JURIDICE SELECTED
 
3 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Onorariile minimale pentru avocați. Câteva considerații
27.09.2017 | Dan Virgil PASCU, Valentin MIRCEA


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Dan Virgil Pascu

Dan Virgil Pascu

 Valentin Mircea

Valentin Mircea

Prin Hotărârea nr. 272 din 26 august 2017 Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România (“UNBR”) a aprobat “Tabloul onorariilor minimale” aplicabil activităţilor prestate de avocaţi. Prevederea centrală a hotărârii o reprezintă obligativitatea respectării de către toţi membrii UNBR a unor onorarii minimale, “omisiunea avocatului de a urmări încasarea și/sau executarea contractelor de asistență juridică cel puțin în limita onorariilor minimale” constituind abatere disciplinară, iar în situaţia în care inspectorii Casei de Asigurări a Avocaților constată săvârșirea acestor abateri vor sesiza obligatoriu consiliul baroului din care face parte avocatul.”[1]

I. Cadrul general

Publicarea unor liste, respectiv tabele cuprinzând onorarii/tarife recomandate pentru profesiile liberale juridice şi din domeniul consultantei economice, pentru arhitecţi sau ingineri, constituie o practică întâlnită în statele membre ale UE. Totuşi, având în vedere dezavantajele pe care aceste valori orientative le au atât asupra concurenţei, cât şi asupra consumatorului,[2] încă din anii ’80 ai secolului trecut s-a conturat la nivelul ţărilor din Uniune o tendinţă de renunţare la asemenea recomandări.[3]

Alternativ la recomandarea de onorarii sau tarife, Comisia Europeană a propus metode mai puţin vătămătoare pentru mediul concurenţial, spre exemplu publicarea de date istorice sau a unor statistici realizate de terţi independenţi. Cu privire la lipsa de experienţa a membrilor asociaţiilor profesionale, pe care cele din urmă le invocă în argumentarea necesităţii publicării de preţuri orientative, Comisia Europeană arata că, asemeni tuturor prestatorilor de servicii, practicanţii profesiilor liberale dobândesc suficientă experienţă pentru a-şi putea stabili onorariile proprii.[4]

II. Legea de organizare şi exercitare a profesiei de avocat şi Statutul profesiei de avocat

Contrar tendinţelor europene şi recomandărilor Comisiei, legiuitorul român a modificat şi completat recent Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi funcţionarea profesiei de avocat,[5] aducând, printre altele, două adaosuri cadrului în care avocaţii îşi desfăşoară activitatea, la care ne vom referi în cele de mai jos.

În primul rând, a fost introdusă în lege o dispoziţie, potrivit căreia „avocații pot conveni cu clienții onorarii superioare celor stabilite în tabloul onorariilor minimale adoptat de Consiliul U.N.B.R.”[6] Instituind în aparenţă un drept al avocaţilor, norma cuprinde în realitate o obligaţie, anume aceea de a respecta onorariile minime stabilite de către Consiliul UNBR. Acestea nu ar mai fi, în consecințe, recomandări.

În al doilea rând a fost extinsă sfera de atribuţii ale Consiliului UNBR, fiind adăugată aceea de a adopta “cu caracter de recomandare, tabloul onorariilor minimale pentru serviciile prestate potrivit legii de formele de exercitare a profesiei de avocat.[7]

Legea nr. 51/1995 cuprinde astfel două dispoziţii cu caracter antinomic: o obligaţie a avocatului de a nu stabili onorarii mai mici decât cele minime stabilite de către Consiliul UNBR şi o competentă a acestuia din urmă de a publica recomandări, de principiu neobligatorii, cu privire la onorariile minime.

În însuși preambulul Hotărârii nr. 272/1017 Consiliul a “reafirmat hotărârea organelor de conducere a profesiei de la nivel central și local de a acționa pentru protecția, menținerea și stimularea concurenței profesionale în profesia de avocat și dezvoltarea unui mediu concurențial normal, astfel încât „Tabloul onorariilor minimale” să se aplice evitându-se restricționarea concurenței profesionale” pentru că apoi, referindu-se la ambele prevederi mai sus amintite să reglementeze “cu caracter de recomandare” un catalog de preţuri minime a cărui nerespectare poate atrage însă după sine sancţionarea disciplinară a avocatului. Evident că o recomandare sub sancţiune constituie o obligaţie, indiferent de terminologia folosită de către Consiliul UNBR pentru a desemna noul tablou de onorarii ori de precizările făcute în preambul.

Noua reglementare vine în contradicţie cu Statutul profesiei de avocat[8], document cu forță normativă egală legii și care, mai explicit în această privinţă, interzice în mod expres “fixarea de onorarii minime (…) de către organele profesiei, de către formele de exercitare a profesiei de avocat sau de către avocaţi.[9]. Aceeași prevedere interzice chiar și recomandarea de tarife sau stabilirea de tarife maximale. De vreme ce art. 66 lit. x) din Legea nr. 51/1995 permite Consiliului UNBR doar recomandarea unor onorarii minime, se impune deja de la acest nivel întrebarea dacă organul de conducere poate adoptă hotărâri care contravin statului, interpretând dispoziţia art. 31 alin. 12 din Legea nr. 51/1995, potrivit căreia avocaţii pot negocia onorarii mai mari decât cele recomandate, ca pe un mandat obligatoriu al legiuitorului de a introduce sancţiuni pentru negocierea unor onorarii mai mici. Considerăm că în oricare dintre situaţii ar fi fost nevoie de o modificare prealabilă a statutului profesiei, înainte de emiterea hotărârii aici discutate. Desluşirea acestor aspecte de drept nu face obiectul prezentei analize. Împrejurarea este, însă, de mare importanţă în ce priveşte interpretarea din punctul de vedere al normelor de concurenţă a Hotărârii Consiliului UNBR nr. 272/2017.

III. Normele de concurenţă

III.1 Fixarea de onorarii minime în context naţional şi european

În evaluarea efectelor economice ale fixării de preţuri minime în materia profesiilor liberale, Consiliul Concurenţei consideră că “un nivel minim de preţ are rolul de a proteja furnizorii de produse şi servicii de slabă calitate (subl. ns.), asigurându-le acestora obţinerea unui anumit nivel de venituri,” concurența fiind aceea care determină un nivel de calitate corespunzătoare a serviciilor. Paradigma economică este, în opinia de specialitate a Consiliului Concurenței, aceea după care calitatea determină preţul, iar nu invers. Un preţ minim garantat nu poate asigura un nivel corespunzător de calitate al tuturor concurenţilor de pe piaţa reglementată.[10] Tot în contextul profesiilor liberale, Consiliul Concurenţei arată într-o decizie recentă că preţul pentru serviciile furnizate “ar trebui să fie rezultatul exclusiv al interacţiunii dintre cererea venită din partea beneficiarilor şi oferta de astfel de servicii profesionale.”[11]

Comisia Europeană consideră la rândul ei că fixarea de preţuri minime poate avea consecinţe dintre cele mai vătămătoare asupra concurenţei şi pot exclude sau limita avantajele care decurg pentru consumatori din liberă funcţionare a pieţei.[12] Fixarea de preţuri nu poate garanta, în opinia Comisiei Europene, un nivel adecvat al calităţii serviciilor profesiilor liberale, neexcluzând prestarea de servicii de slabă calitate şi reducând pentru profesionişti motivaţia reducerii de costuri sau îmbunătăţirii serviciilor.[13] În privinţa elementelor de cost, Comisia Europeană a arătat că, urmare a fixării de preţuri, întreprinderile cu cele mai mici costuri sunt împiedicate să reducă preţurile, creându-se în acest fel un avantaj artificial pentru întreprinderile care îşi controlează cel mai puţin costurile.[14]

III.2 Fixarea de onorarii minime în lumina art. 101 TFUE şi a art. 5 din Legea nr. 21/1996

III.2.1 Cadrul legislativ

Art. 101 alin. 1 lit. a) TFUE declară incompatibile cu piaţa internă şi interzice “orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi şi orice practici concertate care pot afecta comerţul dintre statele membre şi care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei în cadrul pieţei interne şi, în special, cele care stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiţii de tranzacţionare.

Aceeaşi interdicţie este prevăzută în art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996.

Potrivit art. 3 alin. 1 din Regulamentul nr. 1/2003 când autoritățile de concurență sau instanțele naționale aplică legislația națională de concurență acordurilor, deciziilor asociațiilor de întreprinderi sau practicilor concertate în sensul articolului 101 alin. 1 TFUE, care pot afecta comerțul dintre statele membre, ele sunt obligate de asemenea să aplice art. 101 TFUE acestor acorduri, decizii sau practici concertate.

III.2.2 Hotărârea Consiliului UNBR nr. 272/2017

Din cuprinsul art. 5 alin. 1 din Legea nr. 21/1996 se desprind condiţiile care trebuiesc să fie întrunite în mod cumulativ pentru că această dispoziţie să îşi găsească aplicabilitatea:
– existenţa unor întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi;
– existenţa unor înţelegeri sau practici concertate intre întreprinderi sau a unei decizii a unei asocieri de întreprinderi;
– înţelegerea/decizia/practica concertată să aibă ca obiect sau ca efect, împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia.

Pentru că înţelegerea/decizia/practica concertată să intre sub incidenţa art. 101 alin. 1 TFUE la condiţia de mai sus se adaugă şi cea a afectării comerţului între statele membre.

Existenţa unei asociaţii de întreprinderi

Art. 2 alin. 2 din Legea nr. 21/1996 defineşte întreprinderea ca fiind „orice entitate angajată într-o activitate economică constând în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piaţă dată, indiferent de statutul său juridic şi de modul de finanţare, astfel cum este definită în jurisprudenţa Uniunii Europene.”

Cu privire la profesioniştii liberali, Consiliul Concurenţei a stabilit că aceştia „furnizează servicii specifice profesiei într-un mod durabil (şi nu ocazional), în schimbul unor remuneraţii, suportă riscuri financiare legate de prestarea acestor servicii, desfăşurând astfel o activitate economică,”[15] reprezentând în acest fel întreprinderi în sensul legislaţiei de concurenţă[16].

În dreptul UE noţiunea de întreprindere a fost definită pe cale jurisprudenţială, ea cuprinzând „orice entitate care exercita o activitate economică, independent de statutul juridic al acestei entităţi şi de modul său de finanţare,”[17] iar cu privire la avocaţi Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit, cu forță obligatorie în ansamblul Uniunii Europene, că aceştia, în calitate de prestatori de servicii specifice în schimbul unor onorarii, asumându-şi riscuri privitoare la dezechilibre dintre venituri şi cheltuieli, exercita o activitate economică şi constituie în acest fel întreprinderi în sensul art. 101 alin. 1 TFUE.[18]

Din cele expuse anterior reiese simetria categoriilor în cele două ramuri de drept, cel naţional şi cel al UE. În cele ce urmează se va face distincţie între cele două sisteme numai acolo unde aceasta se impune, observaţiile întemeiate pe practica administrativă sau pe jurisprudenţa unuia dintre sisteme, fiind valabile şi în al doilea.

O grupare a tuturor sau a majorităţii membrilor unei profesii liberale în cadrul unei asociaţii care le reprezintă interesele, constituie în accepţiunea art. 5 alin. 1 din Legea nr. 21/1996 şi a art. 101 alin. 1 TFUE o asociaţie de întreprinderi[19], apartenenţa la o astfel de asociaţie neprezentând în sine o încălcare a normei de concurenţă.[20] Împrejurarea ca astfel de organisme profesionale au statut public[21] ori îndeplinesc anumite atribuţii de interes public este în contextul de faţă lipsită de relevanţă.[22]

UNBR, fiind formată din toate barourile din România,[23] iar barourile având în componenţă toţi avocaţii dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti,[24] cuprinde în rândurile sale totalitatea avocaţilor îndreptăţiţi să practice pe teritoriul României, constituind în acest fel, că vrem sau nu, o asociaţie de întreprinderi căreia i se aplică norma de concurenţă.

Existenţa unei decizii a unei asociaţii de întreprinderi

Deciziile sau hotărârile obligatorii ale organelor de conducere ale unei asociaţii profesionale, emise în conformitate cu statutul lor şi cu legea de organizare, de felul hotărârii Consiliului UNBR[25] constituie din perspectiva dreptului concurenţei, mai cu seamă când nerespectarea lor poate atrage după sine sancţionarea celor care le încalcă,[26] decizii ale respectivei asociaţii profesionale.

Răspunderea pentru astfel de decizii aparţine întotdeauna asociaţiei de întreprinderi, cu excepţia situaţiilor în care ea a fost luată ca urmare a unei obligaţii decurgând din legea naţională, obligaţie care a impus conduita asociaţiei şi pe care aceasta a implementat-o întocmai[27] sau dacă asociaţia de întreprinderi formulează către statul membru o propunere, pe care acesta din urmă o transpune în norma internă urmând procedurile legislative naţionale.[28]

Prezentarea consecinţelor celor două situaţii mai sus descrise este redundantă, de vreme ce Legea nr. 25/2017 privind modificarea şi completarea legii 51/1995 nu cuprinde nicio obligaţie explicită în sarcina Consiliului UNBR de a impune onorarii minime. Mai mult, în extinderea atribuţiilor sale legea vorbeşte în mod expres despre adoptarea “cu caracter de recomandare” a tabloului onorariilor minime pentru avocaţi.[29] Astfel, legea naţională, pe care Consiliul UNBR şi-a întemeiat Hotărârea 272/2017, permite un comportament autonom, uşurând cel mult o acţiune anticoncurentială a asociaţiei.

În condiţiile expuse mai sus UNBR răspunde contravenţional în calitate de asociaţie de întreprinderi pentru actele de decizie ale organelor sale de conducere.[30]

Neavând la origine o normă legală legal imperativă, care să îi predetermine într-o manieră imuabilă conţinutul, Hotărârea Consiliului nr. 272/2017 nu poate fi subsumată actelor de autoritate ale statului român, ci constituie o decizie a unei asociaţii de întreprinderi în sensul normei de concurenţă.

Decizia asociaţiei să aibă ca obiect sau ca efect, împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei

Fixarea de preţuri minime constituie în conformitate atât cu practica autorităţilor de concurenţă[31] cât şi cu jurisprudenţa instanţelor[32] restricţii prin obiect ale dreptului concurenţei. Particularitatea acestui tip de restricţii o reprezintă caracterul lor grav,[33] indicând “prin însăși natura lor, un grad suficient de nocivitate pentru buna funcționare a concurenței normale pentru a se putea considera că examinarea efectelor acestora nu este necesară.”[34] Această prezumţie se bazează pe experienţa care denotă că este foarte probabil că deciziile unei asociaţii de întreprinderi, care au ca obiect restrângerea concurenţei, să producă efecte negative asupra pieţei şi să pericliteze obiectivele urmărite de regulile naţionale şi europene de concurenţă.[35]

Înţelegerile sau deciziile care cuprind astfel de încălcări nu trebuie necesarmente să fie puse în practică, ele atrăgând sancţiunea contravenţională independent de orice efect concret al lor.[36]

În practica autorităţii naţionale de concurenţă decizii ale asociaţiilor de întreprinderi similare au fost catalogate decizii de tip cartel, atrăgând după sine sancţiunea contravenţională a asociaţiilor respective.[37]

Afectarea comerţului dintre statele membre

Aşa cum arătăm mai sus, pentru că decizia unei asociaţii de întreprinderi să intre sub incidenţa art. 101 alin. 1 TFUE alături de condiţiile mai sus analizate trebuie să fie îndeplinită şi cea afectării comerţului dintre statele membre.

Un cartel care acoperă întregul teritoriu al unui stat membru are prin însăşi natura să capacitatea de a izola piaţa naţională respectivă, contravenind integrării economiilor naţionale, aşa cum aceasta este urmărită de tratatele constitutive.[38]

În ce priveşte Hotărârea Consiliului UNBR nr. 272/2017 ea este obligatorie pentru toţi membri UNBR, acoperind în acest fel întregul teritoriu al României, putând astfel să afecteze comerţul intre statele membre în sensul art. 101 alin. 1 TFUE.[39]

Cât priveşte posibilitatea că hotărârea să fie exceptată individual în temeiul art. 5 alin. 2 din Legea concurenţei sau a art. 101 alin. 3 TFUE menţionăm doar că, pentru a beneficia de o exceptare individuală.

Ultima întrebare care se pune este dacă ar fi valabilă o prevedere legală care ar permite unei asociații de întreprinderi să stabilească tarife minime pentru membrii săi? Având în vedere forța de principiu fundamental pe care o are concurența în Constituția României (art.135, alineat 1 – ”Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă”), răspunsul este evident negativ. Prin prisma aceleiași prevederi constituționale trebuie evaluate și prevederile din Legea nr.51/1995 și din Statutul profesiei de avocat, care se referă la tarifele avocaților.

IV. Concluzie

Hotărârea nr. 272/2017 prezintă toate caracteristicile unei fapte anticoncurențiale – decizie emisă de către o asociație de intreprindere – și expune UNBR și membrii profesiei de avocat care ar respecta o astfel de hotărâre la sancțiuni pecuniare considerabile, la care se adăugă oprobiul care însoțește implicarea în astfel de fapte.

Așa cum au arătat Consiliul Concurenței și Comisia Europeană, un nivel minim al tarifelor nu este în măsură să asigure calitatea prestării serviciilor, aspect invocat în emiterea acestei hotărâri, ci, dimpotrivă, ar conduce la scăderea motivației avocaților în acest sens.  Mai grav, avocații tineri, aflați la început de carieră și fără un portofoliu stabil de clienți, ar fi afectați, în favoarea membrilor profesiei care se bucură deja de o mai mare reputație profesională, care le și permite practicarea unor tarife pe care aceștia le consideră corespunzătoare.

Trebuie avute în vedere, de către factorii de decizie ai UNBR și de către toți  membrii profesiei de avocat, sancțiunile foarte ridicate, cuprinse între 4% și 8% din veniturile totale, pe care le pot aplica autoritățile de concurență – Consiliul Concurenței și Comisia Europeană.

IV. Recomandare

Având în vedere cele de mai sus, considerăm că se impune abrogarea urgentă a Hotărârii nr. 272/2017 a UNBR, înainte de întrarea în vigoare a acesteia. Precizăm că abrogarea nu elimină contravenția  care a fost deja săvârșită dar este singura posibilitate ca avocații să beneficieze de o abordare mai clementă din partea autorităților de concurență, având în vedere că încălcarea nu ar fi pusă în practică.


[1] Art. 4 alin. (3) din Hotărârea Consiliului UNBR nr. 272/2017.
[2] Comunicarea Comisiei Europene din 09.02.2004 (COM/2004/0083 final), Report on Competition in Professional Services, para. 37. La concluzii similare ajunge și Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică într-un studio din 2009 cu privire la profesiile liberale juridice. A se vedea OCDE, Competitive Restrictions in Legal Professions, document DAF/COMP(2007)39, pag. 42 s.u.
[3] Report on Competition in Professional Services, para. 41.
[4] Report on Competition in Professional Services, para. 39 și 40.
[5] Legea nr. 25/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
[6] Art. I pct. 13 din Legea nr. 25/2017. Dispoziția se regăsește în art. 31 alin. 12 din Legea nr. 51/1995, astfel cum ea a fost modificată.
[7] Legea nr. 25/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, art. I, para. 34. Dispoziția se regăsește în art. 66 lit. x) din Legea nr. 51/1995, astfel cum ea a fost modificată.
[8] Varianta consolidată cu modificările și completările survenite până la 25 mai 2017, accesibilă pe pagina de web a UNBR.
[9] Art. 128 alin. (1) din Statut.
[10] Consiliul Concurenţei, decizia 47/2010, CECCAR, para. 118.
[11] Consiliul Concurenţei, decizia 91/2016, CAFR, para. 103.
[12] Report on Competition in Professional Services, para. 31.
[13] Report on Competition in Professional Services, para. 33.
[14] Comisia Europeană, decizie din 24.6.2004, Arhitectii belgieni, para. 88.
[15] Consiliul Concurenţei, decizia 91/2016, CAFR, para. 106.
[16] Consiliul Concurenței, decizia 47/2010, CECCAR, para. 80.
[17] CJUE, hot. din 11.07.2013, cauza C-440/11 P, Stichting Administratiekantoor Portielje, para. 36.
[18] CJUE, hot. din 19.02.2002, cauza C-309/99, Wouters, para. 48 și 49. A se vedea și Comisia Europeană, decizie din 24.6.2004, Arhitecții belgieni, para. 37.
[19] Consiliul Concurenţei, decizia 47/2010, CECCAR, para. 82.
[20] Consiliul Concurenţei, decizia 91/2016, CAFR, para. 108. Cu privire chiar la baroul de avocați din Olanda CJUE arată că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 101 alin. 1 TFUE: CJUE, hot. din 19.02.2002, cauza C-309/99, Wouters, para. 64.
[21] Consiliul Concurenţei, decizia 47/2010, CECCAR, para. 83.
[22] CJUE, hot. din 19.02.2002, cauza C-309/99, Wouters , para. 65; Comisia Europeană, decizie din 24.6.2004, Arhitecții belgieni, para. 41; Consiliul Concurenței, decizia 91/2016, CAFR, para 112.
[23] Art. 60 alin. (1) din Legea nr. 51/1995.
[24] Art. 50 alin. (1) din Legea nr. 51/1995.
[25] Art. 85 alin. (2) din Statut prevede ca deciziile si hotararile UNBR sunt obligatorii.
[26] Art. 4 alin. (3) din Hotărârea Consiliului UNBR nr. 272/2017.
[27] CJUE, hot. din 9.9.2003, cauza C-198/01, Consorzio Industrie Fiammiferi (CIF), para. 51.
[28] CJUE, hot. din 19.02.2002, cauza C-35/99, Arduino, para. 43; CJUE, hot. din 8.12.2016, cauzele conexate C-532/15 si C-538/15, Eurosaneamientos, para. 35.
[29] Art. 66 lit. x) din Legea nr. 51/1995 astfel cum ea a fost modificată și completată de Legea nr. 25/2016.
[30] CJUE, hot. din 9.9.2003, cauza C-198/01, Consorzio Industrie Fiammiferi (CIF), para. 56.
[31] Comisia Europeană, Orientări privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat, JO C 101/97, para. 23; Comisia Europeană, decizie din 24.6.2004, Arhitecții belgieni, para. 90; Consiliul Concurenței, decizia 91/2016, CAFR, para. 163.
[32] CJUE, hot. din 11.9.2014, cauza C‑67/13 P, Groupement des cartes bancaires, para. 51 și jurisprudența acolo citată.
[33]Foarte grav” în practica Consiliului Concurenței. A se vedea Consiliul Concurenței, decizia 47/2010, CECCAR, para. 37 și 158.
[34] CJUE, hot. din 16.07.2015, cauza C‑172/14, ING Pensii, para. 31; CJUE, hot. din 15.11.2015, cauza 354/14, Maxima Latvija, para. 17.
[35] Consiliul Concurenței, decizia 91/2016, CAFR, para. 144.
[36] CJUE, hot. din 11.7.1989, cauza 246/86, Belasco, para. 15; CJUE, hot. din 16.07.2015, cauza C‑172/14, ING Pensii, para. 82.
[37] Consiliul Concurenței, decizia 47/2010, CECCAR, para. 185; Consiliul Concurenței, decizia 91/2016, CAFR, para. 243.
[38] CJUE, hot. din 17.10.1972, cauza 8/72, Cementhandelaren, para. 28/30.
[39] CJUE, hot. din 8.12.2016, cauzele conexate C-532/15 si C-538/15, Eurosaneamientos, para. 33.


Avocat dr. Dan Virgil Pascu
Avocat dr. Valentin Mircea

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “Onorariile minimale pentru avocați. Câteva considerații”

  1. Ca să nu mai discutăm la nivel de imagine publică. Această hotărâre descrie categoria socială de avocat ca fiind defavorizată, ca fiind un fel de handicap social care are nevoie de o protecţie socială specială.

  2. Ioan HERLEA spune:

    La o citire „in diagonala”, as zice ca articolul aduce a simplu croseu aplicat Consiliului UNBR. Notele de subsol insa, ii prefigureaza si urmarea: knock out. „Recomandarea” e deja numaratoare… :-))))

  3. Sunt pendinte cauzele C-428/16 și C-427/16. Vom afla în curând opinia CJUE ref. la 101 TFUE și onorariile avocaților. Până atunci, nu mi se pare că situația ar fi una elucidată din prespectiva dreptului Uniunii.

    Prima întrebare adresată în aceste cauze pendinte este următoarea:

    Articolul 101 alineatul (1) TFUE (interzicerea împiedicării, restrângerii sau denaturării concurenței) se opune articolului 36 alineatul 2 din Legea profesiei de avocat, potrivit căreia o asociație de întreprinderii care exercită profesii liberale (Consiliul Superior al Avocaților) are puterea de apreciere pentru a stabili în avans valoarea minimă a prețurilor serviciilor prestate de aceste întreprinderi (a onorariilor avocațiale), pe baza competenței conferite de către stat?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate