Linkul moare. Dar ne pasă?

O propunere a Comisiei Europene de așa-numită reformă a drepturilor de autor ridică două probleme fundamentale pentru două chestiuni care definesc felul în care Internetul există astăzi:

1. Linkul

Dacă acum 20 de ani când m-am apucat eu prima dată de dreptul Internetului mi s-ar fi spus că o să discutăm în 2017 pe o propunere de lege (europeană, nu vreo propunere legislativă pusă de un deputat român mai șugubăț) care își propune să reglementeze modul cum anumite linkuri pot să fie puse în Internet, aș fi fost poate mai șocat ca acum.

Linkul este unitatea de bază de democrației pe Internet – e o frază genială a lui Cătălin Francu, fondatorul Dexonline.ro, care surprinde cât de esențial este o legătură web în a coagula toată informația care este pusă la dispoziție prin intermediul web-ului. A te gândi că poți să reglementezi cine către cine ar trebui să poată pună un link este pur și simplu o inepție tehnică. Mai ales dacă poți reglementa doar în niște limite teritoriale precise.

Și totuși Comisia Europeană propune o taxare pentru cei care vor să facă o legătură către site-ului unui editor de presă. (de fiecare dată cănd zic acest cuvânt nu pot să nu mai întreb cine mai este un editor de presă in România lui 2017 – libertatea.ro sau scena9.ro?) – detalii aici despre articolul 11.

2. Cenzura privaților

Acum 20 de ani, Statul (Guvernul/Primul ministru/etc.) îți punea căluș la gură: Să fie liniște. Să nu se mai scrie despre corupție. Să stați liniștiți la locurile voastre.

Astăzi, cenzura pe Internet este mai perversă (și pentru că este ascunsă) și pusă în practică de către platformele online (intermediari):

– Facebook decide ce ai voie să postezi și ce nu. De exemplu informații despre cancerul la sân. Sau o poză care a primit premiul Pulitzer. Și în plus ce îi cer anumite guverne. Nu mai vorbim de ordinea în care vedeți stirile, că asta nu e cenzură, doar o influențare a opiniei tale.

– YouTube iți blochează tot ce crede el că încalcă drepturile de autor – de la mârâitul unei pisici la cursul unui profesor de drept.

Din păcate Comisia Europeană are o politică oficială în multe domenii în care dorește să paseze responsabilitatea către acești intermediari – ca o punere în practică a sloganului politic al lui Homer Simpson – „Nu poate să o facă altcineva?”

Prin propunerea mai sus amintită în domeniul dreptului de autor (articolul 13 – vezi aici detalii) se vrea implementarea practică a acestui principiu. Nu doar pentru video și YouTube, ci pentru orice platformă cu conținut semnificativ care trebuie să filtreze înainte de publicare tot conținutul. Deci și Scribd, SlideShare, GitHub sau poate chiar Wikipedia.

Verificarea extrajudiciară înainte de publicarea unui material, înseamnă cenzură explică extrem de clar Ioana Avădani de la Centrul pentru Jurnalism Independent.

Și ce facem?

Din fericire e încă doar o propunere.
Din păcate sunt șanse mari să treacă ambele propuneri.

Lucrurile rele nu neapărat din cauza celor care propun lucruri rele, ci se întâmplă mai degrabă din pricina celor care nu fac nimic., ne reamintește Alin Popescu, (am cautat și citatul corect in engleză este All that is necessary for evil to succeed is for good men to do nothing. Edmund Burke (1729-1797)

Noi am creat pe pagina ApTI o pagină de campanie în care am strâns videoclipurile de mai sus, inclusiv cu mesaje referitor la cum vă puteți implica.

Cel mai eficient acum este să suni un europarlamentar (poți face în mod gratuit prin site-ul celor de la OpenMedia)

Dar știm că puțini români sunt confortabili în a-și suna reprezentantul pe care l-au trimis în Parlament. Așa încât vinerea asta facem un eveniment prin care luăm o unealtă din școala veche (numită carte poștală) și o folosim pentru a le trimite un mesaj personalizat celor care pot sa voteze în numele nostru propunerile de mai sus.

Bogdan Manolea
Romanian Legal expert on IT&C