BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
CRAZNIC
Print Friendly, PDF & Email

CJUE. C‑503/16, Delgado Mendes. Asigurare obligatorie de răspundere civilă auto. Reglementare națională prin care se exclude persoana asigurată proprietar al vehiculului de la despăgubirea prin asigurare

14.09.2017 | JURIDICE.ro

Trimitere preliminară – Asigurare obligatorie de răspundere civilă auto – Directivele 72/166/CEE, 84/5/CEE, 90/232/CEE și 2009/103/CE – Furt al unui vehicul – Accident de circulație – Vătămări corporale şi prejudicii materiale suferite de persoana asigurată proprietar al vehiculului, în calitate de pieton – Răspundere civilă – Despăgubire – Acoperire prin asigurarea obligatorie – Clauze de excludere – Reglementare națională prin care se exclude persoana asigurată proprietar al vehiculului de la despăgubirea prin asigurare – Compatibilitatea cu aceste directive – Noțiunea «terț victimă»

La 26 aprilie 2009, domnul Delgado Mendes și soția acestuia se aflau la o fermă care le aparţinea, situată în Chamusca (Portugalia), şi în curtea căreia erau parcate două autovehicule: unul aparţinând domnului Delgado Mendes, iar celălalt soţiei sale. În jurul orei 18, persoanele interesate au constatat că la volanul vehiculului care aparţinea domnului Delgado Mendes se afla un bărbat pe care nu îl cunoşteau şi care a pornit acest vehicul. Domnul Delgado Mendes și soția sa au urcat imediat în celălalt vehicul şi au început să urmărească vehiculul menţionat anterior.

Ajuns la o intersecţie, vehiculul domnului Delgado Mendes s‑a oprit. Domnul Delgado Mendes s‑a oprit de asemenea la aproximativ 20 de metri de acesta şi a coborât din vehiculul soţiei sale pentru a se îndrepta către propriul vehicul.

Conducătorul vehiculului domnului Delgado Mendes a mers înapoi, astfel încât acest vehicul a lovit atât partea dreaptă a maşinii soţiei domnului Delgado Mendes, cât şi pe acesta din urmă, pe care l‑a doborât la pământ. Conducătorul respectiv a înaintat şi apoi a mers din nou înapoi, rapid şi brusc, doborându‑l pe domnul Delgado Mendes, care tocmai se ridicase, şi a trecut peste persoana interesată, care a fost târâtă de propriul vehicul pe o distanţă de aproximativ opt metri.

Ca o consecinţă directă a acestui accident, domnul Delgado Mendes a suferit mai multe fracturi şi traumatisme. El s‑a aflat sub supraveghere medicală până la 8 februarie 2011, a fost în concediu medical 654 de zile şi a rămas cu numeroase sechele.

La data accidentului respectiv, răspunderea civilă pentru daunele cauzate terţilor de vehiculul domnului Delgado Mendes era asigurată de CA Seguros, în temeiul unei poliţe de asigurare care menţiona persoana interesată în calitate de titular al poliţei de asigurare şi de conducător obișnuit al acestui vehicul. Polița de asigurare respectivă includea printre altele următoarele prevederi:

– prin terț se înţelege „orice persoană care, în urma unui accident acoperit prin contract, suportă o daună care poate fi reparată sau despăgubită potrivit dreptului civil sau prezentei polițe de asigurare” [clauza 1 litera e)];

– „prezentul contract urmărește îndeplinirea obligației de asigurare de răspundere civilă auto, prevăzută la articolul 4 din Decretul‑lege [nr. 291/2007]” (clauza 2 punctul 1);

– „prezentul contract garantează, în limitele și în condițiile stabilite prin lege:
a)răspunderea civilă a titularului poliţei de asigurare, proprietar al vehiculului […] precum şi a persoanelor care îl deţin sau îl conduc în mod legal, pentru vătămările corporale şi daunele materiale cauzate unor terţi;

b) despăgubirea datorată de autorii furtului, ai furtului calificat, ai infracţiunii de utilizare fără drept a vehiculelor cu motor sau ai accidentelor de circulație provocate cu intenţie” (clauza 2 punctul 2);

– „prezentul contract include […] în ceea ce privește accidentele care se produc pe teritoriul Portugaliei obligația de despăgubire stabilită de dreptul civil [clauza 4 punctul 1 litera a)];

– sunt „excluse de la garanția obligatorie a asigurării toate daunele materiale cauzate titularului poliţei de asigurare” [clauza 5 punctul 2 litera b)];

– în „cazul furtului calificat […] și al accidentelor de circulație provocate cu intenție, asigurarea nu garantează plata despăgubirilor datorate de autorii respectivi și de complicii lor proprietarului […]” (clauza 5 punctul 5).

Domnul Delgado Mendes a introdus o acțiune la Tribunal de Comarca de Santarém (Tribunalul de Arondisment Judiciar din Santarém, Portugalia), în care a solicitat obligarea CA Seguros la plata unei despăgubiri în cuantum total de 210 641,00 euro, pentru prejudiciile patrimoniale şi nepatrimoniale suferite, majorată cu dobânda legală începând de la data notificării acţiunii respective. CA Seguros a solicitat, pentru mai multe motive, respingerea acţiunii menţionate.

Această instanță a respins acţiunea domnului Delgado Mendes ca nefondată, în principal pentru motivul că, în temeiul articolului 15 alineatul 3 din Decretul‑lege nr. 291/2007, proprietarul vehiculului era exclus din categoria beneficiarilor potențiali ai asigurării încheiate.

Domnul Delgado Mendes a declarat apel împotriva acestei hotărâri la Tribunal da Relação de Évora (Curtea de Apel din Évora, Portugalia). Acesta susţine în special că articolul 15 alineatul 3 menţionat trebuie interpretat în mod restrictiv, în sensul că exclude numai despăgubirea pentru daunele materiale suferite de proprietarul vehiculului. Astfel, prin acest text, legiuitorul nu ar fi vizat accidente precum cel a cărui victimă a fost domnul Delgado Mendes. Întrucât obiectivul principal al contractului de asigurare în discuție în litigiul principal este protecția victimelor vătămărilor corporale, prin despăgubirea tuturor, cu excepția conducătorului însuși, despăgubirea pentru vătămările corporale suferite de domnul Delgado Mendes s‑ar încadra, în speţă, în situația unui „terț victimă”.

CA Seguros se opune acestei interpretări restrictive și susține printre altele că aceasta ar încălca articolul 9 din código civil (Codul civil), întrucât asigurarea în discuție urmărește garantarea răspunderii „oricărei persoane care ar putea fi răspunzătoare civil pentru repararea daunelor cauzate terților de un autovehicul terestru”. Or, nu s‑ar putea admite ca persoana responsabilă pentru riscul care decurge din circulația unui autovehicul să fie ea însăși protejată în temeiul răspunderii civile, ca și cum ar avea calitatea de terț.

Instanța de trimitere arată că obiectul acțiunii se limitează la stabilirea legăturii existente între, pe de o parte, faptul generator al răspunderii și obligația de a despăgubi victima care rezultă din aceasta, precum și, pe de altă parte, limitele și domeniul de aplicare al contractului de asigurare în discuție în litigiul principal.

Tribunal da Relação de Évora (Curtea de Apel din Évora) arată că concluzionează atât în sensul răspunderii conducătorului vehiculului domnului Delgado Mendes, asigurat de CA Seguros, în producerea accidentului, cât și al obligației care îi revine acestui conducător de a repara daunele pe care le‑a cauzat. Această instanță precizează că, în temeiul contractului de asigurare încheiat între domnul Delgado Mendes și CA Seguros, aceasta din urmă, într‑o situație obișnuită în care victima este un terț în raport cu relația de asigurare care există între proprietarul vehiculului și societatea sa de asigurări, este răspunzătoare în mod cert de despăgubirea pentru daunele care rezultă din vina exclusivă a conducătorul respectiv.

Or, litigiul principal ar prezenta două particularități, întrucât accidentul a fost provocat intenționat de conducătorul vehiculului domnului Delgado Mendes, iar victima reclamantă este titularul poliței de asigurare aferente acestui vehiculul.

În ceea ce privește prima dintre aceste particularități, instanța de trimitere precizează că obligația asigurătorului de a plăti despăgubiri pentru daunele rezultate din accidentele de circulație provocate cu intenție este consacrată, din anul 2007, de jurisprudența constantă a Supremo Tribunal de Justiça (Curtea Supremă de Justiție, Portugalia).

Totuși, în ceea ce privește a doua dintre aceste particularități, atât articolul 15 alineatul 3 din Decretul‑lege nr. 291/2007, cât și contractul de asigurare în discuție în litigiul principal ar prevedea în mod expres că, „în cazul furtului […] și al accidentelor de circulație provocate cu intenție, asigurarea nu garantează plata despăgubirilor datorate de autorii respectivi și de complicii lor proprietarului”. Or, împrejurările speței ar corespunde acestor două situații. În plus, articolul 14 alineatul 2 litera b) din acest decret ar exclude de asemenea „de la acoperirea asigurării orice daune materiale cauzate […] titularului poliței de asigurare”.

Tribunal da Relação de Évora (Curtea de Apel din Évora) și CA Seguros consideră, pe de altă parte, că interpretarea articolului 15 alineatul 3 din Decretul‑lege nr. 291/2007 propusă de domnul Delgado Mendes nu îndeplinește cerințele prevăzute, în acest sens, la articolul 9 din Codul civil.

Totuși, instanța de trimitere are îndoieli în ceea ce privește compatibilitatea articolului 14 alineatul 2 litera b) și a articolului 15 alineatul 3 din Decretul‑lege nr. 291/2007 (denumite în continuare „reglementarea în litigiu”) cu dreptul Uniunii. Ea arată, în această privință, că A doua directivă a înlocuit raportul dintre proprietar și asigurător, tipic contractului de asigurare, prin raportul dintre asigurător și persoana responsabilă de accident și că A treia directivă a confirmat că raportul determinant, în ceea ce privește orice dispoziție sau clauză contractuală de excludere de la asigurare, era raportul dintre asigurător și conducător, iar nu relația dintre asigurător și proprietar, această abordare fiind reiterată, în cursul anului 2008, de Supremo Tribunal de Justiça (Curtea Supremă de Justiție).

În plus, instanța de trimitere apreciază că excluderea persoanelor vizate de reglementarea în litigiu este definită pe baza unor criterii generale și abstracte, aspect pe care Curtea l‑ar fi considerat contrar directivelor vizate. De asemenea, aceasta ridică problema conformității excluderilor menționate, întemeiate exclusiv pe calitatea de proprietar al vehiculului care a făcut obiectul accidentului, cu principiul egalității de tratament.

În aceste condiții, Tribunal da Relaçăo de Évora (Curtea de Apel din Évora) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„În cazul unui accident de circulație care a avut ca rezultat cauzarea de vătămări corporale și de daune materiale unui pieton care a fost lovit cu intenție cu autovehiculul aflat în proprietatea sa, care era condus de autorul furtului, este contrar dreptului [Uniunii], în special [articolului] 12 alineatul (3) și [articolului] 13 alineatul (1) din Directiva 2009/103/CE […], ca dreptul național să excludă posibilitatea de a acorda pietonului orice despăgubire, ca urmare a faptului că este proprietarul vehiculului și titularul poliței de asigurare?”

În hotărârea sa, Curtea (Camera a șasea) declară: Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi, articolul 1 alineatul (1) și articolul 2 alineatul (1) din A doua directivă 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005, precum și articolul 1a din A treia directivă 90/232/CEE a Consiliului din 14 mai 1990 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/14, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care exclude de la acoperire și, în consecință, de la despăgubirea prin asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto vătămările corporale și daunele materiale suferite de un pieton care a fost victima unui accident de circulație, pentru simplul motiv că acest pieton era titularul poliţei de asigurare și proprietarul vehiculului care a cauzat aceste daune.

:: Hotărârea


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Newsletter
Publicitate
Corporate
Membership