« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 

Tribunalul Caraș-Severin. Refuzul instanței de a obliga organul fiscal la emiterea actul administrativ prin care să aprobe restituirea sumelor aferente taxei auto. Notă critică la sentința nr. 1416/2017
18.10.2017 | Andrei PAP

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CARAŞ-SEVERIN

REŞIŢA

SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Dosar nr. 1938/115/2017

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1416

Şedinţa publică din data de 13.09.2017

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: VASILOVICI – STIUJ VIVIANA

GREFIER: ZANFIR RALUCA ELENA

Pe rol se află soluţionarea cauzei de contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta […] şi pe pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Caransebeş, având ca obiect obligaţia de a face. [s.n. – A.P.]

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

S-a făcut referatul cauzei în şedinţă publică de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei următoarele:
– cauza are ca obiect obligaţia de a face; [s.n. – A.P.]
– cauza se află la al doilea termen de judecată în primă instanţă;
– procedura de citare este legal îndeplinită;
– la data de 17.08.2017, prin Serviciul Registratură, reclamanta […] a depus înscrisuri, respectiv adresa nr. 9795/11.04.2017 emisa de către pârât şi împuternicireavocaţială în original pentru avocatul […], iar la data de 11.09.2017, reclamanta a depus concluzii scrise. [s.n. – A.P.]

În conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) C.pr.civ., instanţa procedează din oficiu la verificarea şi stabilirea competenţei generale, materiale şi teritoriale în soluţionarea cauzei şi constată că este competentă general, material şi teritorial să judece cauza.

În baza art. 238 alin. (1) C.pr.civ., nefiind alte probe de administrat, instanţa constată că nu se mai impune stabilirea unui termen estimativ de soluţionare a cauzei.

Nefiind alte probe de administrat, excepţii de invocat sau alte cereri de formulat, instanţa, în baza art. 244 C.pr.civ., constată cercetarea judecătorească încheiată şi în temeiul art. 394 C.pr.civ. reţine cauza spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data de 03.04.2017 sub nr. 1938/115/2017, reclamanta […] a chemat în judecată pe pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Caransebeş, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la emiterea actului administrativ fiscal prin care să aprobe restituirea integrală şi dintr-o dată, iar nu eşalonat, în 5 ani, a sumelor stabilite deja prin sentinţa civilă nr. 1169 din 06.11.2015 pronunţată în dosarul nr. 1335/115/2015 a Tribunalului Caraş- Severin, dosar soluţionat definitiv la data de 8 martie 2016 de către Curtea de Apel Timişoara, cu cheltuieli de judecată. [s.n. – A.P.]

În motivarea acţiunii reclamanta arată că, în fapt, prin notificarea transmisă pârâtei a solicitat acesteia să pună în executare sentinţa Tribunalului Caraş-Severin şi, pe cale de consecinţă, să dispună restituirea integrală şi dintr-o dată (iar nu eşalonat, în 5 ani) a sumelor stabilite deja prin sentinţa cu pricina. [s.n. – A.P.]

Precizează reclamanta că nici până în momentul de faţă cererea sa nu a fost soluţionată favorabil, pârâta refuzând să emită actul administrativ fiscal în temeiul căruia să pună în executare o hotărâre judecătorească prin care a fost obligată să îi restituie o sumă de bani percepută în mod nelegal, iar în final să îi restituie (prin virament, în contul bancar indicat) integral şi dintr-o dată sumele stabilite deja printr-o hotărâre judecătorească definitivă. [s.n. – A.P.]

Reclamanta apreciază că acţiunea sa este întemeiată şi se impune admiterea acesteia, deoarece pârâta are obligaţia să îi restituie taxa auto pe care a perceput-o în mod nelegal, întrucât aceasta a fost declarată incompatibilă cu art. 110 din TFUE. De asemenea, pârâta are obligaţia să îi restituie, pe lângă suma reprezentând „taxa de poluare pentru autovehicule”, şi dobânda fiscală aferentă, calculată de la data perceperii sumei şi până la restituirea efectivă.

Susţine reclamanta că pârâta are obligaţia să restituie sumele solicitate integral şi dintr-o dată, iar nu eşalonat, în 5 ani, deoarece şi acest sistem de rambursare a taxelor auto în 5 ani a fost declarat incompatibil cu art. 110 TFUE.

Sub acest aspect, învederează că prin Hotărârea din data de 30 iunie 2016 pronunţată în cauza C-200/14 -Câmpean, CJUE a reţinut, la pct. 62, faptul că, „în consecinţă, un sistem de rambursare a taxelor percepute cu încălcarea dreptului Uniunii precum cel prevăzut la articolul XV din OUG nr. 8/2014 şi de Ordinul nr. 365/741/2014 face exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii excesiv de dificilă şi nu îndeplineşteobligaţia care revine statelor membre de a garanta acordarea unui efect deplin unor astfel de drepturi”.

Având în vedere că este de notorietate faptul că nici în prezent organele fiscale ale statului român nu aprobă restituirea integrală şi dintr-o dată a sumelor încasate cu titlu de taxă auto şi a dobânzilor fiscale aferente, ignorând recenta hotărâre pronunţată în cauza C-200/14 – Câmpean, în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a constatat că procedura de restituire eşalonată, în 5 ani de zile a sumelor reprezentând taxe auto este, de asemenea, contrară dreptului U.E., solicitarea reclamantului ca pârâta să fie obligată să îi restituite sumele integral şi dintr-o dată (iar nu eşalonat, în 5 ani) apreciază că este întemeiată.

Se arată şi faptul că pârâta se află în culpă procesuală şi se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, întrucât, nesoluţionându-i reclamantei favorabil cererea de restituire a sumelor solicitate în prealabil, a ignorat cu rea-credinţă cele statuate de CJUE în cauzele sus-menţionate şi a determinat-o pe aceasta să se adreseze instanţelor naţionale, în acest scop reclamanta avansând cheltuieli substanţiale.

În drept, reclamanta îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 110 TFUE, art. 6, art. 13 din CEDO raportat la art. 20 şi art. 148 din Constituţie

Pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Caransebeş a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În apărare, pârâtul arată că taxa pentru poluare în cuantum de 6.154 lei a fost calculată în temeiul O.U.G nr. 50/2008, astfel cum rezultă din referatul de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule şi chiar din această expunere de motive rezultă că adoptarea OUG 50/2008 a avut, printre alte motivaţii, şi necesitatea respectării legislaţiei europene. Se arată că prin aprobarea OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare, România s-a aliniat tendinţei internaţionale de a fundamenta politica mediului pe principiul „poluatorul plăteşte şi aşa cum rezultă din expunere, adoptarea taxei s-a făcut în scopul asigurării protecţiei mediului prin realizarea unor programe şi proiecte ţinând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile inclusiv a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene.

Anterior adoptării acestui act, au avut loc o serie de negocieri şi analize între reprezentaţii Guvernului României şi Comisia Europeană pe acest domeniu, fapt dictat de necesitatea adaptării legislaţiei la cerinţele comunitare, ştiut fiind faptul că România a fost supusă procedurii de infringement, tocmai din cauza cuantumului taxei speciale auto reglementate de art. 214 ind. l Cod fiscal.

În urma acestor discuţii şi analize s-a ajuns la un acord între părţi, acord concretizat tocmai în apariţia OUG nr. 50/2008.

Aşadar, rezultă fără dubiu faptul că, aşa cum este reglementată de OUG nr. 50/2008, taxa de poluare este temeinică şi legală, în conformitate cu normele de drept comunitar, această taxă nefiind contestată de Comisia Europeană sau alt organism comunitar.

Îndeplinind aceste condiţii, susţine pârâtul că este evident că taxa achitată de reclamantă este temeinică, legală şi în conformitate cu normele comunitare, ea neputând fi restituită nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condiţiile funcţionalităţii şi legalităţii ei.

A decide altfel, ar însemna ca tocmai prin hotărârea pronunţată instanţa să încalce normele comunitare, această taxă existând în mod legal în alte 16 state comunitare (Germania, Italia, Franţa, etc.), chiar dacă mai mult, ar însemna o îngrădire a politicii fiscale a statelor comunitare.

Pârâtul arată că prin cererea nr. 851/12.01.2017 reclamanta a solicitat restituirea taxei de poluare pentru autovehicule, precum şi a dobânzilor aferente conform sentinţei civile nr. 1169/06.11.2015 şi deciziei civile nr. 604/08.03.2017 pronunţate în dosarul nr. 1335/115/2015.

Prin adresa nr. 1247/18.01.2017 Serviciul Fiscal Municipal Caransebeş a comunicat reclamantei faptul că în documentaţia depusă nu s-a regăsit extrasul de cont pentru a i se restitui suma solicitată.

Prin adresa înregistrată la S.F.M. sub nr. 2829/03.02.2017 s-a depus de către contribuabilul […], reprezentată prin avocat […] , extras de cont, dar începând cu data de 01.02.2017 a intrat în vigoare Legea nr. 1/2017 privind eliminarea unor taxe şi tarife, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, fiind astfel abrogată /2013 privind timbru de mediu pentru autovehicule precum şi a sumelor stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri definitive şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare.

Prin adresa nr. 9795/11.04.2017 s-a formulat răspuns către Cabinet de Avocat […], privind modificările care au survenit privind procedura restituirilor.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ.

Analizând documentele de la dosar, Tribunalul constată următoarele:

Prin acţiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumelor conform sentinţei civile nr. 1169/06.11.2015 pronunţate în dosarul nr. 1335/115/2015 al Tribunalului Caraş Severin. [s.n. – A.P.]

Instanţa constată că prin sentinţa invocată, rămasă definitivă prin decizia Curţii de Apel Timişoara nr. 604/08.03.2016, s-a obţinut obligarea pârâtei la acordarea sumelor achitate cu titlu de timbru de mediu de către reclamantă. Reclamanta a urmat demersul judiciar de punere în executare a sentinţei civile prin solicitarea formulată la pârâtă, însă nu a primit un răspuns. [s.n. – A.P.]

Deşi reclamanta avea la dispoziţie procedura executării silite a pârâtei, aceasta a înţeles să învestească instanţa cu o asemenea cerere, ce în mod legal trebuia adresată unui executor judecătoresc şi nu instanţei de judecată, care s-a pronunţat deja cu privire la obligarea pârâtei de a achita reclamantei sumele menţionate în sentinţa civilă nr. 1169/06.11.2015. [s.n. – A.P.]

Având în vedere că reclamanta nu a solicitat aplicarea art. 24 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, cererea de executare silită a unei hotărâri judecătoreşti pe această cale este netemeinică, urmând a fi respinsă.

Faţă de cele de mai sus, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul va respinge acţiunea formulată de reclamanta […] în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL CARANSEBEŞ.

Nu vor fi acordate cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta […], având CNP: […], cu domiciliul în […] şi domiciliul procesual ales în […],  în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL CARANSEBEŞ, cu sediul în Caransebeş, str. G-ral Mihail Trapşa, nr. 1, judeţul Caraş-Severin.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Recursul se depune la Tribunalul Caraş-Severin.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 13.09.2017.

NOTĂ:

Dacă în urmă cu ceva timp apreciam că o decizie a Curții de Apel Timișoara[1] reprezintă un ”etalon al rușinii” în rândul soluțiilor pronunțate în ultimii ani de către instanțele de judecată în materia taxelor auto, în prezentul material supunem atenției celor interesați o hotărâre judecătorească care va reprezenta pentru mult timp o dovadă clară a ceea ce înseamnă umilința supremă pe care o poate îndura un justițiabil pus în situația de a apela la o instanță de judecată din România pentru a-și putea valorifica un drept de creanță recunoscut deja printr-o sentință definitivă a cărei punere în executare este refuzată de către autoritățile statului.

Pentru a înțelege mai bine situația ridicolă în care s-a complăcut Tribunalul Caraș-Severin în prezenta cauză, vom expune punctual situația de fapt dedusă judecății:

i. reclamanta a obținut în anul 2015 o hotărâre judecătorească (definitivă în anul 2016) prin care i-a fost recunoscut dreptul de a-i fi restituită taxa auto, dobânzile fiscale aferente, respectiv cheltuielile de judecată;

ii. reclamanta notifică organul fiscal care i-a perceput taxa auto, să emită actul administrativ fiscal prin care să aprobe restituirea integrală și dintr-o dată (iar nu restituirea în 5 ani) a sumelor stabilite prin sentința din anul 2015, pentru că organul fiscal are obligația să pună benevol și efectiv în executare sentința definitivă și să-i vireze în contul bancar indicat sumele cu pricina. Desigur, organul fiscal, solicită din nou ca reclamanta să indice nr. de cont bancar în care să-i vireze sumele de bani, însă nu procedează la restituire, astfel că înțelege să nu pună în executare benevol hotărârea judecătorească.

iii. reclamanta, apelând la avocat, verifică practica instanțelor și constată la momentul respectiv că exista riscul ca o eventuală cerere de executare silită a statului să nu fie încuviințată, iar dacă totuși se va încuviința, procedura executării silite oricum ar urma să fie suspendată de drept, în temeiul O.U.G. nr. 52/2017, motiv pentru care se decide să formuleze o acțiune în justiție prin care solicită judecătorului:

  1. obligarea pârâtei să emită actul administrativ fiscal prin care să aprobe restituirea integrală și dintr-o dată (iar nu eșalonat, în 5 ani) a sumelor stabilite deja prin sentința civilă nr. 1169 din 06.11.2015 pronunțată în dosarul nr. 1335/115/2015 a Tribunalului Caraș-Severin, dosar soluționat definitiv la data de 8 martie 2016 de către Curtea de Apel Timișoara;
  2. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât este în culpă procesuală, prin nesoluționarea favorabilă a cererii (de emitere a actului administrativ fiscal prin care să aprobe sumele de restituit și astfel să pună efectiv în executare sentința definitivă – s.n., A.P.) a ignorat hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene și a determinat reclamanta să se adreseze din nou instanțelor naționale, fiind nevoită să efectueze alte cheltuieli substanțiale pentru a intra în posesia unei sume pe care statul i-a perceput-o în mod nelegal.

În prezenta cauză ce a făcut obiectul dosarului nr. 1938/115/2017 a Tribunalului Caraș-Severin, chiar în cursul procesului, printr-o adresă din 11.04.2017, comunicată avocatului reclamantei în 24.04.2017 și depusă de îndată la dosarul instanței, pârâta, cu nonșalanță își exprimă și în scris refuzul de a pune în executare hotărârea judecătorească definitivă prin care a fost obligată la restituirea taxei auto, pe motiv că a fost abrogată O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu.

În pofida faptului că în prezenta cauză instanței de judecată i-a fost explicată foarte clar starea de fapt, obiectul acțiunii (expuse fidel în prima parte a motivării prezentei hotărâri!) și de ce se impune obligarea organului fiscal la emiterea actul administrativ fiscal (Decizia de aprobare a sumelor de restituit) prin care organul fiscal pune efectiv în executare sentința definitivă anterioară în care s-a recunoscut dreptul reclamantei la restituirea sumelor aferente taxei auto achitată nedatorat, deoarece dacă procedam la o executare silită aceasta se suspenda de drept conform art. 7 din O.U.G. nr. 52/2007, instanța respinge acțiunea și ne surprinde, printre multe altele, cu următorul considerent principal pentru care și respinge acțiunea[2]:

Deşi reclamanta avea la dispoziţie procedura executării silite a pârâtei, aceasta a înţeles să învestească instanţa cu o asemenea cerere, ce în mod legal trebuia adresată unui executor judecătoresc şi nu instanţei de judecată, care s-a pronunţat deja cu privire la obligarea pârâtei de a achita reclamantei sumele menţionate în sentinţa civilă nr. 1169/06.11.2015. [s.n. – A.P.]”

Astfel, instanței îi este indiferent faptul că și prin CONCLUZIILE SCRISE la care și face referire în partea introductivă a prezentei sentințe (că au ajuns la dosar, încă din data de 11.09.2017) și în care reclamanta a arătat că dacă ar fi procedat/ar proceda la o executare silită această procedură nu reprezintă un remediu efectiv/eficient în sensul art. 13 din Convenția europeană, orice executare silită urmând a fi suspendată de drept în temeiul art. 7 din O.U.G. nr. 52/2017, instanța respinge acțiunea subliniind în mod intenționat faptul că: ”Deşi reclamanta avea la dispoziţie procedura executării silite a pârâtei, aceasta a înţeles să învestească instanţa cu o asemenea cerere, ce în mod legal trebuia adresată unui executor judecătoresc şi nu instanţei de judecată,…”, lăsând să se înțeleagă că obiectul acțiunii reclamantei este cerere de executare/încuviințare executare silită (SIC!), iar nu obligația de a face (cum menționează chiar instanța în partea introductivă a prezentei sentințe!), adică obligarea organului fiscal să emită actul administrativ fiscal prin care să aprobe sumele aferente taxei auto și astfel să pună efectiv în executare sentința definitivă care recunoaște reclamantei dreptul la restituirea sumelor aferente taxei auto.

Nu putem să nu fim indignați de o asemenea manieră în care un judecător umilește un justițiabil care ”și-a permis” să apeleze încă o dată, cu aceeași încredere naivă, la o instanță de judecată, cu unicul scop de a-și putea valorifica efectiv un drept de creanță pe care îl are asupra statului care refuză să pună în executare o hotărâre judecătorească definitivă.

Desigur, trebuie, totodată, să fim recunoscători cu toții și să mulțumim ”onoratei instanțe” care a pronunțat sentința criticată pentru ”lecția de executare silită” pe care am primit-o și pentru că a ratat o bună șansă de a nu cădea în ridicol, de vreme ce demonstrează fie că nu a analizat argumentele reclamantei, fie a analizat și îi este indiferent faptul că potrivit legislației în vigoare în materia taxelor auto (în speță, actuala O.U.G. nr. 52/2017), orice executare silită se suspendă de drept, dar totuși, în bătaie de joc (să ne fie scuzat limbajul mai puțin academic!), sugerează reclamantei că are la dispoziție procedura executării silite (care nici nu se mai încuviințează!), adică o procedură ce nu reprezintă actualmente un remediu efectiv/eficient pentru a-și valorifica creanța.

Nu în ultimul rând, amintim că genul de acțiuni, ca cea care a făcut obiectul prezentei cauze, au fost generate tot de practica instanțelor (e.g., cele din raza Tribunalului Sibiu), respectiv de acele judecătorii (ca instanțe de executare) care refuzau să încuviințeze executarea silită a organului fiscal, cu motivarea că creditorii-contribuabili se pot adresa instanțelor de contencios administrativ pentru ca organul fiscal să fie obligat să emită actul administrativ prin care să aprobe restituirea integrală și dintr-o dată a sumelor aferente taxelor auto stabilite într-un proces anterior. Acum, observăm că instanțele de contencios administrativ resping astfel de acțiuni și sugerează reclamanților-contribuabili să apeleze la procedura executării silite, care dacă a fost din eroare încuviințată, urmează să fie suspendată de drept în temeiul art. 7 din O.U.G. nr. 52/2017.

În încheiere, ne permitem o întrebare retorică, respectiv, câți dintre justițiabilii care au trăit o astfel de umilință pe la instanțele patriei mai au încredere în actul de justiție și în sistemul judiciar în ansamblu și câți ar mai fi dispuși să iasă la vreun protest (că tot este în vogă) pentru a face ”Scut în jurul justiției”, știind că au fost umiliți exact de cei care trebuiau să le facă dreptate?!


[1] A se vedea, Andrei PAP, Curtea de Apel Timişoara. Un nou motiv „special” de respingere a acţiunilor privind restituirea taxelor auto. Notă critică la decizia nr. 3196/11.05.2015, material publicat în data de 3 iunie 2015 pe www.juridice.ro.
[2] soluții de respingere a unor asemenea acțiuni au fost pronunțate de către Tribunalul Caraș-Severin și în dosar nr. 1939/115/2017 (Complet: C5 – Judecător: CHISEEV ALIN NARCIS) și dosar nr. 1936/115/2017 (Complet: C10 – Judecător: VEGHEȘ ANA TEODORA), cu motivarea ilară că reclamanții din cele două cauze nu pot obține, împotriva aceluiași pârât, o hotărâre judecătorească (de obligare la emiterea actului administrativ fiscal prin care să le fie aprobate integral și dintr-o dată sumele aferente taxei auto stabilite deja printr-o sentință definitivă a cărei punere în executare se refuză), deoarece dacă organul fiscal pârât refuză să pună în executare benevol hotărârile judecătorești defintitive, reclamanții au la îndemână procedura executării silite, care, așa cum arătam, în prezent se suspendă de drept în temeiul art. 7 din O.U.G. nr. 52/2017 și, deci, nu reprezintă un remediu efectiv/eficient  (în sensul art. 13 din Convenția europeană) pentru valorificarea creanței pe care o au reclamanții-contribuabili asupra statului. De asemenea, în dosar nr. 1935/115/2017 și dosar nr. 1937/115/2017, Tribunalul Caraș-Severin (Complet: C20 – Judecător: COTOLAN MARIA) pronunță aceleași soluții de respingere a acțiunilor, în condițiile în care chiar organul fiscal răspunde unei Adrese efectuate de instanță la penultimul termen de judecată și recunoaște că nu a emis nici în prezent acte administrative fiscale prin care să pună efectiv în executare sentințele definitive care recunosc reclamanților din cele două cauze dreptul la restituirea sumelor aferente taxei auto.


 

 
Secţiuni: Content, Fiscalitate, Selected | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD