CJUE. C‑489/15, CTL Logistics GmbH. Tarifele de utilizare a infrastructurii
9 noiembrie 2017 | JURIDICE.ro
Trimitere preliminară – Transportul feroviar – Directiva 2001/14/CE – Tarifele de utilizare a infrastructurii – Tarifare – Organism național de control care asigură conformitatea tarifelor de utilizare a infrastructurii cu directiva în cauză – Contract de utilizare a infrastructurii încheiat între un administrator al infrastructurii feroviare și o întreprindere feroviară – Principiul nediscriminării – Rambursarea tarifelor fără intervenția organismului de control și în afara procedurilor de atac care să implice acest organism – Reglementare națională care permite instanței civile să stabilească un cuantum echitabil în cazul unor tarife contrare echității
CTL Logistics este o întreprindere privată de transport feroviar care utilizează infrastructura feroviară administrată de DB Netz, întreprindere publică autorizată.
DB Netz pune la dispoziția clienților săi, contra cost, propria infrastructură feroviară, pe baza unor așa‑numite contracte de „utilizare a infrastructurii”. Acestea sunt contracte‑tip care reglementează principiile raportului contractual dintre întreprinderile de transport feroviar și DB Netz și care reprezintă baza pentru contractele individuale de utilizare a infrastructurii, încheiate pentru utilizarea traselor. Clauzele acestor contracte‑tip sunt integrate în fiecare contract individual.
Potrivit acestor contracte de utilizare a infrastructurii, utilizarea rețelei feroviare a DB Netz era condiționată de plata de către CTL Logistics a prețurilor pentru trase, calculate pe baza tarifului în vigoare. DB Netz stabilește în avans acest tarif, denumit „sistem tarifar pentru trase” („TPS”), pentru o anumită perioadă, fără implicarea întreprinderilor de transport feroviar.
Litigiul principal dintre părți privește anumite tarife pentru anulare și modificare, pe care DB Netz le‑a stabilit în mod unilateral în TPS, tarife aplicate atunci când CTL Logistics a dorit să modifice sau să anuleze o rezervare a unor trase. Între anii 2004 și 2011, CTL Logistics a plătit sumele prevăzute de TPS, însă a decis să solicite ulterior rambursarea lor.
În acest scop, CTL Logistics a sesizat Landgericht Berlin (Tribunalul Regional Berlin, Germania), fără a se adresa în prealabil organismului de control.
Potrivit acestei societăți, tarifele pentru anulare și modificare în discuție ar fi fost stabilite în mod unilateral și inechitabil de către DB Netz. Prin aplicarea articolului 315 din BGB, stabilirea acestor tarife de către DB Netz ar deveni inoperantă și ar reveni instanțelor sarcina să stabilească un tarif, într‑un cuantum apreciat ex aequo et bono. Suma care depășește acest tarif ar fi lipsită de temei juridic și ar trebui recuperată.
Instanța de trimitere confirmă că, potrivit jurisprudenței instanțelor de apel și a Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania), instanțele civile au, într‑adevăr, competența, în cauze precum cea din litigiul principal, să examineze TPS al pârâtei din perspectiva echității acestuia și să adopte, dacă este cazul, propriile decizii pe baza unei aprecieri ex aequo et bono. Potrivit acestei jurisprudențe, nici AEG, nici EIBV nu s‑ar opune exercitării unui control din perspectiva legislației civile, în temeiul articolului 315 din BGB, întrucât stabilirea tarifului pentru utilizarea infrastructurilor feroviare ar permite o marjă de apreciere ce rezultă din autonomia de voință, în pofida controlului realizat de organismul de reglementare.
În plus, potrivit jurisprudenței menționate, aplicarea concomitentă a articolului 315 din BGB și a reglementării germane din sectorul feroviar s‑ar impune din considerente de ordin procedural. Acțiunea introdusă în temeiul articolului 315 din BGB ar conduce în mod obligatoriu la examinarea cuantumului tarifului stabilit de întreprinderea de administrare a infrastructurii feroviare și ar avea eventual ca rezultat reducerea cu efect retroactiv a tarifului respectiv până la limita unei sume ce rezultă dintr‑o apreciere în echitate.
În schimb, instanța de trimitere consideră că nu se poate admite un control, exercitat în temeiul articolului 315 din BGB, și aplicarea concomitentă a dispozițiilor prevăzute de Directiva 2001/14. Potrivit acestei instanțe, aplicarea articolului 315 menționat implică, în fapt, o funcție de reglementare care nu este compatibilă cu principiul trimiterii la un singur organism de reglementare, în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) prima teză din directiva menționată și care nu ia în considerare în mod suficient principiile prevăzute de directivă în ceea ce privește calculul tarifelor pentru utilizarea infrastructurii.
În aceste condiții, Landgericht Berlin (Tribunalul Regional Berlin) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Reglementările dreptului Uniunii, în special articolul 30 alineatul (1) prima teză, alineatul (2), alineatul (3), alineatul (5) primul paragraf și alineatul (6) din Directiva [2001/14], trebuie interpretate în sensul că rambursarea tarifelor pentru utilizarea infrastructurii feroviare, convenite sau stabilite printr‑un acord‑cadru încheiat între administratorul infrastructurii și un solicitant, este exclusă atunci când rambursarea nu se solicită potrivit procedurilor prevăzute de organismul național de control și potrivit procedurilor de control judiciar aferente acestor decizii ale organismului de reglementare?
2) Dispozițiile dreptului Uniunii, în special articolul 30 alineatul (1) prima teză, alineatul (2), alineatul (3), alineatul (5) primul paragraf și alineatul (6) din Directiva [2001/14], trebuie interpretate în sensul că rambursarea tarifelor pentru utilizarea infrastructurii feroviare, convenite sau stabilite printr‑un acord‑cadru între administratorul infrastructurii și un solicitant, este exclusă atunci când organismul național de control nu a fost sesizat anterior în legătură cu tarifele de utilizare a unei infrastructuri feroviare?
3) Controlul echității tarifelor pentru utilizarea infrastructurii feroviare exercitat de o instanță civilă în temeiul unor dispoziții naționale de drept civil potrivit cărora instanțelor le este permis să verifice echitatea unei prestații stabilite unilateral de una dintre părți și, dacă este cazul, să pronunțe decizii ex aequoet bono, este compatibil cu dispozițiile dreptului Uniunii potrivit cărora administratorul unei infrastructuri are obligația să respecte anumite reguli generale pentru calcularea tarifelor, precum principiul de recuperare a costurilor (articolul 6 alineatul (1) din Directiva [2001/14]) și respectarea criteriilor privind capacitatea de acceptare a pieței (articolul 8 alineatul (1) din Directiva [2001/14])?
4) În cazul unui răspuns afirmativ la a treia întrebare, atunci când își exercită marja de apreciere, instanța civilă trebuie să țină seama de criteriile de stabilire a tarifelor pentru utilizarea infrastructurii feroviare prevăzute de Directiva [2001/14] și, dacă da, de care dintre acestea?
5) Controlul echității tarifelor exercitat de către o instanță civilă potrivit dispoziției naționale la care se face referire la a treia întrebare este compatibil cu dreptul Uniunii, în măsura în care instanțele civile stabilesc tariful prin derogare de la principiile generale de tarifare și de la tarifele practicate de administratorul infrastructurii feroviare, în pofida faptului că, potrivit dreptului Uniunii, administratorul infrastructurii feroviare este obligat să asigure un tratament nediscriminatoriu tuturor titularilor drepturilor de acces (articolul 4 alineatul (5) din Directiva [2001/14])?
6) Controlul exercitat de către o instanță civilă cu privire la echitatea tarifelor practicate de administratorul unei infrastructuri este compatibil cu dreptul Uniunii, având în vedere că acest drept stabilește competența organismului de reglementare pentru soluționarea diferendelor dintre administratorul infrastructurii și titularul dreptului de acces privind tarifele pentru utilizarea infrastructurii sau cuantumul și structura (articolul 30 alineatul (5) al treilea paragraf din Directiva [2001/14], și că, din cauza numărului mare de posibile litigii în fața diverselor instanțe civile, organismul de reglementare nu ar mai putea asigura aplicarea unitară a reglementărilor Uniunii privind căile ferate (articolul 30 alineatul (3) din Directiva [2001/14])?
7) Este compatibil cu dreptul Uniunii, în special cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva [2001/14], faptul că dispozițiile naționale impun administratorilor infrastructurii să calculeze toate tarifele de utilizare a infrastructurii exclusiv prin utilizarea unei metode întemeiate pe costurile directe?”
Curtea (Camera a cincea) declară: Dispozițiile Directivei 2001/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2001 privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, în special articolul 4 alineatul (5) și articolul 30 alineatele (1), (3), (5) și (6) din directiva respectivă, trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării unei reglementări naționale precum cea în cauză în litigiul principal, care prevede controlul caracterului echitabil al tarifelor pentru utilizarea infrastructurii feroviare exercitat, de la caz la caz, de instanțele de drept comun și posibilitatea acestora de a modifica, eventual, cuantumul tarifelor respective, independent de supravegherea exercitată de organismul de control în temeiul articolului 30 din Directiva 2001/14, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/49.
:: Hotărârea
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
