Valerius M. Ciucă: Nu există exigențe europene cărora sa li se răspundă prin grațieri disimulate
6 noiembrie 2017 | JURIDICE.ro
Miercuri, 1 noiembrie 2017, prof. univ. dr. Valerius M. Ciuca, fost judecator la Tribunalul Uniunii Europene de la Luxemburg (2007-2010) a declarat, potrivit ziare.com:
Ref. implementarea unui prag valoric in cazul infractiunii de abuz in serviciu: „In aceasta materie m-am pronuntat inca din perioada discutiilor aprinse din jurul OUG 13. Categoric, aceasta infractiune care este, cum imi place sa spun, „poliedrica” – una ce totalizeaza atitudinile, conduitele noastre de functionari si care aduc atingeri nelegitime semenilor nostri – este incompatibila cu „pragul valoric”. Infractiunea, ca atare, ar fi aneantizata prin denaturare.
La aceasta fapta, existand o infinitate de ipostaze umane de luat in seama, fara alt numitor comun decat starea de transgresiune a legilor, de abuz, totul devine relational, circumstantial, aleatoriu. Daca furtul, care nu este infractiune de serviciu, ci clar indreptata impotriva patrimoniului, este incompatibil, din motive morale, cu „pragul valoric”, cu atat mai mult abuzul. In ambele cazuri, procurorii si, apoi, judecatorii apreciaza.”
Ref. recursul compensatoriu: „Nu exista exigente europene carora sa li se raspunda prin gratieri disimulate. Inca de anul trecut, dar, mai ales, din zorii acestui an, s-a vorbit in mediul public si se vorbeste mai ales azi, dupa un prim set de efecte, despre „recursul compensatoriu”.
Conceptul, ca atare, disimuleaza o gratiere partiala insolita, fara limite temporale, fara indicatii calitative privindu-i pe beneficiari, fara definirea componentelor punitiunii.
In sfarsit, uitandu-ma la cele sase criterii utilizate de Legea 169 de aplicare recenta, cred ca, printr-o interpretare strict literala a lor, intregul mediu penitenciar din Romania va cunoaste fenomenul gratierii disimulate. „
Ref. modificarea Legilor Justitiei: Proiectul Iordache comporta, in opinia mea, doua pericole majore. Unul este ancheta specializata pe magistrati, un fel de vanatoare de vrajitoare, in conditiile inexistentei unui interes evident al statului (precum in cazul militarilor, detinatori de secrete militare…).
Oare ei, ca demnitari, ar accepta o ancheta specializata pe deputati, pe senatori, pe ministri, pe diplomati sau, de ce nu, pe presedinti?
Inacceptabil pentru principiul separatiei puterilor in stat este raportul in Parlament. De ce nu invers? In sfarsit, suprapunerea unei instante deontologice Justitiei este absolut inacceptabila. Sub masca independentei de ministrul-politician, pericolele se multiplica. Si apoi, ce sa controleze?
Este infractiune gravissima ca o persoana, alta decat judecatorii sau procurorii cazului, sa atinga, sa deschida vreun dosar. Controlul Justitiei inseamna abolirea ei. Au facut-o comunistii cu activistii lor specializati. Rezultatul? – Fiasco total.
Ref. statutul Inspectiei Judiciare: „De-a lungul timpului am sustinut o opinie constanta. M-am pronuntat in sensul adoptarii modelului european care elimina vechiul dispozitiv al inspectorilor in favoarea comitetelor de etica neinstitutionalizate, create ad hoc, in fiecare instanta sau parchet, ori de cate ori va fi fiind nevoie in raport cu statutele particulare ale judecatorilor sau procurorilor, de ce nu, ale avocatilor.
Controlul judecatorului, purtator singular si indivizibil de putere etatica, ii revine doar altui judecator pe care normele de procedura il desemneaza pe baza de competenta, nu de circumstante aleatorii. Este cel mai strict si stratificat control, de la fond, la apel, recurs, cai extraordinare de atac, eventual, recursul la instantele europene…
Existenta unui astfel de „organ” specializat, intr-un mediu extrem de profesionalizat, este inacceptabila si din perspectiva principiului independentei judecatorului, cu atat mai mult atunci cand judecatorul este si suprem, cazul celor de la ICCJ.”
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
