Secţiuni » Arii de practică » Business » Corporate
Corporate
DezbateriCărţiProfesionişti

CJUE. C‑106/16, Polbud. Transformare transfrontalieră a unei societăţi
26.10.2017 | JURIDICE.ro

Secţiuni: Afaceri transfrontaliere, CJUE, Content, Corporate, Drept comercial, Dreptul Uniunii Europene, Insolvență, Jurisprudență
JURIDICE - In Law We Trust

Trimitere preliminară – Libertatea de stabilire – Transformare transfrontalieră a unei societăţi – Transferare a sediului social fără transferarea sediului real – Refuzul radierii din registrul comerţului – Reglementare națională care condiţionează radierea din registrul comerţului de dizolvarea societăţii la finalul unei proceduri de lichidare – Domeniul de aplicare al libertăţii de stabilire – Restricție privind libertatea de stabilire – Protecţia intereselor creditorilor, ale asociaţilor minoritari şi ale salariaţilor – Combaterea practicilor abuzive

Polbud este o societate cu sediul în Polonia. Printr-o hotărâre din 2011, adunarea generală extraordinară a asociaților acestei societăți a decis să transfere în Luxemburg sediul social al acesteia. Din această hotărâre nu reiese că locul conducerii afacerilor Polbud și cel de exercitate efectivă a activității sale economice ar fi fost și ele transferate în Luxemburg.

În temeiul acestei hotărâri, în registrul comerțului polonez s-a înscris deschiderea procedurii de lichidare și a fost desemnat un lichidator.

În 2013, sediul social al Polbud a fost transferat în Luxemburg. Polbud a devenit atunci „Consoil Geotechnik Sàrl”, o societate de drept luxemburghez. Pe de altă parte, Polbud a solicitat instanței de înregistrare poloneze să fie radiată din registrul comerțului polonez. Instanța de înregistrare a respins cererea de radiere.

Polbud a formulat o acțiune împotriva acestei decizii. Sesizată în recurs, Sąd Najwyższy (Curtea Supremă din Polonia) întreabă, mai întâi, Curtea de Justiție dacă libertatea de stabilire este aplicabilă transferării doar a sediului social al unei societăți constituite în temeiul dreptului unui stat membru pe teritoriul altui stat membru, în cazul în care această societate este transformată într-o
societate care intră sub incidența dreptului acestui alt stat membru fără modificarea sediului său real. Apoi, Sąd Najwyższy întreabă dacă reglementarea poloneză care condiționează radierea din registrul comerțului de dizolvarea societății la capătul unei proceduri de lichidare este compatibilă cu libertatea de stabilire.

În hotărârea pronunțată, Curtea subliniază, în primul rând, că dreptul Uniunii acordă beneficiul libertății de stabilire oricărei societăţi constituite în conformitate cu legislaţia unui stat membru şi având sediul social, administraţia centrală sau locul principal de desfășurare a activității în cadrul Uniunii. Această libertate include, printre altele, dreptul unei asemenea societăți de a se
transforma într-o societate care intră sub incidența dreptului altui stat membru.

În speță, libertatea de stabilire conferă, astfel, Polbud dreptul de a se transforma într-o societate de drept luxemburghez atât timp cât sunt îndeplinite condițiile de constituire definite de legislația luxemburgheză, în special criteriul pe care Luxemburgul l-a reținut pentru stabilirea legăturii dintre o societate și ordinea sa juridică națională.

Pe de altă parte, Curtea consideră că o situație în care o societate constituită potrivit legislației unui stat membru intenționează să se transforme într-o societate de drept al unui alt stat membru, cu respectarea criteriului reținut de al doilea stat membru pentru stabilirea legăturii dintre societate și ordinea sa juridică națională, intră sub incidența libertății de stabilire, inclusiv atunci când această societate și-ar exercita în mare parte sau chiar întreaga sa activitate economică în primul stat membru. Curtea amintește, în această privință, că stabilirea sediului (social sau real) al unei societăți în conformitate cu legislația unui stat membru cu scopul de a beneficia de o legislație mai avantajoasă nu constituie în sine un abuz. Prin urmare, decizia de a transfera în Luxemburg doar sediul social al Polbud, fără ca acest transfer să privească și sediul său real, nu poate avea în sine drept consecință scoaterea acestui transfer din domeniul de aplicare al libertății de stabilire.

Curtea arată, în al doilea rând, că, deși în principiu poate să își transfere sediul social în alt stat membru decât Polonia fără a-și pierde personalitatea juridică, o societate de drept polonez precum Polbud nu poate, în temeiul dreptului polonez, să obțină radierea sa din registrul comerțului polonez decât cu condiția de a fi procedat la lichidarea sa. În această privință, Curtea arată că, potrivit dreptului polonez, operațiunile de lichidare cuprind finalizarea operațiunilor curente și recuperarea creanțelor societății, executarea obligațiilor și lichidarea activelor societății, onorarea obligațiilor de plată către creditori sau garantarea creanțelor față de aceștia, depunerea unui raport financiar privind aceste măsuri, precum și numirea unei persoane însărcinate să păstreze registrele și documentele societății în lichidare. Curtea consideră că, prin impunerea lichidării societății, reglementarea poloneză este de natură să îngreuneze și chiar să împiedice transformarea transfrontalieră a unei societăți. Această reglementare constituie, așadar, o
restricție privind libertatea de stabilire.

O astfel de restricție poate, în principiu, să fie justificată prin motive imperative de interes general, precum protecția intereselor creditorilor, ale asociaților minoritari și ale salariaților. Reglementarea poloneză prevede însă, de manieră generală, o obligație de lichidare, fără a ține cont de riscul real de atingere adusă acestor interese și fără posibilitatea de a opta pentru măsuri mai puțin restrictive care pot să le protejeze. Potrivit Curții, o asemenea obligație depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului protecției intereselor menționate.

În sfârșit, în ceea ce privește argumentul guvernului polonez potrivit căruia această reglementare este justificată de obiectivul combaterii practicilor abuzive, Curtea constată că, din moment ce prin obligația generală de aplicare a unei proceduri de lichidare se ajunge la instituirea unei prezumții generale de existență a unui abuz, o asemenea reglementare este disproporționată.

:: Hotărârea

Cuvinte cheie: , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti