ICCJ. Natura juridică a intervenției accesorii
29 noiembrie 2017 | JURIDICE.ro
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât, în baza art. 61 alin. 1 şi 3 C. proc. civ. coroborate cu art. 32 și 33 C. proc. civ., că terţul care intervine în proces trebuie să justifice întotdeauna un interes propriu, indiferent de felul intervenţiei, aceasta fiind o condiţie sine qua non pentru exercitarea oricărei forme concrete de manifestare a acţiunii civile. Terțul nu devine un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit, deși natura juridică a intervenţiei accesorii este de apărare, astfel că acesta trebuie să exhibe un interes propriu chiar dacă nu pretinde un drept propriu, urmărind obţinerea unui folos pentru sine, iar nu numai pentru partea a cărei poziţie o susţine. Prin susținerea unei părți din proces, terţul urmăreşte să preîntâmpine pronunţarea unei hotărâri care ar fi susceptibilă să creeze o situaţie de natură a-i compromite propriile drepturi. Așadar, dacă dreptul terţului este ameninţat sau dacă prejudiciul pe care acesta l-ar putea suferi este iminent, grija sa de a preveni încălcarea dreptului sau realizarea prejudiciului îi conferă legitimare procesuală activă în formularea unei cereri de intervenţie, chiar dacă interesul său nu este nici născut, nici actual. (Decizia nr. 1176 din data de 4 iulie 2017 pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect cerere de intervenție)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
