Secţiuni » Arii de practică » Business » Fiscalitate
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti

CJUE. C-73/16, Puškár. Condiții de legalitate a unei prelucrări de date cu caracter personal. Prof. univ. dr. Camelia Toader, membru al completului
28.09.2017 | JURIDICE.ro

Secţiuni: Afaceri transfrontaliere, CJUE, Content, Data protection, Drept civil, Dreptul Uniunii Europene, Fiscalitate, Jurisprudență, Litigii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust

Trimitere preliminară – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolele 7, 8 și 47 – Directiva 95/46/CE – Articolele 1, 7 și 13 – Prelucrarea datelor cu caracter personal – Articolul 4 alineatul (3) TUE – Întocmirea unei liste de date cu caracter personal – Obiect – Perceperea impozitului – Combaterea fraudei fiscale – Control jurisdicțional – Protecția libertăților și a drepturilor fundamentale – Condiționarea căii de atac în justiție de introducerea unei plângeri administrative prealabile – Admisibilitatea listei menționate ca mijloc de probă – Condiții de legalitate a unei prelucrări de date cu caracter personal – Executarea unei sarcini de interes public a operatorului

Din completul de judecată a făcut parte prof. univ. dr. Camelia Toader, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Întrucât considera că este victima unei atingeri aduse drepturilor sale referitoare la personalitate prin înscrierea numelui său în lista în litigiu, domnul Puškár a solicitat Najvyšší súd Slovenskej republiky (Curtea Supremă a Republicii Slovace), printr‑o acțiune introdusă la 9 ianuarie 2014, urmată de o acțiune introdusă la 19 noiembrie 2014, să oblige Direcția finanțelor, toate birourile de impozite subordonate acesteia și Biroul de combatere a criminalității financiare să nu înscrie numele său în lista în litigiu sau în orice altă listă similară, precum și să elimine orice mențiune care îl privește de pe aceste liste și din sistemul informatic al administrației financiare.

Potrivit domnului Puškár, Direcția finanțelor și Biroul de combatere a criminalității financiare au întocmit și utilizează lista în litigiu, care, potrivit indicațiilor domnului Puškár, cuprinde numele a 1 227 de persoane fizice pe care autoritățile publice le desemnează prin expresia „biele kone” („cai albi”). Această expresie ar fi utilizată pentru a desemna o persoană care servește drept interpus pentru a ocupa funcții de conducere. Fiecare persoană fizică ar fi în principiu legată, cu numărul său personal de identificare și cu un număr de identificare fiscală, de una sau de mai multe persoane juridice, în număr total de 3 369 potrivit indicațiilor domnului M. Puškár, în cadrul căreia sau al cărora aceasta și‑ar îndeplini funcțiile pe o perioadă determinată.

Instanța de trimitere arată că existența listei în litigiu a fost confirmată de Biroul de combatere a criminalității financiare, care susține însă că această listă a fost întocmită de Direcția finanțelor.

Potrivit instanței de trimitere, lista în litigiu este protejată împotriva „dezvăluirii sau accesului neautorizat”, în sensul articolului 17 alineatul (1) din Directiva 95/46, prin măsuri tehnice și de organizare adecvate. Cu toate acestea, domnul Puškár nu ar fi arătat nici în memoriile sale, nici în ședință că ar fi obținut lista în litigiu cu consimțământul, impus de lege, al Direcției finanțelor sau, eventual, al Biroului de combatere a criminalității financiare.

Din decizia de trimitere rezultă că Najvyšší súd Slovenskej republiky (Curtea Supremă a Republicii Slovace) a respins ca nefondate acțiunile formulate de domnul Puškár și de alte două persoane înscrise în lista în litigiu pentru motive de procedură, și anume faptul că acești reclamanți nu epuizaseră căile de atac în fața autorităților administrative naționale, sau chiar pentru motive de fond.

În urma unor recursuri constituționale formulate ulterior de domnul Puškár și de aceste alte două persoane, Ústavný súd Slovenskej republiky (Curtea Constituțională a Republicii Slovace), întemeindu‑se, printre altele, pe jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a decis că, statuând în acest fel, Najvyšší súd Slovenskej republiky (Curtea Supremă a Republicii Slovace) a încălcat mai multe drepturi fundamentale ale reclamanților menționați, și anume, printre altele, dreptul la un proces echitabil, dreptul la respectarea vieții private, precum și dreptul la protecția datelor cu caracter personal. În consecință, Ústavný súd Slovenskej republiky (Curtea Constituțională a Republicii Slovace) a anulat ansamblul acestor decizii în discuție ale Najvyšší súd Slovenskej republiky (Curtea Supremă a Republicii Slovace) și a trimis cauzele spre rejudecare la instanța menționată, amintindu‑i că era ținută de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie de protecție a datelor cu caracter personal.

Or, potrivit Najvyšší súd Slovenskej republiky (Curtea Supremă a Republicii Slovace), Ústavný súd Slovenskej republiky (Curtea Constituțională a Republicii Slovace) nu a luat în considerare jurisprudența pertinentă a Curții cu privire la aplicarea dreptului Uniunii în materie de protecție a datelor cu caracter personal.

În aceste condiții, Najvyšší súd Slovenskej republiky (Curtea Supremă a Republicii Slovace) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Articolul 47 primul paragraf din cartă, potrivit căruia orice persoană ale cărei drepturi au fost încălcate, în speță dreptul la respectarea vieți private în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, prevăzut de articolul 1 alineatul (1) și de alte dispoziții ale Directivei 95/46, are dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judecătorești cu respectarea condițiilor prevăzute la articolul 47 menționat, se opune unei dispoziții naționale care condiționează exercitarea unei astfel de căi de atac în fața unei instanțe administrative de cerința ca reclamantul, pentru a‑și proteja propriile drepturi și libertăți, să epuizeze în prealabil căile de atac prevăzute de dispozițiile unei lex specialis cum este Legea slovacă privind reclamațiile administrative?

2) Dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a secretului comunicațiilor, prevăzut la articolul 7, precum și dreptul la protecția datelor cu caracter personal, prevăzut la articolul 8 din cartă, pot fi interpretate, în cazul unei pretinse încălcări a dreptului la protecția datelor cu caracter personal, pus în aplicare, în ceea ce privește Uniunea Europeană, în principal prin Directiva 95/46 [și care implică] printre altele:
– obligația statelor membre de a proteja dreptul la respectarea vieții private în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal [articolul [1] alineatul (1)],
– dreptul statelor membre de a dispune prelucrarea datelor cu caracter personal atunci când este necesară pentru aducerea la îndeplinire a unei sarcini de interes public [articolul 7 litera (e)] sau pentru realizarea interesului legitim urmărit de operator sau de unul ori mai mulți terți cărora le sunt comunicate datele și
– o competență [de limitare] excepțională a statelor membre [articolul 13 alineatul (1) literele (e) și (f)], dacă o astfel de limitare constituie o măsură necesară pentru a proteja un interes economic sau financiar important al unui stat membru sau al Uniunii Europene, inclusiv în domeniile monetar, bugetar și fiscal, în sensul că un stat membru nu poate să întocmească, fără consimțământul persoanei în cauză, liste de date cu caracter personal în scopul perceperii impozitului, astfel încât colectarea de date cu caracter personal aflate la dispoziția unei autorități publice în scopul combaterii fraudei fiscale este în sine riscantă?

3) O listă a unei autorități fiscale a unui stat membru, care conține datele cu caracter personal ale reclamantului și a cărei confidențialitate a fost garantată prin măsuri tehnice și organizatorice de protecție adecvate pentru protejarea datelor cu caracter personal împotriva dezvăluirii sau accesului neautorizat, în sensul articolului 17 alineatul (1) din Directiva 95/46, pe care reclamantul a obținut‑o fără consimțământul legal al respectivei autorități fiscale a statului membru, poate fi considerată un mijloc de probă nelegal, a cărui prezentare trebuie să fie respinsă de instanța națională în conformitate cu principiul de drept al Uniunii privind dreptul la un proces echitabil prevăzut la articolul 47 al doilea paragraf din cartă?

4) Este conformă cu dreptul menționat la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil (prevăzut în special la articolul 47 din cartă) o modalitate de a proceda a instanței naționale potrivit căreia, în cazul în care, în cauza cu care este sesizată, există divergențe între jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și răspunsul dat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ea acordă prioritate poziției exprimate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în conformitate cu principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din TUE și cu articolul 267 din TFUE?”

Curtea (Camera a doua) declară:

1) Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei legislații naționale care condiționează exercitarea unei căi de atac în justiție de către o persoană care afirmă că i s‑a adus atingere dreptului său la protecția datelor cu caracter personal garantat de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date de epuizarea prealabilă a căilor de atac administrative disponibile în fața autorităților administrative naționale, cu condiția ca modalitățile concrete de exercitare a căilor de atac menționate să nu afecteze în mod disproporționat dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judecătorești menționat în această dispoziție. Este necesar în special ca epuizarea prealabilă a căilor de atac administrative disponibile în fața autorităților administrative naționale să nu determine o întârziere substanțială pentru introducerea unei căi de atac în justiție, să determine suspendarea prescripției drepturilor în discuție și să nu ocazioneze cheltuieli excesive.

2) Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune ca o instanță națională să respingă ca mijloc de probă a unei încălcări a protecției datelor cu caracter personal conferite de Directiva 95/46 o listă precum lista în litigiu, prezentată de persoana în cauză și care conține date cu caracter personal ale acesteia, în ipoteza în care persoana menționată ar fi obținut această listă fără consimțământul, impus de lege, al operatorului acestor date, cu excepția cazului în care o astfel de respingere este prevăzută de legislația națională și respectă atât conținutul esențial al dreptului la o cale de atac efectivă, cât și principiul proporționalității.

3) Articolul 7 litera (e) din Directiva 95/46 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei prelucrări de date cu caracter personal de către autoritățile unui stat membru în scopul perceperii impozitului și al combaterii fraudei fiscale, precum cea care este efectuată în cauza principală prin întocmirea unei liste de persoane precum cea în discuție, fără consimțământul persoanelor în cauză, cu condiția, pe de o parte, ca aceste autorități să fi fost învestite prin legislația națională cu sarcini de interes public în sensul acestei dispoziții, ca întocmirea respectivei liste și înscrierea în aceasta a numelui persoanelor în cauză să fie efectiv apte și necesare în scopul realizării obiectivelor urmărite și să existe indicii suficiente pentru a prezuma că persoanele în cauză figurează în mod întemeiat pe lista menționată și, pe de altă parte, ca toate condițiile de legalitate a acestei prelucrări de date cu caracter personal impuse prin Directiva 95/46 să fie îndeplinite.

:: Hotărârea

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti