Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Afaceri transfrontaliere
CărţiProfesionişti
 

CJUE. C‑389/15, Comisia Europeană v. Consiliul UE. Acțiune în anulare. Aspecte comerciale ale proprietății intelectuale
26.10.2017 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

Acțiune în anulare – Decizia Consiliului de autorizare a începerii negocierilor referitoare la un Acord de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice revizuit – Articolul 3 alineatul (1) TFUE – Competență exclusivă a Uniunii – Politica comercială comună – Articolul 207 alineatul (1) TFUE – Aspecte comerciale ale proprietății intelectuale

Revizuirea Acordului de la Lisabona

În luna septembrie 2008, adunarea Uniunii speciale instituite prin Acordul de la Lisabona a creat un grup de lucru însărcinat cu pregătirea unei revizuiri a acestui acord care să îl îmbunătățească și să îl facă mai atractiv, menținând în același timp principiile și obiectivele acestuia.

În luna octombrie 2014, acest grup de lucru a convenit elaborarea unui proiect de act în acest scop (denumit în continuare „proiectul de acord revizuit”), care reia dispozițiile de ordin instituțional, procedural și material cuprinse în Acordul de la Lisabona, modificând în parte formularea acestora și aducându‑i o serie de completări sau de precizări. Acestea din urmă priveau în special domeniul de aplicare al protecției prevăzute de acest acord, propunându‑se extinderea sa la indicațiile geografice (articolele 2 și 9), întinderea materială a acestei protecții și mijloacele procedurale pentru punerea ei în aplicare (articolele 4-8 și 11-20), precum și posibilitatea oferită unor organizații interguvernamentale de a adera la respectivul acord (articolul 28).

O conferință diplomatică a fost convocată la Geneva între 11 și 21 mai 2015 în vederea examinării și a adoptării proiectului de acord revizuit. Au fost invitate să participe la aceasta, în conformitate cu proiectul de regulament de procedură aprobat de comitetul pregătitor, delegațiile celor 28 de state părți la Acordul de la Lisabona, precum și două delegații denumite „speciale”, printre care cea a Uniunii, și o serie de delegații denumite „observatoare”.

La 20 mai 2015, această conferință diplomatică a adoptat Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice, care a fost deschis pentru semnare în ziua următoare.

În perspectiva conferinței diplomatice menționate, Comisia a adoptat, la 30 martie 2015, o recomandare de Decizie a Consiliului de autorizare a începerii negocierilor referitoare la un Acord de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice revizuit.

În această recomandare, Comisia, în primul rând, a invitat Consiliul să își întemeieze decizia pe articolul 207 TFUE, precum și pe articolul 218 alineatele (3) și (4) TFUE, ținând seama de competența exclusivă conferită Uniunii de articolul 3 alineatul (1) TFUE în domeniul politicii comerciale comune, pe de o parte, și de obiectivul și de conținutul Acordului de la Lisabona, pe de altă parte.

În al doilea rând, Comisia a propus Consiliului să o autorizeze să conducă negocierile în numele Uniunii, să adopte directivele de negociere de urmat în acest scop și să desemneze comitetul special care trebuie consultat în acest cadru.

La 7 mai 2015, Consiliul a adoptat decizia atacată. Spre deosebire de ceea ce recomandase Comisia, această decizie se întemeiază pe articolul 114 TFUE, precum și pe articolul 218 alineatele (3) și (4) TFUE.

Considerentele (2) și (3) ale deciziei menționate motivează această alegere în următorii termeni:
„(2) [S]istemul internațional al Acordului de la Lisabona este în curs de revizuire, în scopul îmbunătățirii lui pentru a atrage mai mulți membri, menținându‑se totodată principiile și obiectivele sale. […]
(3) [Proiectul de] acord revizuit stabilește un sistem de protecție a denumirilor de origine și a indicațiilor geografice în rândul părților contractante, printr‑o înregistrare unică. Acest subiect este armonizat de legislația internă a [Uniunii] în ceea ce privește denumirile și indicațiile agricole și, prin urmare, ține de competența partajată a Uniunii (în ceea ce privește denumirile și indicațiile agricole) și a statelor sale membre (în ceea ce privește denumirile și indicațiile neagricole, precum și taxele).”

Articolul 1 din decizia atacată are următorul cuprins: „Comisia este autorizată să participe, împreună cu cele șapte state membre părți la Acordul de la Lisabona, la conferința diplomatică pentru adoptarea [proiectului de Acord revizuit], în ceea ce privește chestiunile care țin de competența Uniunii.”

Articolul 2 din această decizie prevede: „În interesul Uniunii, cele șapte state membre ale UE părți la Acordul de la Lisabona își exercită drepturile de vot, pe baza unei poziții comune, în ceea ce privește chestiunile care țin de competența Uniunii.”

Potrivit articolului 3 din decizia menționată: „Negocierile se desfășoară în conformitate cu directivele de negociere care figurează în anexă.”

Articolul 4 din aceeași decizie prevede: „În ceea ce privește chestiunile care țin de competența Uniunii, coordonarea adecvată are loc în timpul conferinței diplomatice. După conferință, negociatorii raportează cu promptitudine Grupului de lucru pentru proprietate intelectuală.”

În urma adoptării deciziei atacate, Comisia a făcut o declarație în care și‑a exprimat dezacordul atât cu privire la temeiurile juridice reținute de Consiliu, cât și cu privire la desemnarea unor state membre ca negociatori în numele Uniunii.

Comisia solicită Curții:
– anularea deciziei atacate;
– menținerea efectelor deciziei atacate până la intrarea în vigoare a unei noi decizii a Consiliului, într‑un termen rezonabil de la data pronunțării hotărârii Curții, și
– obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Consiliul solicită Curții:
– respingerea acțiunii și
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin deciziile din 27 noiembrie 2015, președintele Curții a admis intervenția în litigiu a Republicii Cehe, a Republicii Federale Germania, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei, a Republicii Franceze, a Republicii Italiene, a Ungariei, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Austria, a Republicii Portugheze și a Republicii Slovace, în susținerea concluziilor Consiliului.

Printr‑o decizie din aceeași zi, președintele Curții a admis intervenția Parlamentului European în litigiu, în susținerea concluziilor Comisiei.

Prin decizia din 12 ianuarie 2016, președintele Curții a admis intervenția în litigiu a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în susținerea concluziilor Consiliului, în ipoteza în care ședința va avea loc.

Curtea (Marea Cameră) declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia 8512/15 a Consiliului din 7 mai 2015 de autorizare a începerii negocierilor referitoare la un Acord de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice revizuit, în măsura în care se referă la domenii care țin de competența Uniunii Europene.

2) Menține efectele Deciziei 8512/15 până la intrarea în vigoare, într‑un termen rezonabil care nu poate depăși șase luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, a unei decizii a Consiliului Uniunii Europene întemeiate pe articolele 207 și 218 TFUE.

3) Consiliul Uniunii Europene este obligat la plata cheltuielilor de judecată.

4) Republica Cehă, Republica Federală Germania, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Ungaria, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Portugheză, Republica Slovacă, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, precum și Parlamentul European suportă propriile cheltuieli de judecată.

:: Hotărârea

 

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.