ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Cauza Andriciuc ș.a. vs. Banca Românească: Banca câștigă în apel la Curtea de Apel Oradea (instanța de trimitere către CJUE a solicitării de interpretare – dosar C – 186/16), fiind respins apelul reclamanților. Nu poate fi considerată clauză abuzivă obligația de restituire în moneda contractată, fiind exclusă de la analiză
30.11.2017 | Valentin-Viorel RĂDOI


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Valentin-Viorel Rădoi

Valentin-Viorel Rădoi

După cum anticipam într-un articol anterior[1], Curtea de Apel Oradea a respins apelul formulat de către apelanții-reclamanți-consumatori și a menținut ca temeinică și legală hotărârea pronunțată de către Tribunalul Bihor.

Deși au fost nenumărate opinii, cu precădere în mass-media și mai puțin în comunitatea juridică, care avansau scenarii apocaliptice pentru Băncile care au acordat credite în CHF și chiar în EUR, iată că procesul de la Curtea de Apel Oradea a fost soluționat prin respingerea apelului reclamanților, ținându-se cont, evident, și de interpretările date de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C- 186/16.

În opinia mea, practica judiciară ar trebui să fie unitară în interpretarea  dată de către Curtea de Justiție, și anume, că este exclusă de la analiză o clauză contractuală care este o redare fidelă a unui text de lege.

Astfel, consider că a fost esențial paragraful 29 din Hotărâre prin care s-a statuat că „pentru a stabili dacă o clauză contractuală este exclusă din domeniul de aplicare al Directivei 93/13, revine instanței naționale sarcina să verifice dacă această clauză reflectă prevederile din dreptul național care se aplică între părțile contractante independent de alegerea lor sau pe cele care sunt de natură supletivă și, prin urmare, aplicabile ope legis, cu alte cuvinte în lipsa unui acord diferit între părți în această privință.”[2]

O eventuală analiză subsecventă a caracterului abuziv al unei astfel de clauze (în cazul puțin probabil, inexistent din punctul meu de vedere ținând cont de faptul că o astfel de clauză face parte din obiectul principal al contractului și reflectă întocmai o normă legală în sensul precizat de Curtea Europeană de Justiție), urmează a fi efectuată de către instanța națională conform răspunsurilor date de către CJUE la întrebările 2 și 3, așa cum acestea au fost propuse a fi renumerotate de către noi, renumerotare însușită de către Curte.

Având în vedere interpretarea dată, apreciez că nu ar trebui să mai avem soluții definitive de înghețare/stabilizare curs de schimb la data acordării creditului.


[1] A se vedea „Concluziile Avocatului General în cauza C-186/16 – Andriciuc c. Banca Românească: nu poate fi considerată clauză abuzivă obligația de restituire în moneda contractată”, publicat pe JURIDICE.ro.
[2] A se vedea în acest sens Hotărârea din 21 martie 2013, RWE Vertrieb, C‑92/11, EU:C:2013:180, punctul 26, și Hotărârea din 10 septembrie 2014, Kušionová, C‑34/13, EU:C:2014:2189, punctul 79.


Avocat Valentin-Viorel Rădoi
Partener IK ROKAS & PARTNERS – CONSTANTINESCU, RADU & IONESCU

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Cauza Andriciuc ș.a. vs. Banca Românească: Banca câștigă în apel la Curtea de Apel Oradea (instanța de trimitere către CJUE a solicitării de interpretare – dosar C – 186/16), fiind respins apelul reclamanților. Nu poate fi considerată clauză abuzivă obligația de restituire în moneda contractată, fiind exclusă de la analiză”

  1. Bună ziua,

    Curtea de Justiție a zis într-adevăr că este exclusă de la analiză o clauză care reprezintă o redare fidelă a unui text legislativ.
    Cu toate acestea, cine stabilește dacă avem sau nu o redare fidelă a unei clauze anume dintr-un contract anume? Instanța națională. Acum, instanța națională A poate stabili diferit de instanța națională B. Cine unifică această practică? ÎCCJ prin RIL/Dezlegare prealabilă – și doar în principiu. Zic ‘în principiu’ deoarece este posibil să se argumenteze că în unele contracte clauzele nefiind standard, atunci nici ÎCCJ nu poate să-și impună interpretarea cu privire la toate clauzele de acest tip existente în astfel de contracte.

    Prin urmare, nu mi se pare că situația s-ar fi lămurit definitiv în mod total, ci doar ‘parțial definitiv’.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate