« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

Modificarea procedurii pentru măsurile asigurătorii a art. 213 alin. (8) CPF este neconstituţională
16.10.2017 | Daniel UDRESCU

JURIDICE - In Law We Trust Monitor Dosare
Daniel Silviu Udrescu

Daniel Udrescu

Am spus de nenumărate ori că legea organică nu poate fi delegată, art. 115 alin. (1): „Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice”. Legea nr. 241/2005, prin care s-a modificat art. 2 lit. g), are caracter organic, deci nu poate fi modificată prin Ordonanţe de urgenţă, fără să respecte art. 115 alin. (5) din Constituţie. Codul de procedură fiscală este tot lege organică, pentru că reglementează şi în contenciosul administrativ şi Constituţia este strictă cu privire la delegarea legilor organice. Ordonanța nr. 30/2017 afectează o lege organică, aşa cum este descris art. 213 alin. (8) din Codul de procedură fiscală: Prin excepţie de la prevederile alin. (7), în situaţia în care au fost instituite măsuri asigurătorii şi au fost sesizate organele de urmărire penală potrivit legii, măsurile asigurătorii subzistă până la data soluţionării cauzei de către organele de urmărire penală sau de instanţa de judecată. După comunicarea soluţiei date de către organele de urmărire penală sau hotărârii judecătoreşti, în cazul în care măsurile asigurătorii instituite de către organul fiscal competent nu se transformă în măsuri executorii potrivit legii, acestea se ridică de către organul care le-a dispus.

Această modificare produce abuzuri ale unor angajaţi ANAF. Un exemplu elocvent este adresa 888373/22.09.2017 emisă de Serviciul Executare Silită „Gerota” Contribuabili Mijlocii, către administratorul judiciar într-o cauză prin care DGAF, prin măsurile asigurătorii, a generat intrarea în insolvenţă a unui contribuabil, fapt ce este o „obişnuinţă”, nu o excepţie. Pentru că ANAF nu a efectuat inspecţia fiscală în baza termenului de la art. 102 din Legea nr. 85/2014, ANAF „a inventat” dispoziţia de măsuri asigurători, ca act administrativ fiscal. Invocând faptul că dispoziţia de măsuri asigurătorii se află sub incidenţa prevederilor art. 213 alin. (8) din Legea nr. 207/2015, se reinventează prevederile Legii 85/2014, în care creanţa trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă, dar şi ale Legii nr. 207/2015 şi decretează titlul de creanţă ca fiind dispoziţia de măsuri asigurătorii, efectuată în urma unui proces verbal al DGAF, ce estimează creanţa, pentru care DGAF argumentează că nu este act administrativ fiscal. Cu alte cuvinte, se redefineşte Codul de procedură fiscală care prevede clar că procesele verbale au calitate de constatare, respectiv controlul inopinat în baza art. 135 alin. (3): La finalizarea controlului inopinat se încheie proces-verbal, care constituie mijloc de probă în sensul art. 5, iar pentru controlul operativ şi inopinat al Antifraudei în baza art. 137 alin (4): La finalizarea controlului operativ și inopinat se încheie procese-verbale de control/acte de control, în condițiile legii.

DGAF refuză să soluţioneze contestaţii, motivând că procesul verbal nu este un act administrativ fiscal (pentru că nu stabileşte, ci doar estimează obligaţiile de plată), motiv pentru care spune că nu poate fi contestat. Într-un articol anterior am arătat că la Tribunalul Gorj, în dosarul 5992/318/2015*, unde s-a pronunţat Decizia 73/2017 s-a anulat procesul verbal DGAF.

Într-un alt dosar interesant cu o speţă similară celei descrise mai sus, Tribunalul Iaşi a obligat DGAF să soluţioneze contestaţia administrativă, considerând că procesul verbal produce efecte juridice, motiv pentru care are caracter de act administrativ fiscal. Nu sunt de acord cu această formulă, ci aş fi optat pentru anularea procesului verbal care nu este definit de lege ca act administrativ. Este greşită teza Contribuabilului care a considerat procesul verbal ca fiind act administrativ fiscal. Dar acum, văzând că prin procesul verbal de control în urma căruia se produc efecte prin dispunerea de măsuri asigurătorii, ajungem să avem o practică incorectă, în sensul în care o creanţă estimată, neverificată prin inspecţie fiscală, deci evitându-se contenciosul administrativ, poate fi înscrisă în dosarul de insolvenţă. ACESTA ESTE UN ABUZ.

Casele de avocatură care au avut acest gen de speţe încearcă „să îndoaie” Legea – folosit în sensul „bend the Law”, în care consideră că procesul verbal de control emis de DGAF este un act administrativ fiscal, ce poate fi contestat în temeiul Codului de procedură fiscală, chiar dacă el nu este efectiv considerat un act administrativ-fiscal, dar pentru că produce efecte, prin alte proceduri, se poate încadra în categoria mai generală a actelor administrative ce pot fi atacate în temeiul Legii 554/2004. Consider că această cale este una extrem de nocivă, pentru că permite unui organ, DGAF, să dobândească nelegal competenţă de stabilire a creanţelor, estompându-se caracterul estimativ, faţă de caracterul cert, lichid şi exigibil, cerut de Legea 85/2014.

Rămân pe baricade şi afirm că procesul verbal de control al DGAF este un act premergător emiterii unei decizii de impunere, ce trebuie finalizat prin LEGE şi restricţionat ca timp, indiferent de soluţia penală, pentru că în baza Legii nr. 241/2005 ANAF răspunde pentru documentarea evaziunii fiscale pentru care este organ competent. Aici menţionez că termenul de 6 luni din vechea formă a legii era suficient pentru măsurile asigurătorii, la fel cum termenul de la art. 102 din Legea nr. 85/2014 este îndestulător. ANAF printr-o inspecţie fiscală TREBUIE să stabilească o creanţă certă şi tot ANAF în baza art. 2 lit. g) din Legea nr. 241/2005 (modificat neconstituţional prin OUG nr. 54/2010), trebuie să stabilească evaziunea fiscală fiind definit ca: „organe competente – organele care au atribuţii de efectuare a verificărilor financiare, fiscale sau vamale, potrivit legii, precum şi organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare.

Întâi, nelegal s-a completat o Lege organică (nr. 241/2005), creându-se confuzie că Poliţia judiciară ar avea competențe de stabilire a creanţelor fiscale, lucru infirmat de Codul de procedură fiscală. Apoi, modificarea art. 213 alin. (8) prin OG nr. 30/2017 este neconstituţională, pentru că Legea nr. 207/2015 este lege organică. Se crează abuzul statului, care cu ajutorul unor oameni lipsiţi de scrupule din administraţie, distrug valorile acestui neam. Deci, ne aflăm într-o cascadă de modificări legislative nelegale, care trecute de la una la alta tind să-şi piardă caracterul nelegal, iar prin aplicarea nelegală de către funcţionarii publici, se crează un avantaj statului. Administraţia publică necesită o coloană vertebrală şi derapajele funcţionarilor publici trebuie pedepsite corespunzător de lege.

Daniel Udrescu

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Monitorizarea inteligentă a dosarelor de instanţă: Monitor Dosare

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.