Acțiune în anularea unei mărci combinate. Lipsa caracterului distinctiv. Caracterul uzual al elementului verbal
4 octombrie 2017 | Oana DOBRIȚESCU
Oana Dobriţescu
Decizia ÎCCJ nr. 2006 din 21 octombrie 2016, Secția I civilă
Caracterul uzual al elementului verbal din compunerea mărcii se apreciază, pe de o parte, prin raportare la produsele sau serviciile vizate de marcă, dată fiind condiţia caracterului distinctiv al semnului, în sensul ca acest semn să permită distincţia între aceste produse sau servicii şi cele oferite de către un alt comerciant, iar, pe de altă parte, se apreciază prin prisma publicului relevant, respectiv a consumatorului mediu al produselor sau serviciilor vizate de marcă, care este rezonabil de bine informat, circumspect şi atent şi căruia trebuie să i se garanteze originea acestora, permiţându-i să nu le confunde cu cele care au o altă provenienţă. Nu în ultimul rând, excluderea pe acest temei a înregistrării unei mărci se bazează pe folosirea semnului în comerţ, în mod constant în perioada anterioară cererii de înregistrare şi cu respectarea principiilor concurenţiale, ca desemnare a produselor sau serviciilor pentru care marca este solicitată la înregistrare sau a fost înregistrată.
Așadar, în mod corect, instanța a apreciat că denumirea „Oktoberfest” a devenit uzuală prin faptul folosirii sale pe scară largă de către comercianţi din întreaga lume, inclusiv din România, pentru desemnarea unei manifestări populare de tipul festivalului din München, care constituie sursa de inspirație a festivalurilor de același gen din diferite părți ale lumii, denumirea fiind întrebuinţată în mod obişnuit în comerţ pentru desemnarea serviciilor legate de organizarea şi promovarea manifestărilor cu caracter festiv similare celei originare.
De asemenea, în mod corect, s-a apreciat că stabilirea caracterului uzual al unui semn reprezentat de un cuvânt, pentru desemnarea unui produs sau serviciu, nu exclude, dar nici nu implică în mod necesar cuprinderea cuvântului respectiv în dicţionarul explicativ sau în cel de neologisme al limbii române.
În ipoteza din art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998, este esenţial ca semnificaţia cuvintelor devenite uzuale ca desemnare a unor produse sau servicii să se fi impus în percepţia consumatorului prin folosire în comerţ, indiferent dacă este vorba despre înţelesul din dicţionarul explicativ sau recunoscut în limbajul specific unui domeniu de activitate particular şi acceptat sau nu la nivel academic, cu atât mai mult dacă ar corespunde unor construcţii lexicale în care componentele au, separat, un alt înţeles în vocabularul curent.
Folosirea cuvintelor în practicile comerciale loiale şi constante, precum şi modul de folosire a acestora, denotă că publicul relevant asociază, în mod neechivoc, respectivul cuvânt cu însuşi produsul sau serviciul şi, drept urmare, semnul nu are aptitudinea de a distinge produsele sau serviciile oferite sub acest semn de cele ale altor comercianţi. Astfel că, în speță, publicul asociază elementul verbal „Oktoberfest” cu serviciile care au legătură cu organizarea și promovarea festivalurilor de bere cu caracteristicile esențiale ale manifestării originare din München, și, drept urmare, semnul nu are aptitudinea de a distinge produsele și serviciile oferite de cele ale altor comercianți.
Legislație relevantă: art. 2, art. 5, art. 47 din Legea nr. 84/1998
***
Textul integral al deciziei se regăsește în revista Buletinul Casației 8-9/2017 publicată de Editura C.H. Beck și online, în legalis
Editor coordonator Oana Dobrițescu, Editura C.H. Beck
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
