Aplicabilitatea Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 asupra tuturor recursurilor nesoluționate până la 20 iulie 2017
20 octombrie 2017 | Dragoș NICU
Mihai-Dragoş Nicu
The Decision no. 369/2017 of the Constitutional Court is applicable to all second appeals unresolved by July 20th 2017, irrespective of the time of the judgment of the first appeal, the communication of the judgment or the notice of the second appeal.
Prin Decizia nr. 369/2017, Curtea Constituțională a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constat că sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv”, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, este neconstituțională.
Totodată, din considerentele din par. 34 al Deciziei reiese că și pragul valoric de 500.000 lei, instituit de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., este neconstituțional.
Dacă opiniile privitoare la efectele Deciziei nr. 369/2017 sub aspectul competenței materiale a soluționării recursului converg spre numitorul comun „Înalta Curte de Casație și Justiție”, în schimb aplicarea în timp a acestei decizii a suscitat vii controverse, fiind emise mai multe teze, fiecare dintre ele cu argumente interesante, dar nu întotdeauna valide, ca răspuns la întrebarea esențială: în ce litigii poate fi exercitat recursul, ca urmare Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial la 20 iulie 2017?
Voi argumenta în rândurile următoare motivele pentru care Decizia nr. 369/2017 este aplicabilă oricărui recurs exercitat în termenul prevăzut de art. 485 C. proc. civ. în litigiile evaluabile în bani, indiferent de momentul pronunțării hotărârii din apel, al comunicării acesteia sau al declarării recursului, dacă această cale de atac nu a fost soluționată până la 20 iulie 2017, data publicării Deciziei în Monitorul Oficial.
Evident, analiza aplicabilității acestei decizii trebuie să plece de la prevederile art. 147 alin. (4) din Constituția României, potrivit cărora „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.”
Totuși, ce înseamnă „pentru viitor”?
1. Potrivit par. 32 al Deciziei nr. 369/2017, „sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.” O interpretare superficială a acestui text ar conduce la ideea că pot fi atacate cu recurs doar hotărârile pronunțate după 20 iulie 2017, data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 369/2017.
Această teză poate fi combătută însă cu ușurință, în primul rând fiindcă este cvasiunanim acceptat că aceste considerente nu se numără printre acele considerente ale deciziilor Curții Constituționale care au caracter obligatoriu și erga omnes. În mod evident, considerentele cuprinse în par. 32 nu explică raționamentul pe care se sprijină soluția dată de Curtea Constituțională, nereprezentând o problemă de analiză a compatibilității cu textele constituționale.[1]
Inexistența caracterului obligatoriu al considerentelor din par. 32 rezultă expressis verbis din Decizia nr. 1/1995 a Plenului Curţii Constituţionale: „puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta.”
De fapt, chiar în cuprinsul Deciziei nr. 369/2017, la par. 34, însăși Curtea Constituțională reamintește obligativitatea doar a considerentelor pe care se sprijină dispozitivul, respectiv a acelor considerente pe care se fundamentează soluția dată criticii de neconstituționalitate.[2]
Prin urmare, considerentele expuse în par. 32 nu au caracter obligatoriu, astfel încât doar instanțele judecătorești pot aprecia asupra întinderii în timp a efectelor Deciziei nr. 369/2017 asupra cauzelor în curs, o interpretare contrară conducând la depășirea competențelor Curții Constituționale, limitate la verificarea compatibilităţii dintre un text din legislația primară şi Constituţia României.
2. Dincolo de argumentul expus supra, potrivit căruia nu sunt obligatorii considerentele Curții Constituționale care nu explică dispozitivul deciziilor de constatare a neconstituționalității, ar putea fi considerată interesantă o inedită analiză a conținutului par. 32 din Decizia nr. 369/2017 din perspectiva interpretării gramaticale.
Am arătat că potrivit textului cuprins în par. 32, „… urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, (n.b., virgulă!) după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.”
Metoda interpretării gramaticale, bazată pe procedeele de analiză morfologică și sintactică, ar putea conduce la ideea că existența unei virgule între adjectivul participial „pronunțate” și complementul circumstanțial de timp „după publicarea” arată că, de fapt, cei doi termeni nu sunt în legătură.
Sintagma „după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial” este o construcție circumstanțială intercalată, o dislocare topică, (tocmai de aceea este izolată prin virgule!), aflându-se în legătură cu un alt verb din frază.
Prin urmare, potrivit interpretării gramaticale, sintaxa frazei pare să confere, de fapt, următoarea semantică a par. 32: „… după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial, sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani…”. Iar o asemenea interpretare a întinderii sub aspect temporal a efectelor Deciziei nr. 369/2017 este conformă cu jurisprudența Curții Constituționale la care vom face referire infra.
3. În jurisprudența sa, în ce privește efectele unei decizii de admitere a excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a stabilit că „decizia de constatare a neconstituționalității face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituțională încetându-și aplicarea pentru viitor”[3].
Prin urmare, decizia de constatare a neconstituționalității se aplică în privința raporturilor juridice ce urmează a se naște după aplicarea sa în Monitorul Oficial – facta futura. Totuși, excepția de neconstituționalitate fiind, de principiu, o chestiune prejudicială, o problemă a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluționarea litigiului cu care este conexă și un mijloc de apărare care nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății, Curtea Constituțională a considerat că „… aceasta nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, prin aplicarea deciziilor de constatare numai raporturilor juridice care urmează a se naște, deci unor situații viitoare ipotetice, întrucât și-ar pierde esențialmente caracterul concret”. Pentru acest motiv, Curtea Constituțională a statuat că „aplicarea pentru viitor a deciziilor sale vizează atât situațiile juridice ce urmează a se naște – facta futura, cât și situațiile juridice pendinte și, în mod excepțional, acele situații care au devenit facta praeterita.”[4]
Pe cale de consecință, o decizie de admitere a excepției de neconstituționalitate se va aplica în toate cauzele aflate în procedură la momentul publicării acesteia – cauze pendinte, în care respectivele dispoziții sunt aplicabile.
Din această perspectivă, toate recursurile declarate (indiferent de data declarării!), dar nesoluționate până la 20 iulie 2017 se află în procedură, sunt cauze pendinte, cărora nu li se mai poate aplica prevederea declarată neconstituțională, întrucât efectele deciziilor Curții Constituționale sunt opozabile erga omnes din momentul publicării lor în Monitorul Oficial în toate cauzele aflate în curs de soluționare.
Prin urmare, existenţa unui litigiu reprezintă un factum pendentium, ceea ce justifică aplicarea deciziei de neconstituţionalitate fără a afecta regula potrivit căreia aceasta din urmă nu retroactivează. Un argument suplimentar îl reprezintă împrejurarea că dispozițiile constatate ca neconstituționale prin Decizia nr. 369/2017 sunt norme de procedură, iar normele de procedură sunt de imediată aplicabilitate.
4. Textul art. 147 alin. (4) din Constituție trebuie interpretat în sensul că efectul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale urmează să se aplice de la data publicării în Monitorul Oficial în toate litigiile în care „raportul juridic guvernat de dispozițiile legii declarate neconstituționale să nu fie definitiv consolidat”[5].
Or, în ipoteza unui recurs declarat, dar nesoluționat înainte de 20 iulie 2017, raportul juridic guvernat de dispozițiile neconstituționale nu a fost definitiv consolidat prin constatarea de către instanța competentă a inadmisibilității căii de atac.
5. Un asemenea recurs, declarat înainte de constatarea neconstituționalității prevederilor care reglementau „pragul valoric”, ar fi putut fi exercitat tocmai în ideea de a fi invocată în fața instanței de recurs excepția de neconstituționalitate care a fost admisă prin Decizia nr. 369/2017.
Nota bene, nu era necesară și obligatorie invocarea excepției prin motivele de recurs, iar faptul că anterior termenului de judecată Curtea Constituțională s-a pronunțat deja asupra neconstituționalității paralizează invocarea de către recurent a aceleiași excepții, care ar fi respinsă de instanța de recurs ca inadmisibilă. Mai mult, dacă recurentul ar fi invocat excepția de neconstituționalitate prin motivele de recurs, aceasta ar fi fost respinsă ca devenită inadmisibilă.
Ne aflăm așadar în ipoteza unei „cauze aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti în care sunt aplicabile dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale, dar în care nu a fost dispusă sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate respectivă până la publicarea deciziei Curţii Constituţionale”.
În această situație „se constată că litigiile se află pe rolul instanţelor judecătoreşti şi se încadrează în ceea ce Curtea Constituţională a calificat ca fiind cauze pendinte la momentul publicării deciziei sale de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Curtea nu a condiţionat aplicarea deciziei sale în litigiile aflate în curs de ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate anterior publicării deciziei, întrucât ceea ce are relevanţă în privinţa aplicării acesteia este ca raportul juridic guvernat de dispoziţiile legii declarate neconstituţionale să nu fie definitiv consolidat, iar nu exercitarea unui mijloc procesual de apărare. De altfel, prin admiterea excepţiei, efectele deciziei Curţii Constituţionale se produc erga omnes. Or, o atare condiţionare nu ar fi avut nicio raţiune şi ar fi produs şi consecinţe discriminatorii între cetăţeni aflaţi în aceeaşi situaţie juridică, respectiv având calitatea de părţi într-un litigiu în care dispoziţiile declarate neconstituţionale sunt aplicabile şi a cărui soluţionare depinde de decizia pronunţată de Curtea Constituţională.”[6]
6. Așa cum a mai fost relevat[7], aplicabilitatea imediată în toate litigiile pendinte a Deciziei nr. 369/2017 reiese și din observarea comparativă a efectelor altor decizii prin care a fost constatată neconstituționalitatea unor norme de procedură civilă.
Exempli gratia, Decizia nr. 462/2014 a Curții Constituționale, prin care au fost declarate neconstituționale normele care impuneau obligativitatea reprezentării prin avocat în recurs, s-a aplicat instantaneu tuturor recursurilor nesoluționate la data publicării Deciziei nr. 462/2014 a Curții Constituționale în Monitorul Oficial, respectiv la 24 octombrie 2014, indiferent de data pronunțării sau comunicării hotărârii date în apel ori de data declarării recursului.
7. Argumentele expuse în prezentul material au fost însușite de Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, care, prin Hotărârea definitivă nr. 1158/18.10.2017, constatând aplicabilitatea Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale asupra unui recurs declarat înainte de 20 iulie 2017 într-un litigiu având ca obiect constatarea clauzelor abuzive, a declinat competența soluționării acestuia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
[1] T. C. Briciu, C. C. Dinu, M. Stancu, Gh.-L. Zidaru, Analiza deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv”. Sfârșitul epocii ,,pragului valoric” și speranțele într-o Curte de Casație unificatoare a jurisprudenței, publicat pe JURIDICE ESSENTIALS.
[2] <<34. (… ) începând cu Decizia Plenului nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate, „puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta”. (În acelaşi sens fiind și Decizia nr. 463 din 17 septembrie 2014, par. 32 și 33). Aşadar, considerentele prezentei decizii pe care se sprijină soluţia de admitere sunt general obligatorii (…) >>
[3] Decizia nr. 847/2008, publicată în M. Of. nr. 605/14.08.2008.
[4] Decizia nr. 126/2016, publicată în M. Of. nr. 185/11.03.2016.
[5] S. M. Costinescu, K. Benke, Efectele deciziilor curţii constituţionale în dinamica aplicării lor, p. 7.
[6] S. M. Costinescu, K. Benke, op. cit., p. 7-8.
[7] M. Ursuța, Efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017. În ce litigii poate fi exercitat recursul începând cu data de 20 iulie 2017?, publicat pe JURIDICE.ro.
Avocat Dragoș Nicu
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
