Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Afaceri transfrontaliere
CărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

CJUE. C‑98/15, Recio. Egalitatea de tratament în domeniul securității sociale
09.11.2017 | JURIDICE.ro


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

Trimitere preliminară – Directiva 97/81/CE – Acordul‑cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES – Clauza 4 – Lucrători de sex masculin și lucrători de sex feminin – Egalitatea de tratament în domeniul securității sociale – Directiva 79/7/CEE – Articolul 4 – Lucrător pe fracțiune de normă de tip vertical – Prestație de șomaj – Reglementare națională care exclude perioadele de contribuție din zilele nelucrate în scopul stabilirii duratei prestației

Doamna Espadas Recio a lucrat pe fracțiune de normă ca femeie de serviciu, neîntrerupt, între 23 decembrie 1999 și 29 iulie 2013. Orele sale de lucru erau împărțite după cum urmează: două ore și jumătate lunea, miercurea și joia în fiecare săptămână și patru ore în prima zi de vineri a fiecărei luni.

După încetarea raportului de muncă, doamna Espadas Recio a solicitat prestații de șomaj. Prin decizia SPEE din 30 septembrie 2013, beneficiul acestor prestații i‑a fost acordat pentru o durată de 120 de zile.

Întrucât a apreciat că avea dreptul la prestații de șomaj pentru o durată de 720 de zile, iar nu numai de 120 de zile, doamna Espadas Recio a formulat o contestație împotriva acestei decizii.

Prin decizia din 9 decembrie 2013, SPEE i‑a acordat doamnei Espadas Recio beneficiul a 420 de zile de prestații de șomaj. Pentru a reține această durată de 420 de zile, SPEE s‑a întemeiat pe faptul că, în conformitate cu dispozițiile coroborate ale articolului 210 din LGSS și ale articolului 3 alineatul (4) din RD 625/1985, în cazul unei activități salariate pe fracțiune de normă, dacă durata prestațiilor de șomaj se stabilește în funcție de zilele de contribuție din ultimii șase ani, trebuiau luate în considerare numai zilele efectiv lucrate, în speță 1 387, iar nu cei șase ani de contribuție în ansamblu.

Considerând că a plătit contribuții pentru integralitatea ultimilor șase ani, doamna Espadas Recio a formulat o acțiune la Juzgado de lo Social nr. 33 de Barcelona (Tribunalul pentru Litigii de Muncă nr. 33 din Barcelona, Spania) pentru a contesta deconturile sale individuale astfel cum au fost stabilite de SPEE.

Cererea doamnei Espadas Recio are ca obiect durata prestației de șomaj care i‑a fost recunoscută de SPEE. Ea apreciază că, din moment ce a lucrat șase ani consecutivi, contribuind 30 sau 31 de zile pe lună (cu un total de 2 160 de zile), are dreptul la o prestație de șomaj cu o durată de 720 de zile, în locul celor 420 de zile care i‑au fost recunoscute, respectiv trei cincimi din durata maximă. Potrivit acesteia, excluderea, în vederea calculării prestației sale de șomaj, a zilelor nelucrate constituie o diferență de tratament în detrimentul lucrătorilor pe fracțiune de normă de tip vertical. Munca pe fracțiune de normă este numită „verticală” atunci când persoana care o desfășoară își concentrează orele de lucru în câteva zile lucrătoare din săptămână și „orizontală” atunci când persoana care o desfășoară lucrează în fiecare zi lucrătoare din săptămână. În speță, doamna Espadas Recio își concentra orele de lucru în esență în trei zile pe săptămână.

Instanța de trimitere arată că persoana interesată dovedește că a plătit contribuții de‑a lungul întregii perioade a ultimilor șase ani anteriori încetării raportului său de muncă și că contribuțiile, cu caracter lunar, au fost calculate pe baza salariului primit în cursul unei luni luate în considerare în totalitatea sa (respectiv 30 sau 31 de zile), iar nu pe baza orelor sau a zilelor lucrate. Aceeași instanță constată totuși că, în cazul unui lucrător pe fracțiune de normă verticală, precum reclamanta, reglementarea națională în discuție în litigiul principal permite luarea în considerare numai a zilelor lucrate, iar nu a întregii perioade de șase ani de contribuție. Astfel, zilele de contribuție obligatorie nu ar fi luate în considerare în întregime în scopul stabilirii duratei prestației de șomaj.

În realitate, potrivit instanței menționate, această categorie de lucrători este penalizată dublu, dat fiind că principiul pro rata temporis se aplică de două ori în cazul muncii pe fracțiune de normă verticală: mai întâi, salariul lunar mai redus din cauza muncii pe fracțiune de normă are ca rezultat o prestație de șomaj în cuantum proporțional mai redus și, în al doilea rând, durata acestei prestații este redusă, întrucât se iau în considerare numai zilele lucrate, chiar dacă perioada de contribuție este mai lungă.

Dimpotrivă, celorlalți lucrători, indiferent dacă își desfășoară activitatea pe fracțiune de normă orizontală (lucrează în toate zilele lucrătoare) sau cu normă întreagă (independent de repartizarea orelor de lucru în cursul unei săptămâni), li s‑ar recunoaște beneficiul unei prestații de șomaj pentru o perioadă calculată în raport cu totalitatea zilelor de contribuție.

Instanța de trimitere adaugă că este stabilit faptul că reglementarea în discuție în acțiunea principală afectează un număr mult mai mare de femei decât de bărbați.

În aceste condiții, Juzgado de lo Social n° 33 de Barcelona (Tribunalul pentru Litigii de Muncă nr. 33 din Barcelona) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) În conformitate cu jurisprudența care rezultă din Hotărârea [din 10 iunie 2010,] Bruno și alții (C‑395/08 și C‑396/08, EU:C:2010:329), clauza 4 din [acordul‑cadru] este aplicabilă în cazul unei prestații de șomaj de tip contributiv, cum este cea reglementată la articolul 210 din [LGSS], care este finanțată exclusiv din contribuțiile plătite de lucrător și de întreprinderile angajatoare și care este calculată în funcție de perioadele de muncă în care s‑a cotizat în cei șase ani anteriori situației legale de șomaj?

2) În cazul unui răspuns afirmativ, în conformitate cu jurisprudența care rezultă din Hotărârea [din 10 iunie 2010,] Bruno și alții (C‑395/08 și C‑396/08, EU:C:2010:329), clauza 4 din acordul‑cadru trebuie interpretată în sensul că se opune unei norme naționale precum articolul 3 alineatul 4 din [RD 625/1985], la care face trimitere a patra normă de la alineatul 1 al celei de a șaptea dispoziții adiționale din [LGSS], care – în ceea ce privește munca pe fracțiune de normă de tip «vertical» (de doar 3 zile pe săptămână) – nu ia în considerare, în vederea stabilirii duratei prestației de șomaj, zilele nelucrate, în pofida faptului că s‑au plătit contribuțiile aferente acestor zile, ceea ce are drept consecință reducerea duratei prestației acordate?

3) Interdicția oricărei discriminări pe criterii de sex, directă sau indirectă, prevăzută la articolul 4 din [Directiva 79/7], trebuie interpretată în sensul că ar împiedica aplicarea sau s‑ar opune unei norme naționale precum articolul 3 alineatul 4 din [RD 625/1985], care, în ceea ce privește munca pe fracțiune de normă de tip «vertical» (de doar trei zile pe săptămână), exclude luarea în considerare a zilelor nelucrate ca zile de cotizare, ceea ce are drept consecință reducerea duratei prestației de șomaj?”

Curtea (Camera a cincea) declară:

1) Clauza 4 punctul 1din Acordul‑cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă încheiat la 6 iunie 1997, anexat la Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul‑cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES, nu se aplică în cazul unei prestații de șomaj de tip contributiv precum cea în discuție în litigiul principal.

2) Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale trebuie interpretat în sensul că se opune legislației unui stat membru care, în ceea ce privește munca pe fracțiune de normă verticală, exclude luarea în considerare a zilelor nelucrate din calculul zilelor pentru care s‑au plătit contribuții și care reduce astfel perioada în care se plătește prestația de șomaj, în condițiile în care se constată că majoritatea lucrătorilor pe fracțiune de normă verticală sunt femei, asupra cărora astfel de măsuri naționale au efecte negative.

:: Hotărârea

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate