Angajatorul are dreptul de a concedia?
20.11.2017 | Raluca DIMITRIU
Norvegia are un sistem foarte permisiv în ceea ce privește concedierea, de fapt principiul de la care se pornește este libertatea concedierii: angajatorul are dreptul de a concedia, drept care este restricționat în zonele de protecție a salariatului. Abordarea noastră și abordarea franceză este oarecum inversă, dimpotrivă nu vorbim de un drept de a concedia, ci vorbim despre ipoteze în care concedierea este permisă, ipotezele strict reglementate de textul de lege.
Ce spune legiuitorul român în această privință? Zice așa: cauza trebuie să fie reală și serioasă. Reală înseamnă să nu fie fictivă dacă e să ne ducem la Codul civil și serioasă ar însemna să nu fie derizorie, și aș putea să mă gândesc ce înseamnă prețul derizoriu, care este disproporționat, deci a fi serios, o cauză serioasă ține de proporționalitate. Deci atât realitatea, cât și proporționalitatea sunt aspecte ale legalității. Dacă eu analizez aspectul de proporționalitate nu înseamnă că am intrat în oportunitate, eu sunt încă în sfera de legalitate, că așa zice textul: cauză reală și serioasă.
Nu e vorba numai de seriozitate când spunem că o concediere trebuie să fie temeinic decisă, ci temeinicia presupune și absența abuzului de drept, în înțelesul abuzului ca fiind o decizie în limitele legalității, dar în afara intenției legiuitorului, intenție pentru care legiuitorul a legiferat într-un anume fel. Prin urmare ce nu cere legea, nu cere ca angajatorul să se găsească în dificultate financiară, dar dacă invoc dificultatea financiară, aceasta trebuie să fie adevărată, adică nu pot să fac o afirmație care să nu corespundă realității sau care să fie doar o afirmație ce nu poate să fie în niciun fel probată. În al doilea rând nu cere legea și nici nu ar trebui să ceară nici practica ca o concediere să fie singura soluție posibilă.
Prof. univ. dr. Raluca Dimitriu
* Opinie susținută în cadrul dezbaterii Cât de departe poate intra judecătorul în analiza raporturilor de muncă, ediția 156, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)
