ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Recunoașterea faptei: o condiție excesivă pentru medierea penală
01.11.2017 | Ilie DORIN


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Ilie Dorin

Ilie Dorin

Într-un proiect de lege inițiat și aprobat de Guvernul României în data de 26.10.2017 se modifică puțin arhitectura medierii penale. Proiectul menționează că medierea va avea efect pe latura penală a cauzei doar dacă autorul a recunoscut fapta.

Modificarea în discuție vizează alineatul (2) al articolului 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și Organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările ulterioare, care va avea următorul cuprins: „(2) În latura penală a procesului, dispozițiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală, dacă autorul a recunoscut fapta în fața organelor judiciare sau, în cazul prevăzut la art. 69, în fața mediatorului.”

Față de normele propuse, având în vedere practica și teoria medierii penale ca justiție reparatorie în avantajul și protecția persoanei vătămate, se impun următoarele precizări:

1. Textul legislativ de mai sus indică doar pe autorul faptei ca fiind beneficiar al medierii penale. Or participația la o faptă penală dă drepturi egale deopotrivă pentru autori și pentru alți participanți (complici, instigatori), aceștia având aceleași drepturi și obligații procesuale, fiind deci inculpați cu drepturi egale în procesul penal. Conform art. 83 lit. g) din Codul procedură penală dreptul la un mediator este un drept al inculpaților, nu doar al autorilor. Cred că formularea corectă din proiectul de lege ar fi „dacă făptuitorul a recunoscut fapta în fața organelor judiciare sau, în cazul prevăzut la art. 69, în fața mediatorului.”

2. Condiționarea medierii penale de recunoașterea faptei în fața organelor judiciare poate conduce la unele consecințe negative în planul nerespectării drepturilor procesuale conținute de legislația în vigoare și normele CEDO. I s-ar impune făptuitorului autoincriminarea. Dacă în momentul actual este suficientă o asumare a faptei în fața mediatorului și a victimei pentru a derula și încheia o mediere penală, noile norme ar impune ca făptuitorul să recunoască fapta, deci să se incrimineze în mod obligat doar ca să beneficieze de dreptul la mediere. Considerăm că este o obligație nelegală și excesivă pentru făptuitor, având în vedere consecințele juridice enorme pe care le aduce cu sine instituția juridică a recunoașterii faptei/învinuirii.

3. Cu privire la momentul în care are loc recunoașterea faptei, trebuie să distingem dacă făptuitorul a devenit inculpat, dacă făptuitorul este trimis în judecată, dacă procesul este în faza de apel. Pe lângă aceste stadii procesual penale trebuie să distingem și stadiile medierii. Cu alte cuvinte trebuie să vedem ce recunoaște făptuitorul și când face această recunoaștere ca să vedem dacă mai este posibilă medierea penală (știm că la unele fapte medierea se poate face și în cursul judecății, la altele nu). Când trebuie recunoscută fapta? La inițierea medierii? La momentul negocierii unei înțelegeri? Sau la momentul semnării acordului de mediere? A. Dacă se recunoaște fapta la inițierea medierii, atunci când făptuitorul nu are nici cea mai mică idee dacă se va ajunge sau nu la o înțelegere amiabilă, atunci ce interes mai are el să apeleze la mediere? Își asumă el riscul să recunoască fapta (cu consecința că nu mai poate reveni asupra recunoașterii) doar în speranța unui acord de mediere despre care nu știe nimic? De ce să recunoască fapta când în fapt nu are niciun avantaj pe masă ci doar eventualitatea unei medieri și eventualitatea unui acord de mediere, deci doar probabilități? B. Dacă recunoaște fapta în timpul negocierilor din mediere atunci mediatorul trebuie să oprească medierea ca făptuitorul să meargă la organele judiciare să declare că își recunoaște fapta? C. Dacă își recunoaște fapta la sfârșitul medierii, după ce se semnează un Acord de Mediere cu privire la faptă, atunci este superfluă recunoașterea învinuirii de vreme ce acordul de mediere în sine va conduce la clasare/încetarea procesului penal. Chiar și așa, odată semnat acordul de mediere, făptuitorul ar accepta mai ușor să își recunoască vina, de vreme ce a făcut-o implicit prin semnarea unei înțelegeri cu privire la faptă, ceea ce denotă că își asumă fapta și consecințele acesteia în fața mediatorului și mai ales în fața victimei. O întrebare survine totuși: dacă este posibilă și suficientă recunoașterea faptei în fața mediatorului în cazurile de la art. 69 din Legea Medierii – anume în cazurile în care încă nu s-a început un proces penal pentru acea faptă, de ce nu ar fi posibilă și suficientă o recunoaștere în fata mediatorului și a faptelor pentru care este în desfășurare un proces penal? Oricum mediatorul în cazurile acestea din urmă este obligat să depună la dosarul penal procesul verbal de închidere a medierii și acordul de mediere în original; ar putea prea bine să insereze în aceste documente o declarație de recunoaștere a faptei de către făptuitor.

4. Impunerea condiției recunoașterii faptei este o condiție în plus și excesivă în raport cu instituțiile juridice care conduc la înlăturarea răspunderii penale și anume împăcarea și retragerea plângerii prealabile, instituții la care recunoașterea faptei nu este necesară. Cu alte cuvinte, făptuitorul va opta pentru împăcare sau pentru retragerea plângerii prealabile deoarece aici el nu trebuie să își recunoască fapta, și pentru el este mai bine așa. În atare situație, medierea penală, procedura care ar trebui să fie o justiție reparatorie pusă la dispoziția victimelor pentru protejarea înțelegerilor amiabile cu făptuitorii, nu va mai fi un instrument care să le protejeze pentru că nu va mai fi pe placul inculpaților. Medierea penală are ca scop protejarea drepturilor persoanei vătămate și negocierea în bune și echitabile condiții a unei înțelegeri, prin participarea mediatorului ca factor care echilibrează discuțiile și facilitează negocieri avantajoase atât pentru făptuitor cât și pentru persoana vătămată. Mediatorul este cel care dă încredere negocierilor și veghează ca discuțiile și înțelegerile dintre părți să fie în cadrul și limitele legale, fără presiuni sau intervenții ale terților. În 99% din cazuri medierea penală este inițiată de făptuitori. Or dacă medierea va impune condiții în plus făptuitorilor, conform noului proiect, aceștia vor apela la negocierile directe cu persoanele vătămate, trimițându-și rudele sau prietenii să negocieze împăcări la colț de bloc, făcând fel și fel de presiuni și amenințări explicite sau implicite asupra persoanelor vătămate. La sfârșitul acestor împăcări „clandestine” și uneori forțate de împrejurări, persoana vătămată ar fi convinsă să meargă la un notar sau la organul judiciar să dea o declarație de împăcare și totul este rezolvat: fără mediere, fără mediator, fără recunoașterea faptei. Și astfel proiectul de lege în discuție în loc să transpună Directiva 29/2012 în mod coerent și în acord cu prevederile sale – adică să conducă la o mai bună reliefare și protejare a drepturilor și intereselor victimei, și la dezvoltarea medierii penale, conduce de fapt la o diminuare a capacității persoanei vătămate de a-și recupera prejudiciul, de a negocia o înțelegere amiabilă și de a fi protejată prin instituția medierii penale, de a purta discuții într-un cadru legal și civilizat, în birourile de mediatori anume autorizați să desfășoare astfel de negocieri. Cât privește drepturile victimei de a fi protejată vom reda mai jos conținutul referitor la mediere al Directivei care se dorește a fi transpusă pentru a vedea că medierea penală trebuie încurajată, nu descurajată așa cum se va întâmpla în cazul adoptării proiectului în discuție.

5. Impunerea condiției recunoașterii faptei de către făptuitor ar conduce la anularea dreptului de a nu da nicio declarație, drept fundamental în legislația penală actuală, în acord cu prevederile CEDO. Cu alte cuvinte litera g) a art. 83 din Codul de procedură penală (unde se prevede dreptul la un mediator, prin corelare cu art. 67 din Legea Medierii în forma propusă) ar conduce la suprimarea dreptului la tăcere stipulat în același art. 83 la lit. a).

În concluzie sunt de acord că făptuitorul trebuie să recunoască fapta și să și-o asume, fapte ce se întâmplă în medierea penală deja. Nu există mediere penală sau acord în care să se stipuleze că făptuitorul parte în mediere nu își recunoaște vina sau nu își asumă fapta. Tocmai semnarea acordului de mediere reprezintă recunoașterea vinei și asumarea consecințelor faptei sale. Dar această recunoaștere, așa cum și Directiva dispune implicit, trebuie să fie făcută de către făptuitor în fața persoanei vătămate, nu în fața organelor, făcând parte din atitudinea de regret privind fapta și asumarea consecințelor, deci o recunoaștere a faptei, ca parte din procedura privată pe care o impune o discuție amiabilă cu persoana vătămată. De altfel nici o persoană vătămată nu acceptă să stea la negocieri atât timp cât făptuitorul spune că nu el a făcut fapta, deci nu recunoaște. Acolo unde nu se recunoaște fapta și vinovăția în fața mediatorului sau a persoanei vătămate, medierea penală nu se poate desfășura nici în contextul legislativ actual. Medierea este o procedură informală, privată, ce privește exclusiv drepturile și interesele private ale persoanelor din conflict, ceea ce conduce la ideea că o asumare a faptei nu trebuie făcută, și dacă e făcută nu trebuie să rămână, decât în cadrul privat dintre părți.

Mediator Ilie Dorin

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate