Rusia pendinte la CEDO: Abuzul de putere (abuz în serviciu), autorizare cheltuieli suplimentare contract achiziții publice, și ne bis in idem (printre altele)
28 noiembrie 2017 | Mihaela MAZILU-BABEL, Valeria BĂLĂNEL
Valeria Bălănel
Mihaela Mazilu-Babel
Secția a treia, CEDO
Cererea nr. 28117/11
Vitaliy Vladimirovich TULUPOV împotriva Rusiei
depusă la 19 aprilie 2011 și comunicată la 7 noiembrie 2017
I. Obiectul cauzei(precum este redat de Curte și tradus de noi)
În 2008, reclamantul, funcționar public, a semnat o serie de acte adiționale care autorizau cheltuieli suplimentare dincolo de suma stabilită în mai multe contracte de achiziție publică.
În septembrie 2009, o autoritate extrajudiciară l-a condamnat pe acesta din urmă în temeiul articolului 7.32 din Codul Contravențional („CAO”), în ceea ce privește nerespectarea modalităților de atribuire ale unui contract de achiziție publică.
Reclamantul a solicitat o revizuire judiciară. În noiembrie 2009, o instanță a întrerupt procesul penale, deoarece autoritatea a omis să menționeze articolul 7.32 în dispozitivul deciziei sale. La 28 ianuarie 2010, instanța de apel a confirmat hotărârea primei instanțe, menționând, de asemenea, că termenul în care se putea exercita urmărirea penală expirase.
În martie 2010, reclamantul a fost trimis în judecată și apoi condamnat pentru infracțiunea prevăzută de articolul 286 din Codul Penal referitoare la abuzul de putere săvârșit de către un funcționar public.
II. Întrebări comunicate
1. A existat o încălcare a articolului 7 din Convenție? În special, ar fi putut reclamantul să prevadă în anul 2008, dacă ar fi fost cazul prin asistența juridică adecvată, având ca temei ”legea” internă (inclusiv Legea federală nr. 94-FZ din 21 iulie 2005 și Hotărârea nr.19 din 16 octombrie 2009 a Curții Supreme de Justiție a Rusiei) faptul că permisiunea de a depăși suma stabilită într-un contract de achiziție publică constituie infracțiune, și anume cea de abuz de putere, definit ca reprezentând acțiuni „vădit în afara sarcinilor [cuiva]” și cauzând „o încălcare semnificativă a drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor și organizațiilor sau o încălcare semnificativă a intereselor publice protejate de lege ” (s.n. – M. M.-B)?
2. A existat o încălcare a articolului 4 § 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție? În special:
– A fost reclamantul „achitat” de infracțiunea administrativă?
– A respectat Legea rusă în 2009-2010 aplicarea principiului ne bis in idem care interzice efectuarea urmăririi penale în urma existenței unei hotărâri definitive a aceleiași cauze în materie contravențională? Dacă răspunsul este negativ, au fost împiedicate instanțele penale de la aplicarea principiului ne bis in idem ?
– In 2009-10 did the criminal prosecution in relation to public-purchase contracts entail, in substance or in effect, double jeopardy vis-à-vis the prosecution under the CAO concerning the same subject-matter to the detriment of the individual or whether, in contrast, it was the product of an integrated system enabling different aspects of the wrongdoing to be addressed in a foreseeable and proportionate manner forming a coherent whole (compare Sergey Zolotukhin v. Russia [GC], no. 14939/03, §§ 48‑122, ECHR 2009; Khmel v. Russia, no. 20383/04, §§ 65-68, 12 December 2013; and A and B v. Norway [GC], nos. 24130/11 and 29758/11, §§ 121-24 and 131-34, ECHR 2016)? – nu am realizat traducerea în limba română de teamă să nu modificăm, fără intenție (dar totuși), prea mult sensul întrebării – întrebare tare importantă.
Valeria Bălănel (traducere)
Student, Facultatea de Drept și Științe Administrative, Universitatea din Pitești
dr. Mihaela Mazilu-Babel (coordonator și selecție)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
