se întreabă dacă activitățile AKKA/LAA au o incidență asupra comerțului dintre statele membre și, prin urmare, dacă cauza principală intră în domeniul de aplicare al acestei dispoziții. În al doilea rând, instanța menționată are îndoieli în ceea ce privește metoda reținută pentru stabilirea caracterului inechitabil al prețurilor. În al treilea rând, aceasta are ezitări în ceea ce privește calculul amenzii, în special cu privire la problema dacă trebuie luate în considerare în acest scop remunerațiile destinate titularilor de drepturi.

În ceea ce privește primul aspect, instanța de trimitere arată că, în decizia atacată, Consiliul Concurenței a arătat că AKKA/LAA a perceput redevențe și pentru opere muzicale provenite din alte state membre și că, prin urmare, prețurile inechitabile erau de natură să descurajeze utilizarea în Letonia a operelor unor autori din alte state membre.

În ceea ce privește cel de al doilea aspect, referitor la metoda reținută pentru stabilirea caracterului inechitabil al prețurilor, ea consideră, pe de o parte, că, atunci când tarifele practicate într‑un stat membru corespund unui multiplu al tarifelor aplicate în celelalte state membre, precum în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 13 iulie 1989, Lucazeau și alții (110/88, 241/88 și 242/88, EU:C:1989:326), această împrejurare constituie un indiciu al existenței unui abuz de poziție dominantă. Pe de altă parte, ea arată că încă există incertitudini în privința stabilirii tarifelor în situații diferite de cele din această din urmă cauză.

În speță, se pune problema dacă compararea tarifelor aplicabile în Letonia cu cele aplicabile în Estonia și în Lituania este suficientă. O comparație atât de limitată ar putea în același timp să se dovedească contraproductivă în sensul că organismele din statele limitrofe ar putea, de comun acord, să își majoreze tarifele fără ca acest lucru să fie perceptibil. În cazul în care un asemenea mod de comparație nu ar fi valid, instanța de trimitere ridică problema dacă trebuie să se compare și tarifele din toate statele membre ajustate conform indicelui PPC.

În continuare, instanța de trimitere se întreabă care sunt condițiile pentru ca tarifele să fie considerate „semnificativ mai mari” în sensul punctului 25 din Hotărârea din 13 iulie 1989, Lucazeau și alții (110/88, 241/88 și 242/88, EU:C:1989:326), și ca întreprinderea în cauză să fie ținută să „justifice diferența întemeindu‑se pe divergențe obiective între situația statului membru în cauză și cea existentă în toate celelalte state membre”, în sensul aceluiași punct.

În ceea ce privește cel de al treilea aspect, referitor la calculul cuantumului amenzii, instanța de trimitere subliniază că o situație precum cea din litigiul principal, în care unui organism de gestiune a drepturilor de autor i s‑a aplicat o amendă, nu a mai fost judecată de Curte. Astfel, problema dacă trebuie să se țină seama de sumele încasate în calitate de remunerație pentru titularii de drepturi de autori ar necesita o clarificare.

În aceste condiții, Augstākā tiesa Administratīvo lietu departaments (Curtea Supremă, Departamentul pentru cauze administrative) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Este aplicabil articolul 102 [al doilea paragraf litera (a)] TFUE într‑un litigiu privind tarifele stabilite de un organism național de gestiune a drepturilor de autor în cazul în care organismul respectiv colectează redevențe inclusiv pentru operele autorilor străini, iar tarifele aplicate de acesta pot descuraja utilizarea operelor menționate în statul membru în cauză?

2) Pentru a stabili sensul noțiunii «prețuri inechitabile», utilizată la articolul 102 [al doilea paragraf litera (a)] TFUE, în contextul gestiunii drepturilor de autor și a drepturilor conexe, este oportună și suficientă – și în ce situații – efectuarea unei comparații între prețurile (tarifele) de pe piața relevantă și prețurile (tarifele) de pe piețele limitrofe?

3) Pentru a stabili sensul noțiunii «prețuri inechitabile», utilizată la articolul 102 [al doilea paragraf litera (a)] TFUE, în contextul gestiunii drepturilor de autor și a drepturilor conexe, este oportună și suficientă utilizarea [indicelui PPC] care rezultă din produsul intern brut?

4) Trebuie efectuată compararea tarifelor în raport cu fiecare segment tarifar sau în raport cu nivelul mediu al tarifelor?

5) Când trebuie să se considere că diferența dintre tarifele examinate în scopul aplicării noțiunii «prețuri inechitabile», utilizată la articolul 102 [al doilea paragraf litera (a)] TFUE, este semnificativă, astfel încât operatorul economic care are o poziție dominantă să demonstreze că tarifele sale sunt echitabile?

6) Ce informații pot fi solicitate în mod rezonabil operatorului economic pentru a dovedi caracterul echitabil al tarifelor privind operele protejate de drepturi de autor, în contextul aplicării articolului 102 [al doilea paragraf litera (a)] TFUE, dacă prețul acestor opere nu se poate stabili precum în cazul bunurilor materiale? Este vorba doar despre costurile administrative ale organismului de gestiune a drepturilor de autor?

7) În cazul încălcării dreptului concurenței, în vederea stabilirii unei amenzi, se impune excluderea din cifra de afaceri a unui organism de gestiune a drepturilor de autor a remunerațiilor plătite autorilor de organismul respectiv?”

În hotărârea sa, Curtea (Camera a doua) declară:
1) Comerțul dintre statele membre poate fi afectat de nivelul redevențelor stabilite de un organism de gestiune a drepturilor de autor care deține un monopol și care gestionează și drepturile titularilor străini, astfel încât articolul 102 TFUE are vocația de a se aplica.

2) Pentru a se examina dacă un organism de gestiune a drepturilor de autor aplică prețuri inechitabile în sensul articolului 102 al doilea paragraf litera (a) TFUE, este adecvat să se compare tarifele acestuia cu cele aplicabile în statele vecine, precum și cu cele aplicabile în alte state membre, corectate cu indicele de paritate a puterii de cumpărare, cu condiția ca statele de referință să fi fost selecționate potrivit unor criterii obiective, corespunzătoare și verificabile, iar baza comparațiilor efectuate să fie omogenă. Este posibilă compararea tarifelor practicate pe unul sau pe mai multe segmente de utilizatori specifice în cazul în care există indicii că caracterul excesiv al redevențelor privește aceste segmente.

3) Diferența dintre tarifele comparate trebuie să fie considerată semnificativă în cazul în care este importantă și persistentă. O asemenea diferență constituie un indiciu al unui abuz de poziție dominantă și revine organismului de gestiune a drepturilor de autor aflat în poziție dominantă sarcina de a dovedi că prețurile sale sunt echitabile, întemeindu‑se pe elemente obiective care au o incidență asupra costurilor de gestiune sau asupra remunerației titularilor de drepturi dominante.

4) În cazul în care încălcarea vizată la articolul 102 al doilea paragraf litera (a) TFUE este dovedită, remunerațiile destinate titularilor de drepturi trebuie să fie incluse, în vederea stabilirii valorii amenzii, în cifra de afaceri a organismului de gestiune a drepturilor de autor în cauză, cu condiția ca aceste remunerații să facă parte din valoarea prestațiilor furnizate de acest organism și ca includerea menționată să fie necesară pentru asigurarea caracterului efectiv, proporțional și disuasiv al sancțiunii aplicate. Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica, având în vedere ansamblul împrejurărilor cauzei, dacă aceste condiții sunt îndeplinite.

:: Hotărârea


Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.