Secţiuni » Arii de practică » Business » Drept comercial
Drept comercial

CJUE. C-194/16, Bolagsupplysningen. Cooperare judiciară în materie civilă
19.10.2017 | JURIDICE.ro

Secţiuni: Afaceri transfrontaliere, CJUE, Content, Drept civil, Drept comercial, Dreptul Uniunii Europene, Jurisprudență
JURIDICE - In Law We Trust

Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie civilă – Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 – Articolul 7 punctul 2 – Competență specială în materie delictuală și cvasidelictuală – Încălcare a drepturilor unei persoane juridice prin publicarea pe internet a unor informații pretins inexacte referitoare la ea și prin omisiunea de a șterge comentariile în privința sa – Locul materializării prejudiciului – Centrul intereselor acestei persoane

Bolagsupplysningen, o societate de drept estonian, și doamna Ilsjan, o angajată a acesteia, au formulat, la 29 septembrie 2015, o acțiune împotriva Svensk Handel, o federație de drept suedez a angajatorilor din sectorul comercial, la Harju Maakohus (Tribunalul de Primă Instanță din Harju, Estonia). Reclamantele din litigiul principal au solicitat acestei instanțe să oblige Svensk Handel să rectifice informațiile inexacte publicate pe site‑ul său internet referitoare la Bolagsupplysningen și să șteargă comentariile incluse pe site‑ul respectiv, să plătească Bolagsupplysningen suma de 56 634,99 euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul suferit și să plătească doamnei Ilsjan o reparație justă pentru prejudiciul moral, conform aprecierii instanței.

Potrivit cererii introductive, Svensk Handel a inclus societatea Bolagsupplysningen, pe site‑ul său internet, într‑o listă așa‑numită „neagră” arătând că această societate săvârșește acte de fraudă și de înșelăciune. Pe forumul de discuții al site‑ului menționat existau aproximativ 1 000 de comentarii care includeau apeluri directe la violență împotriva Bolagsupplysningen și a angajaților acesteia, inclusiv a doamnei Ilsjan. Svensk Handel a refuzat să elimine înscrierea și comentariile respective, ceea ce ar paraliza activitatea economică a societății Bolagsupplysningen în Suedia, astfel încât această societate ar suferi zilnic un prejudiciu material.

În ordonanța din 1 octombrie 2015, Harju Maakohus (Tribunalul de Primă Instanță din Harju) a considerat că acțiunea era inadmisibilă. Potrivit acestei instanțe, nu se poate aplica articolul 7 punctul 2 din Regulamentul nr. 1215/2012, întrucât din cererea introductivă nu reiese că prejudiciul s‑a produs în Estonia. Informațiile și comentariile în litigiu ar fi publicate în limba suedeză și, fără traducere, nu ar fi inteligibile pentru persoane care trăiesc în Estonia. Înțelegerea informațiilor în discuție ar depinde de contextul lingvistic. Producerea prejudiciului în Estonia nu ar fi fost dovedită, iar indicarea cifrei de afaceri în coroane suedeze ar lăsa să se înțeleagă că acest prejudiciu a fost cauzat în Suedia. Faptul că site‑ul internet în litigiu ar fi accesibil în Estonia nu ar putea să justifice în mod automat obligația de a deduce cauza civilă judecății unei instanțe estoniene.

Reclamantele din litigiul principal au declarat apel împotriva ordonanței Harju Maakohus (Tribunalul de Primă Instanță din Harju).

Prin ordonanța din 9 noiembrie 2015, Tallinna Ringkonnakohus (Curtea de Apel din Tallinn, Estonia) a respins acest apel și a confirmat ordonanța Harju Maakohus (Tribunalul de Primă Instanță din Harju).

Reclamantele din litigiul principal au solicitat instanței de trimitere să anuleze ordonanța Tallinna Ringkonnakohus (Curtea de Apel din Tallinn) și să se pronunțe cu privire la acțiune, cereri la care Svensk Handel s‑a opus.

Instanța de trimitere a disjuns cererile Bolagsupplysningen și ale doamnei Ilsjan, apreciind că, în ceea ce o privește pe aceasta din urmă, recursul împotriva ordonanței Tallinna Ringkonnakohus (Curtea de Apel din Tallinn) este fondat, că ordonanța acestei instanțe și ordonanța Harju Maakohus (Tribunalul de Primă Instanță din Harju) trebuie anulate, iar cauza trebuie trimisă în fața tribunalului respectiv spre rejudecare pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la admisibilitatea cererilor doamnei Ilsjan.

În ceea ce privește cererea introductivă formulată de Bolagsupplysningen, instanța de trimitere consideră că aceasta este de competența instanțelor estoniene, cel puțin în ceea ce privește cererea de despăgubire pentru prejudiciul suferit în Estonia.

Instanța de trimitere adaugă însă că, spre deosebire de un drept de proprietate intelectuală și industrială a cărui protecție este limitată la teritoriul statului membru în care acest drept este înregistrat, drepturile a căror încălcare este invocată în speță nu sunt, prin natura lor, drepturi care pot fi protejate numai pe teritoriul anumitor state membre (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 octombrie 2013, Pinckney, C‑170/12, EU:C:2013:635, punctele 35-37). Bolagsupplysningen s‑ar întemeia în esență pe faptul că publicarea informațiilor inexacte a adus atingere considerației de care se bucura și reputației sale. În această privință, Curtea ar fi arătat deja că atingerea adusă renumelui și reputației unei persoane juridice printr‑o publicație defăimătoare se materializează în locul în care se difuzează publicația și în care această persoană juridică susține că reputația sa a fost afectată (Hotărârea din 7 martie 1995, Shevill și alții, C‑68/93, EU:C:1995:61, punctele 29 și 30).

Potrivit instanței de trimitere, nu este însă posibil să se stabilească cu claritate dacă Bolagsupplysningen poate, în temeiul principiilor menționate la punctul precedent, să se adreseze și unei instanțe estoniene pentru a solicita rectificarea informațiilor inexacte și eliminarea comentariilor.

Nu ar fi posibil nici să se stabilească dacă Bolagsupplysningen poate să se adreseze și instanțelor estoniene pentru a solicita repararea integrală a prejudiciului pe care pretinde că l‑a suferit. Amintind principiul conform căruia o persoană care se consideră prejudiciată ca urmare a unei pretinse încălcări a drepturilor sale prin intermediul unor informații postate pe un site internet poate să sesizeze cu o acțiune în răspundere, pentru întregul prejudiciu cauzat, fie instanțele din statul membru al locului de stabilire a editorului acestor informații, fie instanțele din statul membru în care se află centrul intereselor sale (Hotărârea din 25 octombrie 2011, eDate Advertising și alții, C‑509/09 și C‑161/10, EU:C:2011:685, punctul 52), instanța de trimitere reține că acest principiu a fost adoptat în mod specific în contextul încălcării drepturilor referitoare la personalitate ale unei persoane fizice. În consecință, nu ar fi stabilit faptul că principiul menționat se aplică și persoanelor juridice.

În sfârșit, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă sediul și/sau locul în care își desfășoară activitatea o persoană juridică permit să se presupună că acolo se află și centrul intereselor acestei persoane juridice. Independent de aspectul dacă ar trebui să se plece de la o astfel de premisă, ar trebui să se stabilească împrejurările și criteriile în temeiul cărora o instanță trebuie să determine locul în care se află centrul intereselor unei persoane juridice.

În aceste condiții, Riigikohus (Curtea Supremă, Estonia) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Articolul 7 punctul 2 din [Regulamentul nr. 1215/2012] trebuie interpretat în sensul că o persoană care afirmă că drepturile sale ar fi fost încălcate prin publicarea pe internet a unor informații inexacte referitoare la ea și prin omisiunea de a șterge comentariile în privința sa poate formula o acțiune având ca obiect rectificarea informațiilor inexacte și ștergerea comentariilor care îi lezează drepturile în fața instanțelor fiecărui stat membru pe al cărui teritoriu sunt sau au fost accesibile informațiile publicate pe internet, în ceea ce privește prejudiciul rezultat în acest stat membru?

2) Articolul 7 punctul 2 din [Regulamentul nr. 1215/2012] trebuie interpretat în sensul că o persoană juridică care afirmă că drepturile sale ar fi fost încălcate prin publicarea pe internet a unor informații inexacte referitoare la ea și prin omisiunea de a șterge comentariile în privința sa poate invoca dreptul privind rectificarea informațiilor, obligarea la ștergerea comentariilor și plata de despăgubiri pentru prejudiciile materiale rezultate în urma publicării informațiilor inexacte, în ceea ce privește întregul prejudiciu care i‑a fost cauzat, în fața instanțelor din statul în care se află centrul intereselor sale?

3) În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare, articolul 7 punctul 2 din [Regulamentul nr. 1215/2012] trebuie interpretat în sensul că:

– trebuie să se considere că centrul intereselor unei persoane juridice și, prin urmare, locul producerii prejudiciului suferit de aceasta se află în statul membru în care persoana juridică are sediul sau
– la stabilirea centrului intereselor persoanei juridice și, prin urmare, a locului producerii prejudiciului suferit de aceasta trebuie să se țină seama de totalitatea împrejurărilor, de exemplu de sediul și de unitățile persoanei juridice, de sediul clienților săi și de modul de încheiere a tranzacțiilor?”

Curtea (Marea Cameră) declară:
1) Articolul 7 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că o persoană juridică care pretinde că drepturile sale referitoare la personalitate ar fi fost încălcate prin publicarea pe internet a unor informații inexacte referitoare la ea și prin omisiunea de a șterge comentariile în privința sa poate formula în fața instanțelor din statul membru în care se află centrul intereselor sale o acțiune având ca obiect rectificarea acestor informații, ștergerea acestor comentarii și repararea integrală a prejudiciului suferit.

Atunci când persoana juridică interesată desfășoară cea mai mare parte a activităților sale într‑un alt stat membru decât cel în care are sediul social, această persoană poate să acționeze în justiție autorul prezumat al încălcării pe baza locului materializării prejudiciului în acest alt stat membru.

2) Articolul 7 punctul 2 din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că o persoană care pretinde că drepturile sale referitoare la personalitate ar fi fost încălcate prin publicarea pe internet a unor informații inexacte referitoare la ea și prin omisiunea de a șterge comentariile în privința sa nu poate formula o acțiune având ca obiect rectificarea acestor informații și ștergerea acestor comentarii în fața instanțelor fiecărui stat membru pe al cărui teritoriu sunt sau au fost accesibile informațiile publicate pe internet.

:: Hotărârea

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti