Secţiuni » Arii de practică » Business » Fiscalitate
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti

CJUE. C‑398/16 și C‑399/16, X NV și X BV v. Staatssecretaris van Financiën. Deducere de către o societate‑mamă rezidentă a dobânzilor aferente unui împrumut pentru achiziția de participații în cadrul unei filiale nerezidente. Concluziile AG
26.10.2017 | JURIDICE.ro

Secţiuni: Afaceri transfrontaliere, CJUE, Content, Corporate, Dreptul Uniunii Europene, Fiscalitate, Jurisprudență
JURIDICE - In Law We Trust

Procedură preliminară – Impozit pe profit – Libertatea de stabilire – Deducere de către o societate‑mamă rezidentă a dobânzilor aferente unui împrumut pentru achiziția de participații în cadrul unei filiale nerezidente – Deducere de către o societate‑mamă rezidentă a pierderii cauzate de reducerea valorii participațiilor deținute în cadrul unei filiale nerezidente ca urmare a variației cursului de schimb – Grup integrat

Cauza C‑398/16

Societatea neerlandeză(8) X BV face parte din grupul suedez în care este inclusă și o societate italiană. Pentru a achiziționa participații deținute de terți în cadrul acesteia din urmă, X BV a înființat o altă societate în Italia și a aportat la capitalul social al acesteia suma de 237 312 000 de euro. Acest aport la capital a fost finanțat printr‑un împrumut (la care s‑au aplicat dobânzi) acordat X BV de către o societate suedeză din același grup.

Ca urmare a împrumutului respectiv, în anul 2004, X BV datora societății suedeze împrumutătoare suma de 6 503 261 de euro cu titlu de dobânzi. În declarația sa privind impozitul pe profit din anul 2004, X BV a dedus suma respectivă, cu titlu de cheltuială deductibilă din veniturile sale. Însă administrația fiscală neerlandeză nu a admis deducerea respectivă, în temeiul articolului 10a alineatul 2 litera b) din Legea din 1969, și a emis în sarcina X BV decizia de impunere în litigiu.

În acțiunea formulată împotriva deciziei de impunere respective, X BV a susținut că ar fi putut să deducă dobânzile aferente împrumutului dacă i s‑ar fi permis să înființeze o entitate fiscală unică împreună cu filiala sa. Având în vedere că dreptul neerlandez oferă această posibilitate societăților rezidente, X BV susține că i s‑a restrâns libertatea de stabilire, contrar articolelor 49 TFUE și 54 TFUE.

Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă a Țărilor de Jos), care a fost sesizată cu recursul, a adresat Curții de Justiție următoarea întrebare preliminară:

„Articolele 43 CE și 48 CE (în prezent, articolele 49 TFUE și 54 TFUE) trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale pe baza căreia unei societăți‑mamă stabilite într‑un stat membru i se refuză dreptul de a deduce dobânzile aferente unui împrumut legat de un aport la capitalul unei filiale stabilite în alt stat membru, în condițiile în care această deducere ar putea fi operată în cazul în care această filiala ar fi fost inclusă alături de societatea‑mamă menționată într‑o entitate fiscală unică, cu caracteristicile unei entități fiscale neerlandeze, întrucât astfel, prin intermediul integrării, nu ar fi putut fi identificată legătura cu un asemenea aport de capital?”

Cauza C‑399/16

Societatea neerlandeză X NV face parte dintr‑un grup de societăți care include, printre altele și în regim de entitate fiscală unică, filiala A Holdings BV. La rândul său, aceasta din urmă deține toate participațiile în cadrul societății britanice A Holdings UK.

La 11 noiembrie 2008, A Holding BV a transferat către filiala britanică C participațiile sale din cadrul A Holdings UK(9).

În declarațiile sale privind impozitul pe profit aferent exercițiilor financiare 2008 și 2009, X NV a dorit să deducă cu titlu de cheltuieli pierderea cauzată de variația cursului de schimb valutar în ceea ce privește participațiile sale. Administrația fiscală neerlandeză nu a acceptat această deducere, în temeiul articolului 13 alineatul 1 din Legea din 1969(10).

X NV a atacat decizia administrației fiscale, invocând faptul că, dacă i s‑ar fi permis să constituie un grup fiscal integrat cu filiala sa britanică, ar fi putut să deducă pierderea cauzată de variația cursului de schimb. Având în vedere că dreptul neerlandez oferă această posibilitate numai societăților rezidente, X NV consideră că i s‑a restrâns libertatea de stabilire.

Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă a Țărilor de Jos), care a fost sesizat cu recursul, a adresat Curții de Justiție următoarele întrebări preliminare:

„1) Articolele 43 și 48 CE (în prezent, articolele 49 și 54 TFUE) trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale pe baza căreia unei societăți‑mamă stabilite într‑un stat membru i se refuză dreptul de a lua în considerare pierderile din diferența de curs valutar în ceea ce privește suma investită de ea în cadrul unei filiale stabilite în alt stat membru, în condițiile în care acest lucru ar fi posibil în cazul în care filiala menționată ar fi fost inclusă într‑o entitate fiscală, cu caracteristicile unei entități fiscale neerlandeze, alături de societatea‑mamă menționată, stabilită în primul stat membru, aspect datorat integrării din cadrul unei asemenea entități fiscale?

2) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, în cadrul determinării pierderii din diferența de curs valutar, se poate porni sau este obligatoriu să se pornească de la premisa că în entitatea fiscală ar fi fost incluse și (una sau mai multe) dintre filialele stabilite în Uniunea Europeană și deținute de respectiva societate‑mamă, în mod indirect, prin intermediul societății menționate?

3) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, se vor lua în considerare numai pierderile din diferența de curs valutar înregistrate în cazul includerii în entitatea fiscală a societății‑mamă în anii în litigiu, sau trebuie să se ia în considerare și pierderile din diferența de curs valutar înregistrate în anii anteriori?”

Avocatul general propune Curții să răspundă Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă a Țărilor de Jos) după cum urmează:

„Articolul 49 TFUE:
– se opune unei reglementări naționale pe baza căreia o societate‑mamă stabilită într‑un stat membru nu poate deduce dobânzile aferente unui împrumut legat de un aport la capitalul unei filiale stabilite în alt stat membru, în condițiile în care această deducere ar putea fi operată în cazul unei filiale rezidente în același stat membru ca societatea‑mamă.

– nu se opune unei reglementări naționale pe baza căreia o societate‑mamă stabilite într‑un stat membru nu poate deduce din profitul său pierderile rezultate din variațiile cursului de schimb, în ceea ce privește valoarea participațiilor sale în cadrul unei filiale stabilite în alt stat membru, atunci când aceeași reglementare nu prevede impozitarea, în mod simetric, a câștigurilor rezultate din variațiile respective.”

:: Concluziile

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti