« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Health & Pharma
CărţiProfesionişti
 

CJUE. C‑297/16, CMVRO vs. ANSVSA. Formarea profesională a medicilor veterinari. Concluziile AG
21.09.2017 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Articolul 49 TFUE – Directiva 2001/82/CE – Medicamente de uz veterinar – Directiva 2005/36/CE – Formarea profesională a medicilor veterinari – Directiva 2006/123/CE – Servicii în cadrul pieței interne – Norme naționale care limitează în beneficiul medicului veterinar dreptul de comercializare cu amănuntul, de utilizare și de administrare a produselor biologice, a antiparazitarelor de uz special și a medicamentelor de uz veterinar – Cerința deținerii capitalului unităților farmaceutice veterinare în întregime sau în principal de medicii veterinari – Protecția sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor

Prin cererea sa de decizie preliminară, Curtea de Apel București (România) solicită să se stabilească dacă este posibilă, în temeiul dreptului Uniunii, limitarea în beneficiul medicului veterinar a comercializării cu amănuntul, a utilizării și a administrării produselor biologice, a antiparazitarelor de uz special și a medicamentelor de uz veterinar în România (denumite în continuare „produsele în cauză”). Aceasta solicită, de asemenea, orientări privind interpretarea dreptului Uniunii în ceea ce privește normele naționale care reglementează structura economică a unităților farmaceutice veterinare prin care are loc respectiva comercializare.

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între, pe de o parte, Colegiul Medicilor Veterinari din România (denumit în continuare „CMVR”) și, pe de altă parte, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor din România (denumită în continuare „ANSVSA”) – susținută de Asociația Națională a Distribuitorilor de Produse de Uz Veterinar din România (denumită în continuare „ANDPUVR”) – cu privire la legalitatea unui ordin emis de ANSVSA de modificare a Normei sanitare veterinare (denumită în continuare „NSV”). Ordinul respectiv a eliminat obligația de a prezenta o copie a certificatului de înscriere în Registrul unic al cabinetelor medicale veterinare din România (denumit în continuare „registrul”) pentru emiterea unei autorizații sanitar‑veterinare pentru funcționarea farmaciilor veterinare și a punctelor farmaceutice veterinare.

Întrebările preliminare se referă în principal la limitele autonomiei de reglementare a statelor membre în ceea ce privește prerogativele profesiei de medic veterinar.

Ca urmare a adoptării ordinului contestat, CMVR a formulat în fața instanței de trimitere o acțiune prin care se urmărește anularea acestui ordin, susținând, printre altele, că acesta încalcă articolul 4 litera i) din Legea nr. 160/1998.

În cadrul acțiunii respective, CMVR susține că, în conformitate cu articolul 4 litera i) din Legea nr. 160/1998, exclusivitatea reală în activitatea de comercializare cu amănuntul a medicamentelor de uz veterinar impune dreptul de decizie al medicului veterinar și nu se poate susține atunci când medicul veterinar are doar calitatea de asociat cu o cota minoră de participare. În consecință, acesta susține că părțile sociale deținute în cadrul societăților care solicită înregistrarea sau autorizarea ca farmacii veterinare sau ca puncte farmaceutice ar trebui să fie deținute exclusiv sau cel puțin cu titlu majoritar de medicii veterinari cu drept de liberă practică. În ceea ce privește articolul 1 litera m) din SMV, CMVR susține că, în calitate de deținător al registrului, cunoaște cel mai bine situația medicilor veterinari din România, acesta fiind motivul pentru care i‑au fost acordate pârghiile pentru a asigura conformitatea cu articolul 4 litera i) din Legea nr. 160/1998. CMVR arată că cerința exclusivității nu este respectată în practică, autoritățile sanitar‑veterinare competente eliberând în prezent autorizații unor societăți în care medicul veterinar nu numai că nu este asociat unic, dar nu este nici măcar asociatul majoritar.

ANSVSA răspunde susținând că Ministerul Afacerilor Externe (România) a emis rezerve atunci când a fost consultat în procesul care a condus la adoptarea NSV. Ministerul menționat s‑a referit, în special, la un schimb de opinii cu Comisia Europeană cu privire la compatibilitatea normelor române în cauză cu Directiva 2006/123, în special cu privire la cerința ca medicii veterinari să dețină 100 % din părțile sociale ale societăților în cadrul cărora funcționează farmaciile veterinare în România. ANSVSA a menționat, de asemenea, punctul de vedere al Consiliului Concurenței (România) cu privire la o posibilă restricționare a concurenței pe piața comercializării cu amănuntul a produselor veterinare prin intermediul farmaciilor veterinare, rezultată din articolul 43 litera j) din NSV. Având în vedere observațiile pe care le‑a primit, ANSVSA consideră că exclusivitatea menționată la articolul 4 litera i) din Legea nr. 160/1998 se referă la activitatea ca medic veterinar, iar nu la activitatea unității în care lucrează medicul veterinar. Legea nr. 160/1998 nu impune ca societățile să fie deținute exclusiv de medici veterinari, întrucât aceștia pot lucra pentru asemenea societăți, asigurând astfel respectarea normelor privind exclusivitatea în comercializarea cu amănuntul, utilizarea și administrarea produselor în cauză.

Intervenind în susținerea ANSVSA, ANDPUVR susține, printre altele, că normele române în discuție dau naștere unor drepturi exclusive care restricționează condițiile în care pot fi înființate și pot funcționa cabinetele medicale, precum și condițiile de comercializare a medicamentelor de uz veterinar. ANDPUVR susține că acest lucru conduce la o denaturare a concurenței, întrucât aceste norme încalcă libertățile garantate comercianților în temeiul tratatelor, articolele 67 și 69(12) din Directiva 2001/82, precum și o serie de alte dispoziții.

Având în vedere cele de mai sus, instanța de trimitere a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Se opune dreptul Uniunii Europene unei reglementări naționale prin care se instituie în beneficiul medicului veterinar o exclusivitate de comercializare cu amănuntul și de utilizare a produselor biologice, a antiparazitarelor de uz special și a medicamentelor de uz veterinar?

2) În măsura în care o asemenea exclusivitate este în concordanță cu dreptul Uniunii Europene, se opune acesta ca o asemenea exclusivitate să privească inclusiv unitățile prin care intervine respectiva comercializare, în sensul ca acestea să fie deținute în procent majoritar sau exclusiv de medicul veterinar/medicii veterinari?”

CMVR, ANDPUVR, guvernul român și Comisia au prezentat observații scrise. Cu excepția CMVR, aceste părți au prezentat și observații orale în ședința care a avut loc la 28 iunie 2017.

Avocatul general propune Curții să răspundă la întrebările adresate în cauza C‑297/16 de Curtea de Apel București (România) după cum urmează:

„1) Într‑o interpretare adecvată, articolul 15 alineatul (3) din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne se opune unei reglementări naționale care instituie în beneficiul medicului veterinar un drept exclusiv de comercializare cu amănuntul, de utilizare și de administrare a produselor biologice, a antiparazitarelor de uz special și a medicamentelor de uz veterinar, în măsura în care reglementarea respectivă:

– se referă inclusiv la produsele pentru care nu este obligatorie o prescripție medicală veterinară sau
– nu acordă persoanelor cu pregătire profesională în domeniul farmaciei, altele decât medicii veterinari, dreptul de a comercializa cu amănuntul aceste produse, după caz, în conformitate cu indicațiile unei prescripții medicale veterinare eliberate de un medic veterinar, în cazul în care achiziția produselor este condiționată de o astfel de prescripție.

Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă această situație se regăsește în cauza principală.

2) Într‑o interpretare adecvată, articolul 15 alineatul (3) din Directiva 2006/123 se opune unei reglementări a unui stat membru care prevede nu numai că medicii veterinari beneficiază de dreptul de a prescrie produse pentru care este necesară o prescripție medicală veterinară și de dreptul exclusiv de comercializare cu amănuntul, de utilizare și de administrare a produselor în cauză, ci și că structurile prin care sunt comercializate produsele respective trebuie să fie deținute în principal sau exclusiv de unul sau de mai mulți medici veterinari. Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă această situație se regăsește în cauza principală.”

:: Concluziile

 
Secţiuni: Content, Dreptul sanatatii, Protecția animalelor | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD