Secţiuni » Arii de practică » Business » Corporate
Corporate
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
CJUE Corporate Dreptul Uniunii Europene Flux informații Jurisprudență

CJUE. C-567/15, LitSpecMet. Noțiunea de «autoritate contractantă»

5 octombrie 2017 | JURIDICE.ro

Trimitere preliminară – Contracte de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii – Directiva 2004/18/CE – Articolul 1 alineatul (9) – Noțiunea «autoritate contractantă» – Societate al cărei capital este deţinut de o autoritate contractantă – Operațiuni interne grupului

VLRD este o societate comercială care a fost constituită în anul 2003, ca urmare a unei restructurări a „Lietuvos geležinkeliai” AB (denumită în continuare „societatea feroviară lituaniană”) şi al cărei obiect social privește printre altele fabricarea şi repararea locomotivelor, ale vagoanelor, precum şi ale motoarelor electrice şi ale vehiculelor cu motor.

VLRD este o filială a societăţii feroviare lituaniene, care este asociatul său unic. Aceasta din urmă era, la momentul faptelor, principalul client al VLRD, comenzile sale reprezentând aproape 90 % din cifra de afaceri a VLRD.

În anul 2013, VLRD a publicat un anunț de participare simplificat privind achiziţionarea de bare din metale feroase, la care LitSpecMet a răspuns, ulterior fiind declarată ofertantul câștigător doar pentru o parte din oferta sa.

LitSpecMet a solicitat anularea procedurii de achiziţii publice menționate, precum şi publicarea unui nou anunț care să respecte Legea lituaniană privind achiziţiile publice pentru motivul că, în opinia sa, VLRD era o autoritate contractantă în sensul legii menţionate.

În acest scop, LitSpecMet invocă în esenţă, pe de o parte, că VLRD a fost constituită pentru a îndeplini nevoile societăţii feroviare lituaniene, întreprindere finanțată de stat şi însărcinată cu o misiune de serviciu public, și, pe de altă parte, că condițiile privind prestările și vânzările pe care ea le realiza în beneficiul societății sale mamă nu erau conforme cu condițiile de concurență normale. LitSpecMet a conchis că aceste elemente erau suficiente pentru a considera că activitatea desfășurată de VLRD avea ca obiect îndeplinirea unor nevoi de interes general de altă natură decât industriale sau comerciale și, prin urmare, pentru a considera că această societate era o autoritate contractantă supusă normelor privind achizițiile publice.

Vilniaus apygardos teismas (Tribunalul Regional din Vilnius, Lituania) a respins pretenţiile LitSpecMet. Această decizie a fost confirmată de Lietuvos apeliacinis teismas (Curtea de Apel din Lituania).

Evenimente juridice

Arbitraj comercial

Servicii JURIDICE.ro

Pentru a confirma decizia pronunțată în primă instanță, Lietuvos apeliacinis teismas (Curtea de Apel din Lituania) a arătat în special că VLRD fusese constituită pentru a exercita o activitate comercială şi pentru a realiza profit, ceea ce era dovedit de faptul că suporta singură riscurile activității sale, fără ca statul să îi acopere pierderile. Instanța de apel a apreciat în plus că activitatea VLRD nu putea fi considerată ca răspunzând unei nevoi de interes general a tuturor cetățenilor, din moment ce se dovedise că VLRD îşi desfăşura activitatea într‑un mediu concurențial şi că, deşi, la momentul faptelor, cvasitotalitatea vânzărilor efectuate de aceasta erau încheiate cu societatea feroviară lituaniană, estimările realizate demonstrau că, în 2016, vânzările menționate nu mai reprezentau decât 15% din operațiunile comerciale ale VLRD.

Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Curtea Supremă din Lituania) a casat decizia Lietuvos apeliacinis teismas (Curtea de Apel din Lituania).

În acest scop, Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Curtea Supremă din Lituania) a pornit de la premisa potrivit căreia soluționarea litigiului cu care era sesizată depindea de modul de interpretare a expresiei „organism constituit pentru a îndeplini în mod expres cerințe de interes general, de altă natură decât industrial[e] sau comercial[e]”, utilizată la articolul 1 alineatul (9) al doilea paragraf litera (a) din Directiva 2004/18 şi reluată la articolul 4 din Legea lituaniană privind contractele de achiziţii publice.

În această privință, Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Curtea Supremă din Lituania) a subliniat în special că abordarea funcțională a noţiunii „organism de drept public”, adoptată de Curte, conducea la luarea în considerare a diferitor elemente de analiză pentru a stabili dacă o persoană era o autoritate contractantă, precum existenţa sau inexistenţa unei situații de concurență în cadrul pieţei pe care aceasta intervine, împrejurările în care entitatea avută în vedere a fost constituită, posibilitatea sau imposibilitatea de a înlocui respectiva entitate printr‑un alt operator sau întrebarea dacă această entitate suporta sau nu suporta riscurile generate de activitatea sa.

Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Curtea Supremă din Lituania) a subliniat în esenţă că atât instanța de prim grad, cât şi cea de apel omiseseră să examineze particularităţile activităților economice asigurate de VLRD, în special în ceea ce privește intensitatea concurenței predominante în sectorul economic în care opera societatea menţionată. Aceasta a considerat că respectivele instanțe acordaseră o importanță prea mare formei sociale a VLRD, în speţă o societate comercială, pentru a considera că VLRD nu era o autoritate contractantă.

Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Curtea Supremă din Lituania) a arătat, în plus, că VLRD efectua în medie 15 operațiuni interne pe an în favoarea societății sale mamă, care, pentru acest tip de operațiuni, era dispensată de aplicarea normelor privind achizițiile publice. Referitor la acest aspect, instanţa menţionată a subliniat că, în ipoteza în care societatea‑mamă ar asigura ea însăşi activitățile asigurate de filiala sa, ea ar fi supusă normelor menționate în ceea ce privește achiziţionarea de vehicule, de materiale şi de alte componente necesare pentru repararea locomotivelor şi a materialului rulant sau pentru alte lucrări, în conformitate cu Legea lituaniană privind achizițiile publice. Ea a menționat că, într‑o asemenea situaţie, era necesar să se analizeze dacă faptul că o societate‑mamă recurge la serviciile unei filiale pentru a realiza operațiuni economice care sunt de interes general nu era de natură să permită eludarea legislației privind achizițiile publice.

Cauza a fost trimisă spre rejudecare la Lietuvos apeliacinis teismas (Curtea de Apel din Lituania), care, după ce a anulat decizia Vilniaus apygardos teismas (Tribunalul Regional din Vilnius), i‑a trimis cauza spre rejudecare.

În aceste condiții, Vilniaus apygardos teismas (Tribunalul Regional din Vilnius) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„(1) Articolul 1 alineatul (9) din Directiva 2004/18/CE trebuie interpretat în sensul că o societate:
– care a fost constituită de o autoritate contractantă care se angajează în activități în domeniul transportului feroviar, și anume gestionarea infrastructurii feroviare publice, transportul de pasageri și de mărfuri;
– care se angajează în mod independent în activități comerciale, stabilește o strategie comercială, adoptă decizii privind condițiile de desfășurare a activității sale (piața produselor, segmentul de clienți etc.), participă pe o piață concurențială în întreaga Uniune Europeană și în afara pieței Uniunii, oferind servicii de fabricare și de reparare a materialului rulant, și participă la proceduri de achiziții publice care au legătură cu această activitate, urmărind să obțină comenzi din partea unor terți (nu din partea societății‑mamă);
– care furnizează servicii de reparare a materialului rulant fondatoarei sale pe baza unor operațiuni interne, iar valoarea acestor servicii reprezintă 90 % din întreaga activitate a societății;
– ale cărei servicii furnizate fondatoarei sale sunt destinate să asigure realizarea activității de transport de pasageri și de mărfuri a acesteia din urmă nu trebuie considerată autoritate contractantă?

2) În cazul în care Curtea stabilește că societatea trebuie considerată «autoritate contractantă» în împrejurările arătate mai sus, articolul 1 alineatul (9) din Directiva 2004/18 trebuie interpretat în sensul că societatea își pierde calitatea de autoritate contractantă atunci când valoarea serviciilor de reparare a materialului rulant furnizate pe baza unor operațiuni interne autorității contractante care este fondatoarea sa scade și reprezintă mai puțin de 90 % sau nu mai este partea principală a cifrei de afaceri totale din activitatea societății? ”

Curtea (Camera a patra) declară: Articolul 1 alineatul (9) al doilea paragraf din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (UE) nr. 1251/2011 al Comisiei din 30 noiembrie 2011, trebuie interpretat în sensul că o societate care, pe de o parte, este deținută în totalitate de o autoritate contractantă a cărei activitate este de a îndeplini nevoi de interes general şi care, pe de altă parte, realizează atât operațiuni pentru această autoritate contractantă, cât şi operațiuni pe piaţa concurențială, trebuie calificată drept „organism de drept public” în sensul dispoziției menţionate cât timp activităţile respectivei societăţi sunt necesare pentru ca autoritatea contractantă în cauză să îşi poată exercita activitatea şi cât timp, pentru a îndeplini nevoi de interes general, societatea menționată se lasă ghidată de alte considerente decât considerentele economice, aspect care trebuie verificat de instanţa de trimitere. Nu are nicio incidență, în această privinţă, faptul că valoarea operațiunilor interne poate reprezenta în viitor mai puţin de 90 % din cifra de afaceri globală a societăţii sau o parte neesenţială a acesteia.

:: Hotărârea

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership