Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
Print Friendly, PDF & Email

CJUE. C‑627/15, Gavrilescu. Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Concluziile Avocatului General
14.09.2017 | JURIDICE.ro

Competența Curții de Justiție – Existența unei cauze pendinte în fața instanței de trimitere – Dispoziții naționale care permit renunțarea la judecată după efectuarea unei trimiteri preliminare către Curtea de Justiție – Dispoziții naționale care permit unei instanțe de control judiciar să reexamineze o încheiere de suspendare a procedurii în primă instanță până la adoptarea unei decizii de către Curtea de Justiție în litigiul care face obiectul trimiterii preliminare – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE – Contracte de credit încheiate în valută – Clauze exceptate de la aprecierea caracterului abuziv

Din situația de fapt din litigiul principal, astfel cum a fost prezentată de instanța de trimitere, reiese că la 5 septembrie 2008 între domnul și doamna Gavrilescu, pe de o parte, și Volksbank, pe de altă parte, a fost încheiat un contract de credit pentru suma de 45 000 de franci elvețieni (CHF). Durata creditului a fost de 276 de luni, cu o dobândă de 3,99 % pe an. Contractul a fost modificat succesiv prin actele adiționale nr. 1 din 20 august 2010 și, respectiv, nr. 2 din 25 iunie 2013.

Contractul de credit prevedea că orice plată trebuie, în principiu, să fie făcută în moneda creditului. Instanța de trimitere a precizat că, potrivit clauzelor contractului de credit, orice fluctuație a ratei de schimb valutar urma să fie suportată în totalitate de debitor.

La punctul 4.2 din Condițiile generale se prevede că debitorul acceptă că, în situația în care, pe parcursul derulării creditului, cursul de schimb pentru moneda creditului fluctuează în mod crescător, cu mai mult de 10 % față de valoarea acestuia la data semnării convenției, în vederea evitării majorării expunerii la riscul valutar, banca are dreptul, dar nu și obligația, ca, în mod unilateral, să convertească în lei românești creditul, utilizând cursul de schimb franc elvețian/leu românesc practicat de aceasta la data efectuării conversiei. În consecință, valoarea creditului urma să fie reprezentată, începând din acel moment, de valoarea în lei românești calculată potrivit conversiei. În acest context, debitorii s‑au angajat totodată să suporte toate costurile generate de o asemenea conversie.

Conform articolului 4.3 din condițiile generale, pe parcursul duratei creditului, împrumutații puteau solicita băncii să realizeze o asemenea conversie în lei românești, dar banca nu era obligată să dea curs cererii lor.

Considerând că respectivele clauze care impuneau rambursarea creditului în franci elvețieni și obligau debitorii să suporte riscul legat de cursul de schimb valutar sunt abuzive, domnul și doamna Gavrilescu au introdus o acțiune împotriva Volksbank la Judecătoria Câmpulung. Întrucât avea îndoieli cu privire la interpretarea corectă a dispozițiilor Directivei 93/13, instanța menționată a decis, prin încheierea din 22 octombrie 2015, să suspende procedura și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) […] [A]rticolul 4 alineatul (2) din [Directiva 93/13] trebuie interpretat în sensul că termenii «obiectul principal al contractului» și «caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte», acoperă o clauză, cuprinsă într‑un contract de credit încheiat în monedă străină între un vânzător sau un furnizor și un consumator și care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, în temeiul căreia, pentru restituirea ratelor împrumutului, debitorul este obligat să suporte exclusiv «riscul valutar» constând în potențialul efect negativ de creștere a obligației lunare de plată generată de fluctuația ratelor de schimb valutar și pe care l‑ar avea de suportat ca urmare a contractării creditului și a rambursării plății sumelor în baza contractului de credit într‑o altă monedă decât moneda națională a României?

2) În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din [Directiva 93/13], trebuie să se înțeleagă că obligația consumatorului de a suporta, cu ocazia restituirii împrumutului, diferența ce rezultă din creșterea cursului valutar al monedei în care s‑a acordat împrumutul [franci elvețieni] reprezintă o remunerație al cărei caracter adecvat în raport cu serviciul prestat nu poate fi analizat în vederea aprecierii caracterului său abuziv?

3) Dacă răspunsul la această întrebare este că o asemenea clauză nu este scutită de la aprecierea caracterului abuziv, se poate considera că aceasta îndeplinește criteriile bunei‑credințe, echilibrului și transparenței prevăzute de [Directiva 93/13], permițând consumatorului să poată prevedea, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele care decurg din aceasta în ceea ce îl privește?

4) Dacă o clauză contractuală precum este cea de la [punctul] 4.2 din Condițiile generale ale convenției, potrivit căreia dreptul de a converti în moneda națională un credit acordat în [franci elvețieni] este recunoscut pentru bancă în condițiile fluctuației, în sens crescător, a cursului valutar cu mai mult de 10 % față de valoarea acestuia de la data semnării convenției, în vederea evitării continuării majorării expunerii la riscul valutar, fără a fi recunoscut un drept similar consumatorului, intră în domeniul de protecție al Directivei 93/13 sau este scutită de la aprecierea caracterului abuziv?”

Prin scrisoarea din 18 martie 2016, instanța de trimitere a informat Curtea că reclamanții din procedura principală au depus o cerere de renunțare la judecată. Faptul menționat a determinat instanța de trimitere să exprime îndoieli cu privire la compatibilitatea cu articolul 267 TFUE a unei dispoziții naționale cum este articolul 406 din Codul de procedură civilă român. În acest context, instanța de trimitere a decis să adreseze Curții și cea de a cincea întrebare preliminară:

„Articolul 267 [TFUE], în virtutea căruia instanțele naționale sunt libere să sesizeze [Curtea], se opune unei dispoziții cum este cea prevăzută la articolul 406 din Codul de procedură civilă, care nu interzice în mod expres renunțarea la judecată după efectuarea unei trimiteri preliminare către [Curte], renunțare care privează instanța națională de posibilitatea pronunțării unei hotărâri privind presupusul caracter abuziv al unor clauze contractuale[?]”

Ulterior, prin ordonanța din 2 iunie 2016, instanța de trimitere a informat Curtea că – în urma recursului declarat de Volksbank împotriva încheierii sale din 22 octombrie 2015 – Tribunalul Argeș (România) a casat, prin decizia din 17 martie 2016, încheierea respectivă și a trimis cauza instanței de trimitere pentru continuarea procedurii.

În înțelegerea noastră, decizia Tribunalului Argeș a criticat instanța de trimitere pentru că nu a tras, potrivit dreptului național, concluziile corespunzătoare din cererea de renunțare la judecată depusă de domnul și doamna Gavrilescu. În conformitate cu dispozițiile dreptului național, instanța de trimitere trebuia să fi pus capăt procedurii și, în consecință, cererea de decizie preliminară adresată Curții ar fi devenit lipsită de obiect. În acest context, instanța de trimitere a decis să adreseze Curții și a șasea întrebare preliminară:

„Articolul 267 [TFUE] se opune unei dispoziții din dreptul național, cum este articolul 414 din Codul de procedură civilă român, care permite unei instanțe de control judiciar să reexamineze, în contextul unui recurs, o încheiere prin care s‑a dispus suspendarea procedurii în cazul în care, prin încheierea respectivă, instanța inferioară a decis să adreseze întrebări preliminare Curții de Justiție a Uniunii Europene?”

Au depus observații scrise Volksbank, guvernul polonez și guvernul român, precum și Comisia. Volksbank, guvernul român și Comisia au prezentat și observații orale în cadrul ședinței din 8 iunie 2017.

Avocatul General propune Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Judecătoria Câmpulung (România) după cum urmează:
„– Articolul 267 TFUE nu se opune normelor procedurale naționale care permit renunțarea la judecată după efectuarea unei trimiteri preliminare către Curte, chiar dacă instanța națională este privată astfel de posibilitatea pronunțării unei hotărâri cu privire la presupusul caracter abuziv al clauzelor contractuale.

– Articolul 267 TFUE nu se opune normelor procedurale naționale care permit instanței de control judiciar să reexamineze, în contextul exercitării unei căi de atac, o încheiere de suspendare a procedurii pentru a stabili dacă respectiva cauză este în continuare pendinte, atunci când prin încheierea menționată instanța inferioară a decis să adreseze Curții întrebări preliminare.”

:: Concluziile


Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.