Emeric Domokos-Hancu: De fiecare dată când intri în sala de judecată înveți ceva. Sebastian Guțiu: Firmele de avocatură tind să asigure o abordare full service
20 octombrie 2017 | Alina MATEI
Alina Matei
Emeric Domokos-Hancu
Sebastian Guțiu
A se vedea dezbaterea Bărbulescu vs. România. Soluția finală
Emeric Domokos-Hancu este Partener SCHOENHERR ȘI ASOCIAȚII și reprezintă una dintre figurile-cheie în cadrul grupurilor de practică ale firmei în domeniile litigii și arbitraje, respectiv insolvență și reorganizare. Un nume foarte vehiculat în ultima perioadă ca urmare a obținerii unei soluții marcante în cazul CEDO Bărbulescu contra România, Emeric Domokos-Hancu a acceptat invitația Juridice de a discuta despre activitatea lui ca avocat de instanță în general și despre rolul de partener în cadrul unei firme internaționale de avocatură. Grupurile de practică ale SCHOENHERR ȘI ASOCIAȚII în domeniile litigii și arbitraje, respectiv insolvență și reorganizare, sunt coordonate de Sebastian Guțiu, Managing Partner.
Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule avocat Emeric Domokos-Hancu, pentru că ați acceptat să acordați un interviu cititorilor J. Din februarie 2016 sunteți Partener în cadrul uneia dintre cele mai serioase firme de avocatură din România, SCHOENHERR & ASOCIAȚII. Care a fost traiectul dumneavoastră până la această poziție?
Emeric Domokos-Hancu: M-am alăturat SCHOENHERR & ASOCIAȚII acum 10 ani, când aceasta, ca de altfel majoritatea firmelor mari de avocatură de afaceri active în acea perioadă, oferea cu prioritate servicii de consultanță juridică. Mi-am început activitatea în cadrul firmei în echipa de real estate, foarte dezvoltată încă de la acel moment, pe fondul tumultului din domeniul imobiliar.
La acel moment, echipa din Viena a SCHOENHERR avea deja o experiență de zeci de ani în domeniul litigiilor și arbitrajelor. Acest fapt, precum și schimbarea de paradigmă intervenită în structura cererii de servicii juridice ca urmare a crizei din 2008, ne-au încurajat să dezvoltăm practica de litigii și arbitraje în România. Am fost implicat în acest proiect încă de la primii lui pași și, împreună cu Sebastian Guțiu, am început să clădim practica de litigii și arbitraje a SCHOENHERR în România. Ulterior, creșterea numărului de proiecte de recuperare de creanțe și insolvențe a justificat dezvoltarea practicii de insolvență și reorganizare ca domeniu distinct în cadrul firmei.
Alina Matei: Ce tip de proiecte gestionați în mod curent? Ce tendințe observați în privința cererii pentru servicii juridice în domeniile în care sunteți specializat?
Emeric Domokos-Hancu: În ultimii ani, autoritățile și-au intensificat activitatea de supervizare și control, context în care am fost martorii unor măsuri fără precedent aplicate de autoritățile fiscale, de cele de mediu, de Consiliul Concurenței, de inspecția muncii etc. Acest lucru a generat o creștere a numărului de litigii având ca obiect anularea actelor administrative, care anul trecut au reprezentat 2/3 din volumul total de litigii de contencios administrativ la nivelul țării. Acest tip de dosare se adaugă în activitatea noastră curentă litigiilor între profesioniști, celor de drept civil sau celor de dreptul muncii.
Totodată, practica de arbitraj internațional a cunoscut o dezvoltare semnificativă, fiind implicați în dosare complexe pe reguli ICC, în fața ICSID, proiecte complexe și în care sunt în joc mize considerabile.
O pondere importantă în volumul de lucru al echipelor noastre specializate o au de asemenea proiectele având ca obiect recuperarea de creanțe, procedura insolvenței, sau asistarea debitorilor în proiecte de reorganizare.
Alina Matei: Lucrul într-o firmă internațională vă aduce în contact cu proiecte transfrontaliere. Care sunt cele mai mari provocări în acest tip de dosare?
Emeric Domokos-Hancu: Aș puncta aici două exemple, fiecare dintre ele venind cu provocări interesante nu doar în plan juridic, ci și la nivelul managementului de proiect, acesta devenind deosebit de important în cadrul proiectelor transfrontaliere, care de regulă angrenează volume mari de resurse.
Am gestionat prima insolvență transfrontalieră din România, în cadrul unui proiect amplu de restructurare a unui grup de companii activ în Europa, Orientul Mijlociu și Africa, Statele Unite ale Americii și Canada. În legătură cu acest proiect a fost prima oară când a fost aplicat în România Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului privind procedurile de insolvență, în contextul în care a fost deschisă procedura insolvenței împotriva unei societăți din România de către o instanță din Marea Britanie.
SCHOENHERR a coordonat toate procedurile insolvenței deschise la nivel regional care, la rândul lor, au fost coordonate strategic de către colegii noștri din Londra. Totodată, au fost deschise proceduri în Statele Unite ale Americii în baza Capitolului 11, precum și în Canada. Proiectul nu ar fi putut funcționa fără o eficientă coordonare între colegi, în contextul în care câteva sute de avocați au fost implicați în derularea acestuia la nivel mondial.
SCHOENHERR & ASOCIAȚII a contribuit astfel la dezvoltarea unei practici inexistente anterior pe piață, referitor la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului privind procedurile de insolvență, acest lucru generând pentru noi acumularea de noi proiecte de insolvență transfrontalieră.
Un alt exemplu de proiect transfrontalier cu provocări profesionale interesante se referă la un caz în derulare, pe care – din acest motiv – îl voi menționa fără a intra în detalii. Echipa noastră din București este implicată în această perioadă într-un arbitraj internațional în fața Centrului Internațional pentru Soluționarea Diferendelor de Investiții (ICSID) din cadrul Băncii Mondiale. Astfel de arbitraje, puține la număr, dar recunoscute pentru complexitatea lor, impun nu doar stăpânirea regulilor arbitrale specifice și o experiență considerabilă în definirea de strategii în litigii și arbitraje complexe, dar și o bună înțelegere a esenței investițiilor cu privire la care sunt ridicate pretențiile.
Și în acest al doilea caz beneficiem de experiența și sprijinul colegilor noștri din rețeaua SCHOENHERR, firma fiind implicată de altfel într-o serie de arbitraje în fața ICSID.
Alina Matei: Sunteți avocat pledant și vi se mai întâmplă după atâția ani de experiență, când vă întâlniți cu clienții, când studiați în vederea redactării sau în fața judecătorilor, să (re)descoperiți și să vă minunați de vastul spațiu de care dispune un pledant?
Emeric Domokos-Hancu: Din punctul meu de vedere, de fiecare dată când intri în sala de judecată înveți ceva. Poate fi și o provocare, dar este și o sursă de bucurie, atunci când rezultatul este pozitiv. Dacă ar fi să compar cu activitatea de avocat de consultanță, asistența în litigii și arbitraje are mai mult dinamism și asigură contact direct și imediat cu rezultatul.
Există constrângeri de timp și de spațiu, acestea nu sunt infinite. Mai mult, avocatul pledant trebuie să concentreze la esență aceste limitări, să le recunoască, să le accepte și să își organizeze strategia în funcție de ele. Ca avocat de litigii și arbitraje, rareori poți spune că ai avut la dispoziție într-un proiect tot timpul și spațiul pe care le-ai fi dorit.
Alina Matei: Ați devenit cunoscut, faimos aș putea spune, o dată cu reprezentarea din cauza Bărbulescu la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, alături de domnul avocat Ovidiu Juverdeanu. A fost noroc, soartă? Vă așteptați la o astfel de soluție?
Emeric Domokos-Hancu: Pentru noi, nu a fost o surpriză faptul că hotărârea Marii Camere a fost diferită de cea a Camerei. Prin hotărârea sa, Marea Cameră nu a făcut altceva decât să rămână în linie cu practica anterioară a Curții în cauze similare (spre exemplu, cauza Copland contra Marii Britanii sau cauza Halford contra Marii Britanii, care au fost de altfel unele dintre spețele folosite de noi ca argument în sprijinul cazului domnului Bărbulescu). Din contră, hotărârea Camerei divagase de la această practică anterioară a Curții, în timp ce opinia separată din hotărârea respectivă, confirmată ulterior de hotărârea Marii Camere, așeza faptele cauzei în contextul lor concret și real.
Hotărârea Marii Camere a venit să statueze că anumite principii trebuie respectate de către angajatori în monitorizarea comunicărilor angajaților lor și că dreptul la viață privată trebuie protejat în orice moment, inclusiv în cadrul relațiilor de muncă.
Alina Matei: Am văzut dezbaterea organizată de Societatea de Științe Juridice la care ați participat – cauza Bărbulescu vs. România. Soluția finală -. Este ceva lipsit de măsură în această cauză? Am auzit voci cum că CEDO a fost realmente o instanță de judecată în toată regula.
Emeric Domokos-Hancu: Am sesizat un trend îngrijorător la nivelul instanțelor din România, care în multe materii își limitează controlul la chestiuni de legalitate, excluzând în mod netemeinic controlul pe aspectele de oportunitate. Aceasta, cu toate că în toate cazurile controlul judiciar trebuie să fie absolut, mai ales că în rare ocazii există o delimitare clară între noțiunea de oportunitate versus cea de legalitate.
Curtea nu a rejudecat cauza, ci a procedat la un control efectiv al speței sub toate aspectele, pentru a stabili starea de fapt corectă pentru ca, mai apoi, să fie în măsură să aplice în mod corect prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului. Astfel, nu putem vorbi despre ceva lipsit de măsură în cauza Bărbulescu contra României, ci vorbim despre un control efectiv, necesar și corect, pe care Curtea trebuia să îl facă, cu atât mai mult având în vedere că răspundea de altfel ultimului strigăt spre dreptate al domnului Bărbulescu.
Alina Matei: Arbitrajele sunt mai domoale, nefiind atât de tulburate de exterior?
Emeric Domokos-Hancu: Arbitrajele, ca și litigiile, pot să fie „victima” cauzelor exterioare. Poate chiar mai mult, având în vedere miza de cele mai multe ori considerabilă și rezonanța spețelor aduse spre soluționare în fața tribunalelor arbitrale.
Alina Matei: Dosarele de insolvență, insolvența reflectă impasul în care ajunge la un moment dat omul de afaceri și nu societatea?
Emeric Domokos-Hancu: Trecând peste chestiunile pur juridice ce țin de insolvență, cum ar fi spre exemplu conceptul de încetare de plăți, insolvența este de mult ori și o chestiune de încredere. Încredere pe care partenerii, furnizorii, clienții societății debitoare o mai au în aceasta. Și da, de multe ori în spatele societății este un om de afaceri.
Pe de altă parte, am fost martorii evoluției legislației în materia insolvenței, care s-a maturizat și a condus la o practică relativ unitară pe multe chestiuni de drept. De asemenea, odată cu evoluția legislativă am observat că insolvența poate să fie un mecanism eficient de reorganizare judiciară.
Alina Matei: Reorganizarea este pansament, soluție pentru prezent sau și pentru viitor?
Emeric Domokos-Hancu: Reorganizarea este o soluție universală, aplicată nu doar la nivel comunitar, ci și în alte țări bogate în practica insolvenței. Reorganizarea a început să devină o soluție eficientă în practica autohtonă doar recent, pentru că – până nu demult – mai puțin de 2% dintre societățile care intrau în insolvență implementau cu succes o reorganizare judiciară. Pe de altă parte, cred că focusul principal trebuie să fie pe măsurile de prevenire a insolvenței.
Alina Matei: Am o întrebare pentru domnul avocat Sebastian Guțiu, coordonatorul practicii de litigii și arbitraje și a practicii de insolvență și reorganizare în cadrul SCHOENHERR & ASOCIAȚII. Acum 10-15 ani, aceste departamente aveau roluri minore în activitatea firmelor de avocatură de business, care se orientau mai degrabă spre consultanță juridică, decât pe reprezentarea în instanță. Care este realitatea actuală din acest punct de vedere?
Sebastian Guțiu: Nivelul calitativ al serviciilor juridice prestate de cele mai mari firme de avocatură de afaceri active pe piața din România a crescut simțitor față de începuturile pieței, acum 20 de ani. De asemenea, avocații au urmat trendul economiei, diversificând paleta de servicii oferite. Competiția între acești jucători vizează în prezent menținerea pozițiilor de piață câștigate. În acest context, firmele tind să asigure o abordare full service, în care practicile de litigii, arbitraje, insolvență și reorganizare nu mai au roluri marginale.
Pentru SCHOENHERR & ASOCIAȚII, litigiile și arbitrajele, alături de insolvență și reorganizare, reprezintă practici cheie și contribuie la veniturile firmei în aceeași măsură ca domeniile corporate/M&A, banking-finance & capital markets și real estate. Observăm o preferință a clienților în a lucra cu noi în special pe proiecte cu mize importante sau cu grad ridicat de sofisticare, precum și în proiecte multi-jurisdicționale în care apartenența noastră la un grup regional aduce un plus de valoare.
SCHOENHERR & ASOCIAȚII are în prezent 12 avocați (dintre care 3 parteneri) în cele trei echipe care gestionează proiectele de litigii și arbitraje, insolvență și restructurare ale firmei, ceea ce reprezintă 20% din numărul total de avocați și consultanți ai firmei.
Alina Matei: Prin natura specializării dumneavoastră, clienții ajung să vă apeleze atunci când calea dialogului a eșuat. Întrevedeți o creștere a preocupării clienților de a lua măsuri de prevenție, pentru a reduce riscul apariției unor litigii, a unor insolvențe? Puteți face câteva recomandări în acest sens?
Emeric Domokos-Hancu: De multe ori, măsurile de prevenție sunt mult mai eficiente decât soluțiile identificate când riscul s-a materializat. Într-adevăr, noi încercăm să ne încurajăm clienții să se concentreze pe prevenție și pe identificarea situațiilor cu potențial litigios și a soluțiilor pentru acestea încă din fazele preliminare.
Din experiența noastră, adoptarea unor măsuri de prevenție precum armonizarea politicilor de risc la trendurile pieței, identificarea în mod continuu a potențialelor riscuri, implementarea de politici clare la nivelul societății reprezintă o abordare mult mai eficientă din punct de vedere al costurilor și timpului decât luarea unor măsuri de urgență după materializarea riscului, măsuri a căror eficiență este de multe ori limitată.
Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine.
Emeric Domokos-Hancu: Vă mulțumesc pentru invitație și pentru întrebările interesante.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
