« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Afaceri transfrontaliere
CărţiProfesionişti
 

CJUE. C-122/16 P, British Airways. Piața europeană a transportului aerian de mărfuri
16.11.2017 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Recurs – Concurență – Înțelegeri – Piața europeană a transportului aerian de mărfuri – Decizie a Comisiei referitoare la acorduri și la practici concertate cu privire la mai multe elemente ale prețurilor serviciilor de transport aerian de mărfuri – Viciu de motivare – Motiv de ordine publică invocat din oficiu de instanța Uniunii Europene – Interdicția de a se pronunța ultra petita – Concluzii ale cererii introductive în primă instanță prin care se solicită anularea în parte a deciziei în litigiu – Interdicție, pentru Tribunalul Uniunii Europene, de a pronunța anularea în tot a deciziei în litigiu – Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Dreptul la o cale de atac efectivă”

Recurenta, British Airways, este o companie de transport aerian care își desfășoară activitatea pe piața transportului aerian de mărfuri.

La 7 decembrie 2005, Comisia Europeană a primit o cerere de imunitate în temeiul Comunicării sale privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri (JO 2002, C 45, p. 3, denumită în continuare „comunicarea privind clemența din 2002”), introdusă de Deutsche Lufthansa AG și de filialele sale, Lufthansa Cargo AG și Swiss Internațional Air Lines AG. Potrivit acestei cereri, existau contacte anticoncurențiale între mai multe întreprinderi care își desfășurau activitatea pe piața transportului aerian de mărfuri (denumite în continuare „transportatori”) cu privire la mai multe elemente constitutive ale prețului serviciilor furnizate în cadrul acestei piețe, și anume instituirea de suprataxe „carburant” și „siguranță”, precum și refuzul acestor transportatori de a plăti un comision pe suprataxe.

La 14 și la 15 februarie 2006, Comisia a efectuat inspecții inopinate.

După aceste inspecții, mai mulți transportatori, printre care și recurenta, au introdus o cerere în temeiul comunicării privind clemența din 2002.

La 19 decembrie 2007, Comisia a adresat o comunicare privind obiecțiunile unui număr de 27 de transportatori, printre care și recurenta. Ca răspuns la această comunicare, destinatarele acesteia au prezentat observații scrise. O audiere a avut loc între 30 iunie și 4 iulie 2008.

La 9 noiembrie 2010, Comisia a adoptat decizia în litigiu, care a fost adresată unui număr de 21 de transportatori (denumiți în continuare „transportatorii incriminați”), printre care și recurenta.

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 24 ianuarie 2011, recurenta a introdus o acțiune prin care a solicitat anularea anumitor elemente din decizia în litigiu, în măsura în care acestea o priveau.

21 După cum reiese din cuprinsul punctului 25 din hotărârea atacată, în concluziile formulate în susținerea acestei acțiuni, recurenta a solicitat astfel Tribunalului:

– anularea deciziei în litigiu în măsura în care i se reproșa prin aceasta că a participat la refuzul de plată a unor comisioane, în măsura în care se considera că încălcarea sa începuse la 22 ianuarie 2001 și în măsura în care se considera că „elementele” referitoare la Hong Kong, la Japonia, la India, la Thailanda, la Singapore, la Coreea și la Brazilia constituiau încălcări ale articolului 101 TFUE, ale articolului 53 din Acordul privind Spațiul Economic European din 2 mai 1994 (JO 1994, L 1, p. 3, Ediție specială, 11/vol. 53, p. 4, denumit în continuare „Acordul privind SEE”) și ale articolului 8 din Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul aerian, semnat la 21 iunie 1999 la Luxemburg, aprobat în numele Comunității prin Decizia 2002/309/CE, Euratom a Consiliului și a Comisiei privind Acordul de cooperare științifică și tehnologică din 4 aprilie 2002 privind încheierea a șapte acorduri cu Confederația Elvețiană (JO 2002, L 114, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 27, p. 25, denumit în continuare „Acordul CE‑Elveția”);

– anularea sau reducerea în mod semnificativ a amenzii care i‑a fost aplicată prin decizia în litigiu și

– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea acțiunii formulate, recurenta a invocat șapte motive, întemeiate, primul, pe o eroare de apreciere, în măsura în care Comisia a considerat că recurenta participase la refuzul de plată a comisioanelor, al doilea, pe lipsa de probe în ceea ce privește data de început a încălcării, al treilea, pe erori de drept și de fapt sau pe un abuz de putere în ceea ce privește examinarea implicării anumitor autorități de reglementare, al patrulea, pe caracterul disproporționat și discriminatoriu al procentajului de bază al amenzii, al cincilea, pe încălcarea obligației de motivare și a principiului proporționalității, în măsura în care Comisia a majorat amenda cu ocazia calculării acesteia, al șaselea, pe încălcarea comunicării privind clemența din 2002, în măsura în care recurenta nu a beneficiat de nivelul de reducere a amenzii cel mai ridicat, și, al șaptelea, pe încălcarea principiilor egalității de tratament și proporționalității, în măsura în care Comisia nu a redus amenda ca urmare a existenței unor circumstanțe atenuante.

Din cuprinsul punctelor 27-29, precum și al punctului 45 din hotărârea atacată reiese că Tribunalul a invocat din oficiu un motiv de ordine publică întemeiat pe un viciu de motivare care afectează decizia în litigiu. În special, astfel cum decurge din dosarul de care dispune Curtea, în cadrul unor măsuri de organizare a procedurii întemeiate pe articolul 64 din Regulamentul de procedură al Tribunalului din 2 mai 1991, Tribunalul a adresat părților la litigiul din fața sa întrebări scrise prin care le‑a invitat, printre altele, să prezinte observații cu privire la faptul că motivele deciziei în litigiu descriu o încălcare unică și continuă la care ar fi participat toți destinatarii acestei decizii, în timp ce primele patru articole din partea dispozitivă a deciziei respective nu îi menționează pe toți acești destinatari.

În această privință, în ședința în fața Tribunalului, recurenta a susținut că, în motivele deciziei în litigiu, Comisia s‑a referit la o singură încălcare unică și continuă a articolului 101 TFUE, a articolului 53 din Acordul privind SEE și a articolului 8 din Acordul CE‑Elveția. În schimb, în partea dispozitivă a acestei decizii a constatat existența unei încălcări unice și continue distincte pentru fiecare dintre aceste articole. Recurenta a arătat că, ținând seama de această incoerență între motivele și partea dispozitivă a deciziei menționate, aceasta era afectată de un viciu de motivare care putea fi invocat din oficiu de Tribunal.

Prin hotărârea atacată, Tribunalul a statuat că decizia în litigiu era afectată de contradicții, pe de o parte, între motivele și partea dispozitivă a acesteia și, pe de altă parte, între aceste motive înseși.

Tribunalul a considerat, în esență, că avea sarcina să examineze dacă aceste contradicții erau de natură să aducă atingere dreptului la apărare al recurentei și împiedicau Tribunalul să își exercite controlul.

La capătul acestei examinări, Tribunalul a apreciat că exista o asemenea situație și, prin urmare, a constatat că decizia în litigiu era afectată de un viciu de motivare.

Tribunalul a statuat că această constatare nu putea totuși, în speță, să conducă la anularea în tot a deciziei în litigiu, în măsura în care o vizează pe recurentă, pentru motivul că anularea acestei decizii nu putea să depășească concluziile care figurează în cererea sa de sesizare a instanței.

În consecință și fără să examineze motivele invocate de recurentă în susținerea acțiunii formulate, Tribunalul a decis anularea deciziei în litigiu din cauza viciului de motivare constatat în cadrul examinării motivului pe care îl invocase din oficiu, în măsura în care, în această decizie, „Comisia, pe de o parte, a considerat că recurenta, în primul rând, a participat la refuzul plății unor comisioane, în al doilea rând, a săvârșit o încălcare a articolului 101 TFUE, a articolului 53 din [Acordul privind SEE] și a articolului 8 din [Acordul CE‑Elveția] între 22 ianuarie 2001 și 1 octombrie 2001 și, în al treilea rând, a participat la încălcări ale acestor din urmă dispoziții pentru servicii de transport [aerian] de mărfuri efectuate din Hong Kong (China), din Japonia, din India, din Thailanda, din Singapore, din Coreea și din Brazilia și, pe de altă parte, i‑a impus o amendă”.

Pe de altă parte, prin Hotărârile din 16 decembrie 2015, Air Canada/Comisia (T‑9/11, nepublicată, EU:T:2015:994), Koninklijke Luchtvaart Maatschappij/Comisia (T‑28/11, nepublicată, EU:T:2015:995), Japan Airlines/Comisia (T‑36/11, nepublicată, EU:T:2015:992), Cathay Pacific Airways/Comisia (T‑38/11, nepublicată, EU:T:2015:985), Cargolux Airlines/Comisia (T‑39/11, nepublicată, EU:T:2015:991), Latam Airlines Group și Lan Cargo/Comisia (T‑40/11, nepublicată, EU:T:2015:986), Singapore Airlines și Singapore Airlines Cargo Pte/Comisia (T‑43/11, nepublicată, EU:T:2015:989), Deutsche Lufthansa și alții/Comisia (T‑46/11, nepublicată, EU:T:2015:987), SAS Cargo Group și alții/Comisia (T‑56/11, nepublicată, EU:T:2015:990), Air France‑KLM/Comisia (T‑62/11, nepublicată, EU:T:2015:996), Air France/Comisia (T‑63/11, nepublicată, EU:T:2015:993), precum și Martinair Holland/Comisia (T‑67/11, EU:T:2015:984), Tribunalul s‑a pronunțat asupra acțiunilor, intentate de alți transportatori incriminați, prin care se urmărea de asemenea să se conteste decizia în litigiu.

Concluziile părților în fața Curții

Prin recursul formulat, recurenta solicită Curții:
– anularea hotărârii atacate în măsura în care limitează întinderea anulării deciziei în litigiu la concluziile care figurează în acțiunea sa în primă instanță;
– anularea punctului 1 din dispozitivul hotărârii atacate;
– anularea în tot a deciziei în litigiu și
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului recurs.

Comisia solicită Curții:
– respingerea recursului și
– obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea (Marea Cameră) declară și hotărăște:

1) Respinge recursul.

2) Obligă British Airways plc la plata cheltuielilor de judecată.

:: Hotărârea

 
Secţiuni: Afaceri transfrontaliere, Content, Transporturi | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD