Oana Gavrilă: Am înțeles că locul meu este în avocatură în chiar primul an de profesie
9 octombrie 2017 | Alina MATEI
Alina Matei
Oana Gavrilă
Alina Matei: Mulțumesc, Oana, pentru că ai acceptat să acorzi un interviu cititorilor JURIDICE.ro. Ce a adăugat lumii tale profesionale numirea ca partener ŢUCA ZBÂRCEA & ASOCIAŢII? Care este troiţa unui partener?
Oana Gavrilă: Mulțumesc, Alina, pentru invitație. Poziția de partener a fost, desigur, un deziderat; nu a fost, însă, scopul în sine al activității mele profesionale. Am preferat (și prefer încă) să mă bucur de fiecare pas, de fiecare proiect, de fiecare succes și, când e cazul, sa învăț câte ceva din rezultatele mai puțin satisfăcătoare (inerente, de altfel, atunci când ești avocat litigant). Am, prin urmare, aceeași troiță de demult: se poate întotdeauna mai bine.
Alina Matei: Tinerii care aud că după 14 ani de muncă zilnică, dedicată şi constantă, un avocat ajunge partener, mai mult ca sigur că se vor lăsa păgubaşi. Vor aprecia că este enorm. Cum să înţeleagă că timpul nu e un obstacol?
Oana Gavrilă: Vestea bună, față de perspectiva întrebării, este ca nu sunt 14 ani în TZA. Vestea mai puțin bună este că nu timpul petrecut în profesie este garanția promovării; aș spune, chiar, că el contează cel mai puțin. Prin urmare, nu aș aprecia estimările bazate pe timp și nici nu aș recomanda vreunui coleg să se bazeze exclusiv pe trecerea timpului când vine vorba despre această poziție.
Alina Matei: Cum şi când ai înţeles că viitorul tău este alături de ŢUCA ZBÂRCEA & ASOCIAŢII şi nu în altă parte, altă profesie?
Oana Gavrilă: Sunt două întrebări diferite; voi începe cu a doua, mergând de la general spre particular. Am înțeles că locul meu este în avocatură în chiar primul an de profesie; mi s-a părut un mister frumos și continuu, un puzzle complex în care, cu perseverență, poți crește nelimitat de altceva decât de propria-ți voință; relevante și acum pentru mine rămân primele aprecieri primite din partea avocatului care mi-a coordonat stagiatura (dl. Av. Lucian Vonica) și care, spre finalul perioadei, după îndelungi eforturi, mi-a spus „Gata, domnișoara Oana G., acum poți merge să pui concluzii!”. Când am câștigat acel prim dosar am știut că doar avocat voi putea fi în continuare, cu tot efortul pe care îl presupune asta. Înțeleg, zi de zi, că locul meu este alături de ȚUCA ZBÂRCEA & ASOCIAȚII. În ecuația oamenilor și lucrurilor care contează, Florentin Țuca și Robert Roșu sunt primii și cei mai importanți pentru sistemul meu de valori profesionale și deontologice. Pentru ei și datorită lor, locul meu alături de TZA este atât de natural…
Alina Matei: Specializarea ta principală este domeniul achiziţiilor publice. Mai sunt taine ale achiziţiilor pe care fie legiuitorul, fie practica nu le-a desluşit?
Oana Gavrilă: Sigur că da. Și sper să fie în continuare așa. Tainele acestea sunt parte din fascinația domeniului și, totodată, ceea ce ne face să acționăm prudent, diligent și documentat chiar și față de aspectele considerate notorii. De altfel, chiar consider că blazarea și impresia că stăpânești un anumit domeniu pot conduce la unele dintre cele mai grave erori, motiv pentru care prefer să verific, de câte ori este necesar, chiar și informațiile pe care, anterior, le-am folosit. Niciun caz nu este identic cu altul și, pornind de la această teorie, abordările juridice trebuie să fie particularizate cu mare prudență, spre a fi eficiente.
Alina Matei: Transparentizarea, migrarea spre online ar putea evita abuzurile care s-ar putea produce (de contractanţi, autorităţi)?
Oana Gavrilă: Personal, nu aș pune semnul egal între transparență și mediul online; cred, cu convingere, că sunt domenii unde publicitatea online nu reprezintă un garant al principiului transparenței, iar achizițiile publice nu fac excepție. Cred, pe de altă parte, că încurajarea transparenței este benefică și că, în limite care să nu lezeze alte tipuri de interese (la rândul lor protejate de lege), trebuie, desigur, asigurată.
Alina Matei: Te-am văzut ţinând în mânâ cap-coadă conferinţe/dezbateri dedicate exclusiv acestui domeniu. Cat timp le aloci?
Oana Gavrilă: Prea puțin față de cât mi-ar plăcea. Dezbaterile sunt, de departe, preferatele mele, indiferent că mă aflu printre organizatori/lectori sau în audiență. Dezbaterea, alături de oameni cu preocupări comune, a subiectelor concrete, temelor de interes majoritar, precum și abordărilor neunitare ale practicii mi-a demonstrat, de fiecare dată, că reprezintă una dintre cele mai constructive activități. Chiar dacă, pe moment, unele teme pot părea neelucidate, exercițiul întrebării, în sine, precum și posibilitatea de a asculta opinii diferite asupra aceleiași chestiuni sunt extrem de benefice și permit o înțelegere mult mai profundă a subiectului disputat. Probabil contează și formația profesională, însă, fiind avocat litigant, predispoziția spre dezbatere devine o a doua natură… Aud foarte des asta.
Alina Matei: Alături de achiziţiile publice, dreptul fiscal are locului lui în activitatea ta. Cum percepi tu atitudinea fiscului, a legiuitorului, a instanteţor în frumosul raport de drept fiscal?
Oana Gavrilă: Întrebarea este foarte amplă pentru scopul acestei discuții. În general, într-o astfel de analiză (pe care, de altfel, rareori – și doar constrânsă – o fac), prefer să plec de la premisele existente, fără a consuma timp și energie în privința lucrurilor pe care, de fapt, nu le poți schimba tu însuți/însăți. Dintre realitățile cu care se confruntă domeniul, deloc de ignorat consider că sunt următoarele chestiuni: volumul foarte mare de activitate în responsabilitatea unui personal redus (cu consecința riscului de reducere a capacității de aprofundare), tendința de a fi emise interpretări/soluții rapide sub presiunea factorului timp, supozițiile și prejudecățile transpuse aleatoriu în situații insuficient de bine expuse/înțelese și, pe scurt, lipsa de profunzime a unora dintre deciziile luate (indiferent că provin de la organele administrative, judiciare sau contribuabili). Impresia mea generală este că ne grăbim, uneori, mai mult decât trebuie, într-un domeniu care, prin însăși natura lui, ajunge inevitabil să își producă efectele asupra vieții noastre de zi cu zi.
Alina Matei: Am citit recent un frumos interviu despre femei şi doream să te intreb despre bucuriile tale. Care sunt şi cum ajungi la ele?
Oana Gavrilă: Bucuriile mele sunt multe. Mă bucură familia mea, în primul rând; încerc să fiu alături de ei cât mai mult, cât mai des. Am convingerea fermă că randamentul profesional este foarte strâns corelat cu starea de bine și de echilibru personal; cel puțin în ceea ce mă privește, nu merg unul fără altul. Mă bucură cărțile. Citesc oriunde, inclusiv în sala de judecată, așteptând să fie strigat dosarul. Mă bucură vacanțele; le am, ca oricine, atunci când îmi vine rândul. Mă bucur când câștig un dosar aproape la fel de mult ca atunci când termin de redactat un document de care sunt mulțumită și despre care am convingerea că a surprins esențialul; uneori, însă, să scriu efectiv îmi place mai mult și chiar independent de rezultat. Mă bucur când încep proiecte noi; descoperi oameni, activități, abordări despre care nici nu bănuiai că există. Mă bucur când îmi văd, dimineața, colegele; îmi place veselia lor, bucuria cu care încep fiecare zi. În general, mă bucur mult, sa știi, și cred că este mai degrabă o chestiune de abordare, de setare mentală, de fel de a fi decât de existență, propriu-zisă, a motivelor de bucurie. Cumva, aleg să fiu bucuroasă.
Alina Matei: Un mesaj, te rog, pentru cititorii J.
Oana Gavrilă: Ceea ce doresc oricui, cunoscut sau necunoscut, este să fie împăcat cu el însuși, ambițios și tenace, optimist și încrezător. Și, desigur, bucuros.
Alina Matei: Mulţumesc pentru că ai stat de vorbă cu mine.
Oana Gavrilă: Eu mulțumesc.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
