Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
Print Friendly, PDF & Email

Antihreza și ipoteca judiciară în dreptul comparat
08.11.2017 | Florin CIUTACU


Florin Ciutacu

Florin Ciutacu

§ 1. Antihreza

1. Dreptul român

În esenţă, în concepţia Codului civil român vechi, prin acest contract debitorul dă creditorului folosinţa unui imobil; acesta percepe fructele imobilului în locul dobânzilor, fructe pe care le va imputa asupra dobânzilor, dacă sunt datorate şi apoi asupra capitalului creanţei sale, creditorul având şi dreptul de a reţine bunul până la plata integrală datoriei.

În dreptul nostru antihreza[1] a fost abrogată prin Legea contra cametei din 1931[2].

Potrivit art. 4 alin. (4) din lege: Contractele de vânzare cu pact de răscumpărare şi antihreză, ce se vor încheia între părţi, după data promulgării legii de faţă, sunt nule de drept, iar dispoziţiile art. 1371-1387, inclusiv Cod civil, art. 1697-1703 inclusiv Cod civil şi articolele corespunzătoare din Codurile civile în vigoare în teritoriile unite se abrogă.[3]

De asemenea, Decretul-lege din 5 mai 1938 (art. 13) dispune că asemenea contracte de antihreză sunt interzise, abrogând în mod expres art. 1697-1703 din Codul civil vechi.[4]

Legiuitorul român a considerat că antihreza este un instrument de credit defectuos, prin aceea că desesizează pe debitor şi împiedică libera circulație a bunurilor.

S-a considerat, de asemenea, că antihreza poate da naştere la abuzuri şi la operaţiuni speculative prin afectarea unui imobil de o valoare mare la garantarea unei creanţe de o valoare mult mai mică.[5]

Noul Cod civil român la art. 2385 prevede relativ la antihreza că: Clauza prin care creditorul ipotecar este autorizat ca, până la data începerii executării, să posede imobilul ipotecat sau să îşi însuşească fructele ori veniturile acestuia se consideră nescrisă.

2. Drept comparat

Sistemele moderne de drept reglementează antihreza[6].

În dreptul francez, izvorul antihrezei este exclusiv convenţia părţilor.

Pentru încheierea valabilă a contractului de antichreză se cere ca părţile să fie capabile.[7]

Constituitorul antihrezei trebuie să fie proprietarul imobilului ce face obiectul contractului.

Potrivit art. 2085 C. civ. fr. antihreza nu se poate constitui decât prin act scris, formă cerută ad probationem şi nu ad validitatem.

Pentru ca garanţia să fie opozabilă terţilor, se cere îndeplinirea formalităţilor publicităţii (similar publicităţii ipotecilor).

Pentru ca antihreza să fie valabilă se cere ca debitorul să fie deposedat de bunul imobil ce face obiectul contractului.[8]

Creditorul antichrezist are toate drepturile ce derivă din caracterul real al garanţiei.

El poate să perceapă fructele imobilului (civile, industriale şi naturale).

Totodată, are dreptul de a urmări imobilul în mâinile oricui s-ar găsi.

De asemenea, el are un drept de preferinţă.

Creditorul antihrezist are dreptul de retenţie asupra bunului, ceea ce îi permite să primeze orice creditor ipotecar.

În sfârşit, el are dreptul de a vinde imobilul în caz de neexecutare a obligaţiei principale.[9]

În ceea ce priveşte obligaţiile, creditorul antihrezist trebuie să folosească imobilul cu diligenţele unui bun proprietar; reparaţiile necesare şi utile cad în sarcina lui.

Taxele privind imobilul cad în sarcina sa.

Când creanţa este stinsă, anihrezistul trebuie să restituie imobilul.[10]

În dreptul italian, antihreza este reglementată în art. 1960-1964 şi are o structură asemănătoare celei din dreptul francez[11].

§ 2. Ipoteca judiciară

Dreptul francez cunoaşte instituţia ipotecii judiciare.[12]

Judiciară, provizorie şi specializată în privinţa creanţei garantate, ipoteca judiciară este favorabilă creditorilor, căci le permite acestora indisponibilizarea bunurilor debitorilor pe timpul judecăţii. Ipoteca judiciară a fost introdusă în dreptul francez în anul 1955 prin Decretul din 12 noiembrie. Apoi au fost adoptate Legea din 9 iulie 1991 (art. 77 şi urm.) şi Decretul de aplicare a acesteia din 31 iulie 1992 (care reglementează ipoteca judiciară la art. 250 şi urm.). Potrivit legii, creditorul poate cere instituirea ipotecii judiciare, ori de câte ori consideră că este necesar, pentru a asigura executarea obligaţiei de către debitor. Pentru instituirea ipotecii, nu se cere o calitate specială a creanţei, orice creditor poate cere aceasta: fie că este chirografar, fie că este garantat cu o garanţie reală sau personală. Creditorul nu trebuie să facă dovada că creanţa sa este lichidă sau exigibilă. Dacă debitorul se află în procedura falimentului nu se poate cere inscripţia ipotecară. Ipoteca se instituie de către judecătorul competent printr-o ordonanţă. Aceasta este susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Nu este nevoie de pronunţarea unei hotărâri de către judecător, în mai multe situaţii, cum ar fi: creditorul are un cec sau un bilet la ordin, neplătite; creditorul are o hotărâre judecătorească nepusă în executare etc.[13] Creditorul trebuie să înscrie ipoteca, pentru a putea fi opozabilă terţilor, înscriere care are caracter provizoriu. Debitorul trebuie notificat despre această inscripţie, altfel publicitatea provizorie va deveni caducă, iar întreruperea prescripţiei în privinţa creanţei nu va opera. Debitorul poate contesta inscripţia. Dacă debitorul nu îşi execută obligaţia principală, inscripţia ipotecară se transformă din provizorie în definitivă, după ce creditorul îndeplineşte formalităţile necesare.[14]


[1] Cuvântul antihreză vinde din grecescul αντιζοησιθ şi însemna a înlocui un lucru cu un altul.
[2] Publicată în M. Of. nr. 77 din 2 aprilie 1931.
[3] Antihreza era reglementată astfel în Codul civil:
Art. 1697Antichreza este un contract, prin care creditorul dobândeşte dreptul de a-şi apropia fructele unui imobil remis lui de datornic, cu îndatorire a le imputa pe fiecare an asupra dobânzilor, de sunt dorite, şi apoi asupra capitalului creanţei sale (C.civ. fr. 2085; C.civ. italian 1891).
Art. 1698Acest contract trebuie să fie înscris şi transcris, întrucât este o datorie mai mare de 150 lei (C. civ. fr. 2085 alin. 1).
Art. 1699Creditorul, dacă nu s-a stipulat contrariul, este dator să plătească dările şi sarcinile anuale ale imobilului ce posedă în antihreză. Asemenea trebuie să îngrijească de întreţinere şi să facă reparaţiunile utile şi necesare ale imobilului; la din contră, rămâne răspunzător de daune interese.
Toate spezele relative la obiectele sus arătate se vor prevala asupra fructelor (C. civ. fr. 2086).
Art. 1700Debitorul nu poate reclama folosinţa imobilului dat în antichreză, mai înainte de a fi plătit toată datoria. Creditorul însă ce voieşte a se libera de îndatoririle enumerate în articolul precedent, poate totdeauna, întrucât n-a renunţat expres la acest drept, sili pe debitor să-şi primească îndărăt folosinţa imobilului (C. civ. fr. 2087).
Art. 1701Creditorul nu devine proprietar al imobilului prin singura neplată a datoriei la termenul stipulat; orice clauză contrarie este nulă.
La neplată, poate să ceară expropriaţiunea debitorului după formele legale (C. civ. fr. 2088).
Art. 1702Dispoziţiunile art. 1695 se aplică la antichreze întocmai ca la amanet (C.civ. fr. 2090).
Art. 1703Creditorul antihrezist conservă asupra fondului şi celelalte privilegii şi ipotece, legal formate şi conservate (C. civ. fr. 2091).
[4] Pentru doctrina română de dinaintea abrogării, a se vedea: Dimitrie Alexandresco, Explicaţiune teoretică şi practică a Dreptului civil român în comparaţiune cu legile vechi şi cu principalele legislaţiuni străine, Iaşi, Tipografia Naţională, 1908, vol. X, p. 295 şi urm.; Constantin Hamangiu, I.Rosetti-Bălănescu, Al.Băicoianu, Tratat de drept civil român, Editura Naţională, S. Ciornei, Bucureşti, 1929, vol. II, p. 1072 şi urm. Pentru doctrina de după abrogare, a se vedea I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 401. Cât priveşte jurisprudenţa română, s-a decis că: Potrivit art. 1108 alin. 2 C .civ. subrogaţia are loc de drept în folosul aceluia care dobânditorul unui imobil plăteşte pe creditorul căruia acest imobil era ipotecat; astfel dacă cineva cumpără un pământ rural supus unei antichreze şi plăteşte pe creditorul antichrezist, dânsul are dreptul să se folosească de acel pământ în calitate de antichrezist încă din momentul plăţii către creditor, independent de titlul de proprietar pe care îl dă cumpărarea aceluiaşi imobil de la proprietarul debitor. Prin urmare tribunalul violează art. 1108 citat când înlătură subrogaţia legală invocată de cumpărător şi respinge cererea de a i se restitui preţul vânzării unui pământ rural pe singurul motiv că folosinţa de antichrezist ar începe după anularea vânzării – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia I, decizia nr. 16 din 11 ianuarie 1913, în C. Hamangiu, N. Georgean, op.cit., vol. II, pp. 668-669, speţa nr. 15 de sub art. 1108. S-a mai decis că: Pământurile rurale pot fi date în antihreză – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia I, decizia nr. 244 din 14 mai 1910, în C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., vol. IV, p. 151, speţa nr. 2 de sub art. 1697.
[5] I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 401. Pentru critica acestei instituţii în dreptul civil francez clasic, a se vedea doctrina citată de D. Alexandresco, op. cit., vol. X, p. 295, nota 2.
[6] În dreptul francez instituţia antihrezei este reglementată de Codul civil (art. 2085 şi urm.) A se vedea, pentru comentarii: Michel Cabrillac, Christian Mouly, Droit des sûretés, ediţia a V-a, Litec, Paris, 1999, p. 643 şi urm.; Terré, Philippe Simler, Yves Lequette, Droit civil. Les obligations, Dalloz, ediţia a VII-a, Paris, 1999, p. 252 şi urm.; Philippe Malaurie, Laurent Aynès, Cours de Droit civil. Les sûretés. La publicité foncière, ediţia a IV-a, Édition Cujas, Paris, 1992, p. 169; Barthélemy Mercadal, Patrice Macqueron, Le droit des affaires en France. Principes et approche pratique du droit des affaires et des activités économiques, Éditions Francis Lefrebe, Paris, 2000, p. 131;
[7] M. Cabrillac, Ch. Mouly, op. cit., p. 644 şi urm.
[8] Ph. Simler, Ph. Delebeque, op. cit., p. 252, cu jurisprudenţa acolo citată (nota 4).
[9] Idem, p. 253.
[10] Pentru critica instituţiei în dreptul francez: M. Cabrillac, Ch. Mouly, op. cit., p. 644; Ph. Simler, Ph. Delebeque, op. cit., p. 254.
[11] Art. 1960: Nozione. L’anticresi è il contratto col quale il debitore o un terzo si obbliga a conseganre un immobile al creditore a garanzia del credito, affinché il creditore ne percepisca i frutti, imputandoli agli interessi, se dovuti, e quindi al capitale.
Art. 1961 – Obblighi del creditore anticretico. Il creditore, se non è stato convenuto diversamente, è obbligato a pagare i tributi e i pesi annui dell’immobile ricevuto in anticresi.
2. Egli ha l’obligo di conservare, amministrare e coltivare il fondo da buon padre di famiglia. Le spese relative devono essere prelevate dai frutti.
3. Il creditore, se vuole liberarsi da tali obblighi, può, in ogni tempo, restituire l’immobile al debitore purché non abia rinunziato a tale facoltà.
Art. 1962 – Durata dell’anticresi. L’anticresi dura finché il creditore sia stato interamente soddisfatto del suo credito o l’immobile dato in anticresi sia divisibile, salvo che sia stata stabilita la durata.
2. In ogni caso l’anticresi non può avere una durata superiori a dieci anni.
3. Se è stato stipulato un termine magiore, questo si riduce al teremine suddetto.
Art. 1963 – Divieto del patto commissorio.
È nullo qualunque patto, anche posteriore alla conclusione del contratto, con cui si conviene che la propreità dell’immobile passi al creditore nel caso di mancato pagamento del debito.
Art. 1964 – Compensazione dei frutti con gli interessi. Salva la disposizione dell’articolo 1448, è valido il patto col quale le parti convengono che i frutti si compensio con gli interessi in tutto o in parte. In tal caso il debitore può in ogni tempo estinguere il suo debito e reintrare nel possesso dell’immobile.
(Codice civile e leggi complementari, op. cit., pp. 388-389). Pentru comentarii, a se vedea Ettore Casati, Giacomo Russo, Manuale del Diritto Civile Italiano, Unione Tipografico – Editrice Torinese, 1947, pp. 672-674. Antihreza este reglementată şi de Codul civil brazilian (art. 805-808). Pentru garanţiile reale în dreptul german, a se vedea aici.
[12] M. Cabrillac, Ch. Mouly, op. cit., pp. 637-643; Ph. Simler, Ph. Delebeque, op. cit., pp. 322-330; Ph. Malaurie, L. Aynès, op. cit., p. 266-269. A se vedea şi Nouveau Code de Procédure civile, Dalloz, 2000 şi Nouveau Code de Procédure civile, Dalloz, 2002.
[13] Ph. Simler, Ph. Delebeque, op. cit., p. 326.
[14] Idem, p. 330. Autorii au identificat ca fiind procedee care ţin loc de garanţii reale: contul curent, subrogaţia personală; domiciliul de plată. Astfel, contul curent poate produce efect de garanţie în măsura în care soldul – creditor sau debitor – este reţinut. A se vedea, în acest sens, Ph. Simler, Ph. Delebeque, op. cit., p. 20.


Avocat dr. Florin Ciutacu

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate