Judecătoria Cluj-Napoca: radierea ipotecii constituită de angajatul agent comercial cu gestiune, în favoarea angajatorului
14 noiembrie 2017 | Paul-Augustin PUSCAS
Paul-Augustin Pușcaș
JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA, Secția Civilă, a statuat că „relativ la litigiul de faţă, se remarcă împrejurarea că, ipoteca a fost consimţită de reclamant în vederea garantării eventualelor prejudicii ce ar putea fi cauzate din culpă să, de vreme ce era angajat ca agent comercial în cadrul societăţii pârâte, cu o gestiune în valoare de 15000 lei, fiind limpede că aceasta urma a garanta executarea unei obligaţii viitoare, potrivit art. 2370 din C. civ., generată dintr-o potenţială faptă ilicită cauzatoare de prejudicii imputabilă reclamantului, săvârşită în contextul raportului de muncă. Pe de altă parte, nu poate fi negat că, la data la care cererea a fost înregistrată, reclamantul nu mai era angajatul pârâtei, intervenind desfacerea contractului individual de muncă, or, până la momentul în care s-a derulat raportul cu beneficiarul garanţiei, nu s-a făcut dovada, conform art. 249 din C. proc. civ., că s-ar fi ocazionat o pagubă acestuia din urmă, prin acţiunea sau inacţiunea ilicită imputabilă titularului acţiunii, aspectul că ar exista un sold nerecuperat neavând, în sine, semnificaţia producerii unui prejudiciu, fiind necesar ca, în ipoteza în care terţii cărora le-au fost livrate bunuri nu şi-au îndeplinit sarcina de plată a preţului, să se recurgă la demersurile în justiţie corespunzătoare, ipoteca nefiind constituită, faţă de conţinutul explicit al actului juridic, pentru a garanta obligaţiile ce ar reveni cumpărătorilor din contractele de furnizare perfectate de reclamant în calitate de angajat al pârâtei.
Dincolo de cele evidenţiate, este cert că nu poate fi avută în vedere apărarea formulată prin întâmpinare, în sensul că ipoteca ar supravieţui până în momentul în care toate sumele menţionate în procesul verbal de predare primire ar fi încasate, prin plata voluntară efectuată de debitori sau după finalizarea executării silite, conform menţiunii din regulamentul departamentului vânzări, în condiţiile în care o asemenea clauză nu a fost stipulată în actul autentic, prin care garanţia a fost consimţită, or, în asemenea circumstanţe, prin luarea în considerare a înscrisului intern al pârâtei, ce emană numai de la aceasta din urmă, s-ar ajunge la nerespectarea condiţiilor de validitate instituite de art. 2372 alin. (1) din C. civ., ce stabileşte că ipoteca convenţională nu este valabilă decât dacă suma pentru care este constituită se poate determina în mod rezonabil în temeiul actului de ipotecă, respectiv de alin. (2) din cadrul aceluiaşi articol, ce stipulează că sub sancţiunea nulităţii, contractul de ipotecă trebuie să identifice constituitorul şi creditorul ipotecar, să arate cauza obligaţiei garantate şi să facă o descriere suficient de precisă a bunului ipotecat, mai ales că regulamentul departamentului de vânzări, invocat de societatea pârâtă, care nici nu este asumat, explicit, de titularul acţiunii civile, nu îndeplineşte cerinţa formei autentice, potrivit art. 2378 alin. (1) din C. civ.
De asemenea, este deosebit de limpede că nu pot fi luate în seamă susţinerile pârâtei, în legătură cu data la care s-ar putea radia ipoteca, conform regulamentului său de vânzări, cât timp aceasta ar implica nu numai faptul că s-ar nesocoti condiţia de validitate privind suma pentru care garanţia ar fi fost constituită, faţă de trimiterea la toate debitele menţionate în procesul-verbal de predare primire, cât şi elementul că ar opera o modificare unilaterală a cauzei obligaţiei garantate, raportat la cea individualizată, iniţial, prin contractul autentic, adică creanţa reprezentând eventualele prejudicii produse din culpa reclamantului, în calitate de agent comercial al pârâtei, cu o gestiune de 15000 lei, existând o diferenţă substanţială între neexecutarea obligaţiei de plată a preţului, de către beneficiarii contractelor de furnizare perfectate şi săvârşirea, de către reclamant, în cadrul raportului juridic de muncă, a unei fapte ilicite generatoare de prejudicii pentru angajator.
În fine, este de relevat că, în temeiul art. 254 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor, or apare clară împrejurarea că, faţă de conţinutul contractului încheiat, prin care s-a stabilit că ipoteca se constituia în vederea garantării eventualelor prejudicii cauzate din culpă reclamantului, salariat al societăţii pârâte, cu gestiune în valoare de 15000 lei, cauza pentru care garanţia reală a fost consimţită privea antrenarea răspunderii materiale de dreptul muncii a titularului acţiunii, care nu a survenit, până la data desfacerii contractului de muncă şi nici posterior, până la înregistrarea cererii reclamantului, doar în contextul în care s-a recurs la prezentul demers procesual fiind evocat aspectul că nu este exclusă angajarea sa, la aproximativ doi ani după încetarea raportului de muncă, însă, fără dubiu, nici nu s-au evidenţiat premisele antrenării răspunderii.
Sintetizând, faţă de cele expuse, în temeiul art. 2428 alin. (1) şi (2) lit. b) din C. civ., cum evenimentul de care depindea naşterea obligaţiei garantate, respectiv producerea unui prejudiciu din culpă reclamantului, ce era angajat al pârâtei, nu s-a produs, până în prezent, iar raporturile juridice de muncă au încetat mult anterior promovării acţiunii, aceasta va fi admisă, urmând a se dispune radierea din cartea funciară a ipotecii constituite în favoarea sa. “
(Sentinţa Civilă Nr. 2546/2017, pronunțată în ședința publică din data de 06 aprilie 2017 de către Judecătoria Cluj-Napoca, sentință rămasă definitivă prin neapelare, având ca obiect obligație de a face – radiere ipotecă)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
