Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 

CJUE. C‑262/16, Shields & Sons Partnership. Regimul comun forfetar pentru producători agricoli
12.10.2017 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

Trimitere preliminară – Fiscalitate – Taxa pe valoarea adăugată – Directiva 2006/112/CE – Articolul 296 alineatul (2) – Articolul 299 – Regimul comun forfetar pentru producători agricoli – Excludere de la regimul comun – Condiții – Noțiunea «categorie de producători agricoli»

Reclamanta din litigiul principal este o societate de persoane constituită din membri ai aceleiași familii și care desfășoară o activitate agricolă în Irlanda de Nord (Regatul Unit). Aceasta crește bovine achiziționate de la o societate asociată, Shield Livestock Limited, pe care le îngrașă înainte de a le revinde către Anglo Beef Processors, societate care exploatează un abator.

La sfatul acesteia din urmă, reclamanta din litigiul principal a solicitat aderarea la regimul forfetar, cerere care a fost acceptată la 1 mai 2004. Ea avea astfel dreptul să majoreze prețul de vânzare al bovinelor cu o cotă forfetară de 4 %, majorare care dădea clienților săi un drept de deducere. În cererea sa de aderare, aceasta estima că cifra sa de afaceri urma să se ridice la 700 000 GBP (aproximativ 795 760 de euro) în cursul primului exercițiu după aderarea sa. Exercițiul fiscal încheiat la 30 iunie 2003 a indicat însă un volum de vânzări de 633 718 GBP (aproximativ 720 410 euro).

La 27 iunie 2012, agenți ai Administrației Fiscale s‑au întâlnit cu expertul‑contabil al reclamantei din litigiul principal pentru a stabili dacă aceasta putea continua să beneficieze de regimul forfetar. În cursul întâlnirii au fost examinate mai multe situații financiare, în special conturile de profit și pierdere și bilanțurile reclamantei din litigiul principal, precum și un tabel comparativ cuprinzând sumele pe care aceasta le primise în aplicarea ratei forfetare de 4 % și sumele pe care le‑ar fi putut deduce ca taxă achitată în amonte dacă ar fi fost supusă regimului normal de TVA.

Agenții Administrației Fiscale au constatat astfel că, pentru exercițiile fiscale 2004/2005-2011/2012, reclamanta din litigiul principal obținuse din aderarea sa la regimul forfetar un avantaj financiar în valoare de 374 884,23 GBP (aproximativ 426 170 de euro).

Prin decizia din 15 octombrie 2012, Administrația Fiscală a anulat certificatul de aderare a reclamantei din litigiul principal la regimul forfetar, pentru motivul că câștigurile obținute din aplicarea procentului de compensare în cotă forfetară depășeau în mod semnificativ taxa achitată în amonte pe care aceasta ar fi putut să o deducă dacă ar fi fost supusă regimului normal de TVA.

În urma unei contestații formulate de reclamanta din litigiul principal, Administrația Fiscală a confirmat această decizie.

Prin hotărârea din 8 octombrie 2014, First‑tier Tribunal (Tax chamber) [Tribunalul de Primă Instanță (Camera fiscală), Regatul Unit] a respins acțiunea reclamantei din litigiul principal, care a declarat apel la Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) [Tribunalul Superior (Camera fiscală și a cancelariei), Regatul Unit].

Această din urmă instanță constată că părțile din litigiul principal au în cadrul cauzei principale poziții opuse cu privire la două aspecte referitoare la interpretarea Directivei TVA.

Primul aspect este acela de a stabili dacă singurele situații în care un producător agricol poate fi exclus de la regimul forfetar sunt cele prevăzute la articolul 296 alineatul (2) din Directiva TVA.

În această privință, instanța de trimitere arată că reclamanta din litigiul principal susține că acest articol stabilește lista exhaustivă a condițiilor în care un stat membru poate exclude producătorii agricoli de la regimul forfetar, Directiva TVA neconferind statelor membre nicio putere discreționară de a exclude o anumită persoană. Potrivit reclamantei din litigiul principal, regimul forfetar trebuie gestionat astfel încât să se ajungă la o neutralitate fiscală a TVA‑ului în conformitate cu dispozițiile relevante ale Directivei TVA. Printre aceste dispoziții, ea precizează că articolul 296 alineatul (2) din directiva menționată nu prevede posibilitatea excluderii anumitor producători, ci a unor categorii de producători agricoli, precum și a producătorilor pentru care aplicarea regimului normal de TVA nu prezintă dificultăți administrative. În sfârșit, reclamanta precizează că articolul 299 din Directiva TVA privește numai stabilirea procentelor de compensare în cotă forfetară în vederea asigurării faptului că regimul forfetar este, în mod global, neutru din punct de vedere fiscal și că acest articol nu permite excluderea unui anumit producător de la acest regim.

Administrația Fiscală consideră că, pentru a asigura neutralitatea fiscală a TVA‑ului, statele membre pot supune aderarea la regimul forfetar altor condiții decât cele menționate de reclamanta din litigiul principal, cu condiția să nu încalce nicio dispoziție a Directivei TVA. Potrivit acesteia, obiectivul regimului forfetar este de a se apropia cât mai mult posibil de neutralitatea fiscală a TVA‑ului la nivel individual și global. Aceasta apreciază că a permite anumitor producători să continue să adere la acest regim în condițiile în care avantajul pe care îl obțin din aceasta este prea mare ar aduce atingere, în ceea ce îi privește pe producătorii agricoli luați în ansamblu, neutralității fiscale a TVA‑ului.

Al doilea aspect identificat de instanța de trimitere cu privire la care părțile din litigiul principal au poziții opuse este interpretarea noțiunii „categorii de producători agricoli” în sensul articolului 296 alineatul (2) din Directiva TVA.

Potrivit reclamantei din litigiul principal, Administrația Fiscală a exclus‑o de la regimul forfetar din cauza situației sale individuale, iar nu din cauza apartenenței sale la o categorie de producători agricoli definită în conformitate cu articolul 296 alineatul (2) din Directiva TVA. Or, termenul „categorie” ar desemna un grup care poate fi identificat pe baza unor caracteristici obiective, ceea ce ar permite oricărui producător agricol să stabilească cu un grad rezonabil de certitudine dacă se încadrează sau nu se încadrează în acest grup. În speță, Administrația Fiscală nu ar fi identificat niciun grup de producători cu suficientă certitudine. A accepta drept categorie de producători agricoli, în sensul articolului 296 alineatul (2), pe cea avută în vedere de Administrația Fiscală ar conferi acesteia din urmă o putere discreționară, întrucât o astfel de categorie ar rezulta din termeni impreciși sau care lasă administrației libertatea totală de a adopta decizia sa pe baza unor factori subiectivi.

În opinia Administrației Fiscale, categoria avută în vedere este suficient de precisă pentru a constitui o categorie de producători agricoli în sensul articolului 296 alineatul (2) din Directiva TVA și că aceasta este definită la punctul 7.2 din Comunicarea TVA 700/46/12, potrivit căruia pot fi excluși de la beneficiul regimului forfetar producătorii agricoli cu privire la care s‑a constatat că recuperează semnificativ mai mult ca producători agricoli supuși regimului forfetar decât ar recupera dacă ar fi supuși regimului normal de TVA. Dispozițiile articolului 206 alineatul (1) punctul (i) din Regulamentul din 1995 privind taxa pe valoarea adăugată ar susține de asemenea această teză.

În aceste condiții, Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) [Tribunalul Superior (Camera fiscală și a cancelariei)] a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) În ceea ce privește regimul comun forfetar pentru producători agricoli prevăzut în capitolul 2 din titlul XII din [Directiva TVA], articolul 296 alineatul (2) [din această directivă] trebuie interpretat în sensul că prevede în mod exhaustiv situațiile în care statele membre pot exclude un producător agricol de la [regimul forfetar]? Mai precis:
a) statele membre pot exclude producători agricoli de la [regimul forfetar] numai în temeiul articolului 296 alineatul (2) [menționat]?
b) statele membre pot exclude producători agricoli de la [regimul forfetar] și în temeiul articolului 299 [din Directiva TVA]?
c) principiul neutralității fiscale conferă statelor membre dreptul de a exclude un producător agricol de la [regimul forfetar]?
d) statele membre au dreptul să excludă producători agricoli de la [regimul forfetar] pentru alte motive?

2) Cum trebuie interpretată sintagma «categorii de producători agricoli» utilizată la articolul 296 alineatul (2) din [Directiva TVA]? Mai precis:
a) o categorie relevantă de producători agricoli trebuie să poată fi identificată pe baza unor caracteristici obiective?
b) categoria relevantă de producători agricoli poate fi identificată prin raportare la anumite considerente de ordin economic?
c) ce nivel de precizie este necesar pentru identificarea unei categorii de producători agricoli pe care un stat membru a intenționat să o excludă?
d) această noțiune permite statelor membre să considere categorie relevantă în sensul dispoziției citate anterior «producătorii agricoli cu privire la care s‑a constatat că recuperează semnificativ mai mult în calitate de aderenți la regimul forfetar decât ar recupera în cazul în care ar fi înregistrați în scopuri de TVA»?”

Curtea (Camera a treia) declară:

1) Articolul 296 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că prevede în mod exhaustiv situațiile în care un stat membru poate exclude un producător agricol de la regimul comun forfetar pentru producători agricoli.

2) Articolul 296 alineatul (2) din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că producătorii agricoli cu privire la care s‑a constatat că recuperează semnificativ mai mult în calitate de aderenți la regimul comun forfetar pentru producători agricoli decât ar recupera în cazul în care ar fi supuși regimului normal sau celui simplificat al taxei pe valoarea adăugată nu pot constitui o categorie de producători agricoli în sensul acestei dispoziții.

:: Hotărârea



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.