Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
Print Friendly, PDF & Email

CJUE. C‑184/16, Petrea. Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre
14.09.2017 | JURIDICE.ro


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Trimitere preliminară – Directiva 2004/38/CE – Directiva 2008/115/CE – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Ședere a unui resortisant al unui stat membru pe teritoriul unui alt stat membru în pofida unei interdicții de acces pe teritoriul acestui stat – Legalitatea unei decizii de revocare a unui certificat de înregistrare și a unei a doua decizii de îndepărtare de pe teritoriu – Posibilitate de a invoca, pe cale de excepție, nelegalitatea unei decizii anterioare – Obligație de traducere

Din decizia de trimitere reiese că domnul Petrea, cetățean român, a fost condamnat în cursul anului 2011 de Monomeles Plimmeleiodikeio Peiraia (Tribunalul Corecțional din Pireu, Grecia) la o pedeapsă de opt luni închisoare, cu suspendarea executării acesteia pentru o perioadă de trei ani, pentru infracțiunea de furt săvârșit de două sau mai multe persoane împreună.

Prin decizia din 30 octombrie 2011, administrația elenă a dispus, pe de o parte, îndepărtarea acestuia în România pentru motivul că reprezenta o amenințare gravă pentru ordinea publică și pentru siguranța publică și l‑a înscris pe de altă parte în registrul național al străinilor indezirabili, precum și în Sistemul de Informații Schengen până la 30 octombrie 2018, ceea ce a avut ca efect interzicerea intrării pe teritoriu până la această dată.

Decizia menționată preciza că domnului Petrea i se comunicase, la 27 octombrie 2011, un buletin de informare destinat străinilor în curs de îndepărtare care îl informa, într‑o limbă pe care o înțelegea, în legătură cu drepturile sale și cu căile de atac pe care le avea la dispoziție, precum și în legătură cu posibilitatea de a solicita o traducere scrisă sau orală a pasajelor esențiale din decizia prin care se stabilea returnarea.

La 1 noiembrie 2011, domnul Petrea a declarat în scris că renunța la orice acțiune contencioasă și că dorea să se întoarcă în țara sa de origine. Îndepărtarea sa către acest stat membru a avut loc la 5 noiembrie 2011.

La 1 septembrie 2013, domnul Petrea a revenit în Grecia și a introdus, la 25 septembrie 2013, o cerere de eliberare a unui certificat de înregistrare în calitate de cetățean al Uniunii, care i‑a fost eliberat în aceeași zi.

Cu toate acestea, după ce au descoperit că domnul Petrea făcea încă obiectul unei interdicții de acces pe teritoriu, autoritățile de supraveghere a străinilor au decis, la 14 octombrie 2014, să revoce acest certificat și să dispună returnarea domnului Petrea în România.

Domnul Petrea a introdus o acțiune administrativă împotriva acestei decizii, în cadrul căreia a invocat nu doar lipsa notificării în scris, într‑o limbă pe care o înțelegea, a deciziei de îndepărtare din 30 octombrie 2011, cu încălcarea cerințelor articolului 30 din Directiva 2004/38, ci și faptul că nu mai reprezenta, în orice caz, un pericol pentru ordinea publică și pentru siguranța publică.

Această acțiune a fost respinsă prin decizia din 10 noiembrie 2014, pentru motivul că domnul Petrea se afla încă sub incidența unei măsuri de interzicere a intrării pe teritoriu. Împotriva acestuia s‑a invocat de asemenea faptul că nu se putea prevala, pe care de excepție, de nelegalitatea deciziei de îndepărtare din 30 octombrie 2011.

Domnul Petrea a solicitat Dioikitiko Protodikeio Thessalonikis (Tribunalul Administrativ de Primă Instanță din Salonic, Grecia) anularea acestei din urmă decizii și a celei din 14 octombrie 2014.

În aceste împrejurări, Dioikitiko Protodikeio Thessalonikis (Tribunalul Administrativ de Primă Instanță din Salonic, Grecia) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Articolele 27 și 32 din Directiva 2004/38, interpretate în lumina articolelor 45 și 49 TFUE – având în vedere și autonomia procedurală a statelor membre, precum și principiile [protecției] încrederii legitime și […] bunei administrări –, trebuie interpretate în sensul că impun sau în sensul că permit revocarea certificatului de înregistrare în calitate de cetățean al Uniunii Europene eliberat anterior, în temeiul articolului 8 alineatul 1 din Decretul prezidențial nr. 106/2007, unui resortisant al unui alt stat membru și adoptarea de către statul gazdă a unei măsuri de returnare împotriva acestei persoane, în cazul în care resortisantul respectiv, deși fusese înscris pe lista națională a străinilor indezirabili la momentul luării, împotriva sa, a măsurii interzicerii intrării pe teritoriu pentru motive de ordine publică și de siguranță publică, a intrat din nou pe teritoriul statului membru în cauză, unde a inițiat o activitate economică fără a solicita ridicarea interdicției în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32 din Directiva 2004/38, considerând că interzicerea intrării pe teritoriu este un motiv de ordine publică autonom care justifică revocarea certificatului de înregistrare al unui resortisant al unui stat membru?

2) În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea precedentă, situația de fapt menționată poate fi asimilată unei șederi ilegale a cetățeanului unui stat membru pe teritoriul statului membru gazdă, astfel încât să permită adoptarea, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2008/115, a unei decizii de returnare de către organul competent să revoce certificatul de înregistrare, și aceasta deși, pe de o parte, certificatul de înregistrare nu constituie, după cum se admite în mod obișnuit, un permis de ședere legală în țară și, pe de altă parte, Directiva 2008/115 se aplică ratione personae numai resortisanților țărilor terțe?

3) În cazul unui răspuns negativ la aceeași întrebare, revocarea pentru motive de ordine publică sau de siguranță publică a certificatului de înregistrare al unui resortisant al altui stat membru, certificat care nu constituie un permis de ședere legală în țară, și adoptarea împotriva resortisantului respectiv a unei măsuri de returnare – dispuse în același timp de către autoritățile naționale competente, în exercitarea autonomiei procedurale a statului membru gazdă – pot fi considerate, potrivit unei interpretări corecte a dreptului, un act administrativ unic de îndepărtare administrativă în sensul articolelor 27 și 28 din Directiva 2004/38, care este supus controlului jurisdicțional potrivit modalităților prevăzute de aceste dispoziții, care stabilesc o procedură potențial exclusivă de îndepărtare administrativă a cetățenilor Uniunii Europene de pe teritoriul statului membru gazdă?

4) În cazul unui răspuns fie afirmativ, fie negativ la prima și la a doua întrebare: principiul efectivității se opune unei practici jurisprudențiale naționale care interzice autorităților administrative și, ulterior, instanțelor competente sesizate cu litigiul să verifice, în cadrul revocării unui certificat de înregistrare în calitate de cetățean al Uniunii sau al adoptării de către statul membru gazdă a unei măsuri de îndepărtare motivate de existența unei interdicții de intrare pe teritoriu împotriva resortisantului celuilalt stat membru, în ce măsură au fost respectate garanțiile procedurale prevăzute la articolele 30 și 31 din Directiva 2004/38 la momentul adoptării deciziei de interzicere a intrării pe teritoriu?

5) În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea precedentă, din articolul 32 din Directiva 2004/38 decurge obligația autorităților administrative competente din statul membru de a notifica în toate cazurile resortisantului în cauză al unui alt stat membru decizia de îndepărtare, într‑o limbă pe care o înțelege, pentru ca acesta să își poată exercita în mod eficient drepturile procedurale conferite de dispozițiile menționate ale directivei, indiferent de faptul că acesta a formulat sau nu a formulat o solicitare în acest sens?”

În hotărârea sa, Curtea (Camera întâi) declară:

1) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, precum și principiul protecției încrederii legitime nu se opun ca un stat membru, pe de o parte, să revoce un certificat de înregistrare eliberat din eroare unui cetățean al Uniunii care făcea încă obiectul unei interdicții de intrare pe teritoriu și, pe de altă parte, să ia împotriva acestuia o decizie de îndepărtare întemeiată pe simpla constatare a faptului că interdicția de intrare pe teritoriu era încă în vigoare.

2) Directiva 2004/38 și Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală nu se opun ca o decizie de returnare a unui cetățean al Uniunii Europene, precum cea în discuție în litigiul principal, să fie adoptată de aceleași autorități și potrivit aceleiași proceduri precum o decizie de returnare a unui resortisant al unei țări terțe aflat în situație de ședere ilegală prevăzută la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2008/115 dacă sunt aplicate măsurile de transpunere a Directivei 2004/38 care ar fi mai favorabile respectivului cetățean al Uniunii.

3) Principiul efectivității nu se opune unei practici jurisprudențiale potrivit căreia un resortisant al unui stat membru care face obiectul unei decizii de returnare în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal nu se poate prevala, în susținerea unei acțiuni formulate împotriva acestei decizii, de nelegalitatea deciziei de interzicere a intrării pe teritoriu adoptate anterior împotriva sa, în măsura în care persoana interesată a dispus în mod efectiv de posibilitatea de a contesta în timp util această din urmă decizie potrivit dispozițiilor Directivei 2004/38.

4) Articolul 30 din Directiva 2004/38 impune statelor membre să ia orice măsură utilă pentru ca persoana interesată să înțeleagă conținutul și efectele unei decizii adoptate în temeiul articolului 27 alineatul (1) din această directivă, dar nu impune ca această decizie să îi fie notificată într‑o limbă pe care o înțelege sau despre care se poate presupune în mod rezonabil că o înțelege, în condițiile în care nu a introdus o cerere în acest sens.

:: Hotărârea

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate