Secţiuni » Arii de practică » Business » Proprietate intelectuală
Proprietate intelectuală
DezbateriCărţiProfesionişti

CJUE. C-24/16, Nintendo. Domeniul de aplicare teritorial al deciziilor privind cererile accesorii unei acțiuni în contrafacere. Prof. univ. dr. Camelia Toader, membru al completului
28.09.2017 | JURIDICE.ro

Secţiuni: Afaceri transfrontaliere, CJUE, Content, Cyberlaw, Drept civil, Dreptul proprietatii intelectuale, Dreptul Uniunii Europene, Jurisprudență, Protecția consumatorilor, Selected
JURIDICE - In Law We Trust

Trimitere preliminară – Regulamentul (CE) nr. 44/2001 – Competența judiciară și executarea hotărârilor – Regulamentul (CE) nr. 6/2002 – Protecția desenelor și a modelelor industriale comunitare – Regulamentul (CE) nr. 864/2007 – Legea aplicabilă – Domeniul de aplicare teritorial al deciziilor privind cererile accesorii unei acțiuni în contrafacere – Noțiunile «alte sancțiuni» și «acte de reproducere în scopuri ilustrative

Din completul de judecată a făcut parte prof. univ. dr. Camelia Toader, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Nintendo este o societate multinațională care are ca obiect de activitate producția și comercializarea jocurilor video și a consolelor de jocuri video, printre care și consola de jocuri video Wii și produsele accesorii acesteia. Ea este deținătoarea mai multor desene și modele industriale comunitare înregistrate pentru accesoriile Wii, precum telecomanda Wii, accesoriul numit „Nunchuck” pentru telecomanda Wii, care permite controlul jocurilor compatibile într‑un mod diferit, conectorul numit „Wii Motion Plus” care poate fi branșat pe telecomandă, precum și Balance Board, un accesoriu care permite jucătorului să controleze jocul prin modificarea presiunii exercitate.

BigBen Franța fabrică telecomenzi și alte accesorii compatibile cu consola de jocuri video Wii și le vinde, prin intermediul site‑ului său internet, direct unor consumatori situați în special în Franța, în Belgia și în Luxemburg, precum și filialei sale BigBen Germania. Aceasta din urmă revinde produsele fabricate de BigBen Franța, în special prin intermediul site‑ului său internet, unor cumpărători situați în Germania și în Austria.

Din dosarul prezentat Curții rezultă că BigBen Germania nu dispune de un stoc propriu de produse și că aceasta transmite comenzile pe care le primește de la consumatori către BigBen Franța. Astfel, livrarea produselor pretins contrafăcute se efectuează din Franța. BigBen Germania și BigBen Franța utilizează de asemenea imagini ale unor produse care corespund unor desene și modele industriale protejate deținute de Nintendo, în contextul comercializării legale, inclusiv în scopuri publicitare, a unor alte produse pe care le comercializează.

Nintendo consideră că comercializarea de către BigBen Germania și de către BigBen Franța a anumitor produse fabricate de aceasta din urmă încalcă drepturile conferite societății Nintendo de desenele și de modelele industriale comunitare înregistrate al căror titular este. Ea consideră de asemenea că acestor două societăți nu li se poate recunoaște dreptul de a utiliza pentru activitatea lor comercială imaginile produselor care corespund acestor desene și modele industriale protejate. În consecință, Nintendo a sesizat Landgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional din Düsseldorf, Germania) cu acțiuni îndreptate împotriva BigBen Germania și împotriva BigBen Franța, având ca obiect constatarea încălcării de către acestea a drepturilor pe care i le conferă desenele și modele industriale menționate.

Instanța respectivă a recunoscut existența unei încălcări de către BigBen Germania și de către BigBen Franța a desenelor și a modelelor industriale comunitare înregistrate de Nintendo. Această instanță a respins însă acțiunile în măsura în care privesc utilizarea de către pârâtele din litigiile principale a imaginilor produselor corespunzătoare acestor desene sau modele industriale. Astfel, instanța în cauză a obligat BigBen Germania să înceteze utilizarea modelelor industriale și a desenelor menționate pe teritoriul Uniunii și a admis de asemenea, fără limitare teritorială, cererile accesorii ale Nintendo având ca obiect transmiterea către aceasta a diferitor informații, conturi și documente deținute de pârâtele din litigiile principale, constatarea obligației de despăgubire a acesteia, dispunerea distrugerii și a retragerii produselor în cauză și publicarea hotărârii, precum și rambursarea onorariilor de avocat suportate de Nintendo (denumite în continuare „cererile accesorii”).

În ceea ce privește BigBen Franța, Landgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional din Düsseldorf) și‑a recunoscut competența internațională în privința acesteia și a dispus încetarea utilizării de către aceasta pe teritoriul Uniunii a modelelor industriale sau a desenelor protejate în cauză. În ceea ce privește cererile accesorii, el a limitat aplicarea hotărârii sale la acțiunile BigBen Franța legate de produsele în cauză pe care aceasta le livrează BigBen Germania, fără a admite vreo limitare teritorială a aplicării hotărârii sale. Instanța menționată a reținut ca fiind aplicabilă legea de la locul încălcării și a considerat că în speță era vorba despre dreptul german, dreptul austriac și dreptul francez.

Atât Nintendo, cât și pârâtele din litigiile principale au formulat apel împotriva acestei hotărâri la Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional Superior din Düsseldorf, Germania).

În susținerea acțiunii sale, BigBen Franța invocă lipsa de competență a instanțelor germane de a adopta în privința sa ordonanțe care sunt aplicabile în întreaga Uniune și consideră că astfel de ordonanțe pot avea doar o aplicabilitate limitată la teritoriul național. La rândul său, Nintendo contestă limitarea unor asemenea ordonanțe la produsele din lanțul de livrare dintre pârâtele din litigiile principale. Nintendo susține totodată că pârâtelor din litigiile principale nu li se poate recunoaște dreptul de a utiliza în contextul activității lor economice și în scopul comercializării propriilor produse imaginile produselor corespunzătoare desenelor și modelelor sale industriale comunitare înregistrate, în timp ce pârâtele din litigiile principale susțin că o astfel de utilizare este compatibilă cu Regulamentul nr. 6/2002. În plus, Nintendo consideră că cererilor sale referitoare la BigBen Germania trebuie să li se aplice dreptul german, iar celor referitoare la BigBen Franța trebuie să li se aplice dreptul francez, contrar celor reținute de Landgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional din Düsseldorf).

Nintendo solicită astfel instanței de trimitere să oblige pârâtele din litigiile principale să se abțină de la producerea, importul, exportul, utilizarea sau deținerea în acest scop a produselor în cauză în Uniune și/sau de la reprezentarea acestor produse, respectiv de la utilizarea imaginilor produselor menționate care corespund desenelor și modelelor industriale comunitare ale Nintendo, pe întreg teritoriul Uniunii. Cererea Nintendo privind încetarea fabricării produselor care încalcă, în opinia sa, drepturile conferite de desenele și de modelele industriale comunitare înregistrate al căror titular este se referă exclusiv la BigBen Franța.

În plus, Nintendo solicită admiterea cererilor sale accesorii.

În aceste împrejurări, instanța de trimitere arată, în primul rând, că competența sa internațională în ceea ce privește cererile referitoare la BigBen Franța ar decurge din articolul 79 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002 coroborat cu articolul 6 punctul 1 din Regulamentul nr. 44/2001, pentru motivul că cererile formulate de Nintendo cu privire la BigBen Germania și la BigBen Franța sunt conexe din cauza existenței lanțului de livrare a produselor pretins contrafăcute dintre cele două pârâte din litigiile principale. Această instanță se îndoiește însă, având în vedere argumentele prezentate în fața sa atât de Nintendo, cât și de BigBen Franța, că domeniul de aplicare al hotărârii pronunțate de Landgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional din Düsseldorf) în privința BigBen Franța în ceea ce privește cererile formulate de Nintendo este în conformitate cu dispozițiile Regulamentelor nr. 44/2001 și nr. 6/2002.

În al doilea rând, instanța de trimitere precizează că problema dacă și în ce condiții un terț poate utiliza în mod legal imaginea unui produs care corespunde unui desen sau unui model industrial comunitar pentru a face publicitate produselor pe care le comercializează și care constituie accesorii pentru produse care corespund unui asemenea desen sau model industrial înregistrat este inedită. O interpretare a noțiunii „scopuri [ilustrative]”, în sensul articolului 20 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 6/2002, ar fi astfel necesară.

În al treilea rând, această instanță are îndoieli cu privire la legea aplicabilă cererilor accesorii formulate de Nintendo referitoare atât la prima, cât și la a doua pârâtă din litigiile principale și ridică, în acest context, problema privind în special domeniul de aplicare al articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 864/2007.

În aceste împrejurări, Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional din Düsseldorf) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare, formulate în termeni identici în cauzele C‑24/16 și C‑25/16:

„1) În cadrul unei proceduri judiciare în exercitarea drepturilor conferite de un desen sau model industrial comunitar, instanța din statul membru a cărei competență în privința unui pârât rezultă exclusiv din cuprinsul articolului 79 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002 coroborat cu articolul 6 punctul 1 din Regulamentul nr. 44/2001 poate să dispună în privința pârâtului stabilit într‑un alt stat membru și care a furnizat pârâtului stabilit în statul membru al instanței produse pretins contrafăcute somații aplicabile la nivelul Uniunii și care nu se limitează la raporturile de livrare ce constituie temeiul competenței?

2) Regulamentul nr. 6/2002, în special articolul 20 alineatul (1) litera (c) din acesta, trebuie interpretat în sensul că un terț poate să reproducă în scopuri comerciale desenul sau modelul industrial comunitar în cazul în care intenționează să comercializeze accesorii pentru produsele titularului care corespund desenului sau modelului industrial comunitar? În cazul unui răspuns afirmativ, care sunt criteriile aplicabile?

3) Cum trebuie stabilit locul «în care s‑a produs încălcarea», prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul [nr. 864/2007] în situațiile în care autorul contrafacerii:

a) oferă pe un site internet produse contrafăcute, iar acest site se adresează și altor state membre decât statul membru în care este stabilit autorul contrafacerii,

b) asigură efectuarea transportului acestor produse într‑un alt stat membru decât acela în care este stabilit?

Articolul 15 literele (a) și (g) din regulamentul menționat trebuie interpretat în sensul că legea stabilită astfel este aplicabilă și în privința actelor de participare săvârșite de alte persoane?”

Prin decizia președintelui Curții din 1 februarie 2016, cauzele C‑24/16 și C‑25/16 au fost conexate pentru buna desfășurare a procedurii scrise și orale, precum și în vederea pronunțării hotărârii.

Curtea (Camera a doua) declară:

1) Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare coroborat cu articolul 6 punctul (1) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele din litigiile principale, în care competența internațională a unei instanțe competente în domeniul desenelor sau modelelor industriale comunitare sesizate cu o acțiune în contrafacere se întemeiază, în privința unui prim pârât, pe articolul 82 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002 și, în privința unui al doilea pârât, stabilit într‑un alt stat membru, pe articolul 6 punctul 1 menționat coroborat cu articolul 79 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, pentru motivul că cel de al doilea pârât produce și livrează primului produsele pe care acesta din urmă le comercializează, această instanță poate, la cererea reclamantului, să adopte ordonanțe în privința celui de al doilea pârât în legătură cu măsurile menționate la articolul 89 alineatul (1) și la articolul 88 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002, care să acopere inclusiv alte comportamente ale acestui al doilea pârât decât cele legate de lanțul de livrare menționat anterior și care să aibă un domeniu de aplicare extins la întreg teritoriul Uniunii Europene.

2) Articolul 20 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 6/2002 trebuie interpretat în sensul că un terț care, fără consimțământul titularului drepturilor conferite de un desen sau model industrial comunitar, utilizează, inclusiv prin intermediul site‑ului său internet, imaginile unor produse care corespund unor astfel de desene sau modele industriale, cu ocazia unei puneri în vânzare legale a unor produse destinate a fi utilizate ca accesorii pentru produse specifice ale titularului drepturilor conferite de desenele sau modelele industriale respective, cu scopul de a explica sau de a demonstra utilizarea concomitentă a produselor astfel puse în vânzare și a produselor specifice ale titularului drepturilor menționate, efectuează un act de reproducere în „scopuri [ilustrative]”, în sensul articolului 20 alineatul (1) litera (c) menționat, un asemenea act fiind, așadar, autorizat în temeiul acestei dispoziții în măsura în care respectă condițiile cumulative stabilite de aceasta, aspect care trebuie verificat de instanța națională.

3) Articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale („Roma II”) trebuie interpretat în sensul că noțiunea „ț[ară] în care s‑a produs încălcarea”, în sensul acestei dispoziții, se referă la țara în care s‑a produs faptul cauzator de prejudicii. În condițiile în care aceluiași pârât îi sunt reproșate diferite acte de contrafacere săvârșite în diferite state membre, pentru a identifica faptul cauzator de prejudicii, nu este necesar să se facă referire la fiecare act de contrafacere reproșat, ci trebuie să se aprecieze în mod global comportamentul pârâtului în cauză pentru a se determina locul în care s‑a produs sau este susceptibil să se producă actul de contrafacere inițial, care se află la originea comportamentului reproșat.

:: Hotărârea

Cuvinte cheie: , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti