JurisprudenţăJurisprudenţă CEDOJurisprudenţă CJUEJurisprudenţă CCRJurisprudenţă ÎCCJJurisprudenţă curentă ÎCCJ / Dezlegarea unor chestiuni de drept / Recurs în interesul legiiJurisprudenţă Curţi de apelJurisprudenţă TribunaleJurisprudenţă Judecătorii
 
ÎCCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

ICCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Indicele de corecţie aplicabil dreptului la pensie

06.12.2017 | Andrei PAP
Abonare newsletter
Andrei Pap

Andrei Pap

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 953 din 4 decembrie 2017 a fost publicată Decizia nr. 71/2017 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I civilă în Dosarul nr. 1.734/107/2016, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.

I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din data de 25 aprilie 2017, în Dosarul nr. 1.734/107/2016, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Dacă se aplică, la momentul emiterii deciziei de pensie pentru limită de vârstă, indicele de corecție conform art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, în contextul emiterii unei decizii de pensionare anticipată sub imperiul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, decizie care nu a fost niciodată pusă în plată?”.

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]

50. Pe fondul sesizării se constată că art. 170 din Legea nr. 263/2010 nu a intrat în vigoare odată cu celelalte dispoziții ale Legii nr. 263/2010, respectiv la data de 1 ianuarie 2011, ci a fost amânată la data de 1 ianuarie 2012, așa cum s-a prevăzut în art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

51. Ulterior, termenul de intrare în vigoare a art. 170 din Legea nr. 263/2010 a fost prorogat din nou, la data de 1 ianuarie 2013, prin dispozițiile art. II art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011.

52. Prin urmare, dispozițiile art. 170 din Legea nr. 263/2010 au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2013.

53. Prioritar analizei problemei de drept cu care a fost sesizată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată incidența în cauză și a următoarelor texte de lege: art. 5 alin. (1) pct. I și II din Legea nr. 19/2000, având corespondent în art. 6 alin. (1) pct. I, II și IV din Legea nr. 263/2010; art. 92 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, dispozițiile similare regăsindu-se în art. 114 alin. (1) din Legea nr. 263/2010; art. 52 din Legea nr. 19/2000, corespondent fiind art. 64 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, precum și art. 83 din Legea nr. 19/2000 și dispozițiile similare prevăzute de art. 104 din Legea nr. 263/2010, ce vor fi redate în continuare:

54. Art. 5 alin. (1) pct. I și II din Legea nr. 19/2000 prevede că:

„Art. 5. – (1) În sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:
I. persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă și funcționarii publici;
II.persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la pct. I;”.

55. Art. 6 alin. (1) pct. I, II și IV din Legea nr. 263/2010 prevede că:
„Art. 6. – (1) În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:
a) persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă, inclusiv soldații și gradații voluntari;
b) funcționarii publici;
c) cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale;
d) persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, din drepturi de autor și drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, precum și din contracte/convenții încheiate potrivit Codului civil;
II. persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu cele ale persoanelor prevăzute la pct. I;
(…)
IV. persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și care se află în una dintre situațiile următoare:
a) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare ori de management;
b) membri ai întreprinderii individuale și întreprinderii familiale;
c) persoane fizice autorizate să desfășoare activități economice;
d) persoane angajate în instituții internaționale, dacă nu sunt asigurații acestora;
e) alte persoane care realizează venituri din activități profesionale;”.

56. Prin art. 92 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 s-a statuat că:
„Art. 92. – (1) Plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care:
a) pensionarul își stabilește domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România a încheiat convenție de asigurări sociale, dacă în cadrul acesteia se prevede că pensia se plătește de către celălalt stat;
b) beneficiarul unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parțiale se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I și II, cu excepția persoanelor care exercită funcția de consilier local sau consilier județean;
c) beneficiarul unei pensii de invaliditate nu se prezintă la revizuirea medicală periodică;
d) beneficiarul unei pensii de urmaș realizează dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie, stabilit conform art. 5 alin. (3);
e) copilul urmaș nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 66 lit. b) și c);
f) soțul supraviețuitor, beneficiarul unei pensii de urmaș, se recăsătorește;
g) beneficiarul unei pensii de invaliditate de gradul I sau II se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II și IV lit. b)-f).”

57. Conform art. 114 alin. (1) din Legea nr. 263/2010:
„Art. 114. – (1) În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze:
a) pensionarul și-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat, cu care România a încheiat convenție de reciprocitate în domeniul asigurărilor sociale, dacă, potrivit prevederilor acesteia, pensia se plătește de către celălalt stat;
b) pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parțiale, se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepția consilierilor locali sau județeni;
c) pensionarul de invaliditate sau pensionarul urmaș prevăzut la art. 84 lit. c) ori cel prevăzut la art. 86 alin. (1) nu se prezintă la revizuirea medicală obligatorie sau la convocarea Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, a centrelor regionale de expertiză medicală a capacității de muncă sau a comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații;
d) pensionarul de invaliditate nu mai urmează programele recuperatorii, întocmite de medicul expert al asigurărilor sociale, prevăzute la art. 81 alin. (1);
e) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II, se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepția consilierilor locali sau județeni;
f) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul III, se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I sau II, depășind jumătate din programul normal de lucru al locului de muncă respectiv;
g) pensionarul urmaș, prevăzut la art. 84 lit. a), a împlinit vârsta de 16 ani și nu face dovada continuării studiilor;
h) soțul supraviețuitor, beneficiar al unei pensii de urmaș, realizează venituri brute lunare pentru care, potrivit legii, asigurarea este obligatorie, dacă acestea sunt mai mari de 35% din câștigul salarial mediu brut prevăzut la art. 33 alin. (5);
i) soțul supraviețuitor, beneficiar al unei pensii de urmaș, s-a recăsătorit;
j)soțul supraviețuitor, beneficiar al unei pensii din sistemul public de pensii, optează pentru o altă pensie, potrivit legii, din același sistem sau dintr-un alt sistem de asigurări sociale, neintegrat sistemului public de pensii;
k) pensionarul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege, referitoare la cumulul pensiei cu salariul.”

58De asemenea, conform art. 64 alin. (1) din Legea nr. 263/2010:
„Art. 64. – (1) La data îndeplinirii condițiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia anticipată se transformă în pensie pentru limită de vârstă și se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate și a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de suspendare a plății pensiei anticipate.”

59. Dispozițiile menționate au corespondent și în Legea nr. 19/2000 în art. 52 conform căruia „(…) la împlinirea vârstelor de pensionare prevăzute de prezenta lege pensia anticipată parțială devine pensie pentru limită de vârstă (…) prin adăugarea perioadelor asimilate și a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare”.

60. În conformitate cu dispozițiile art. 83 din Legea nr. 19/2000:
„Art. 83. – (1) Drepturile de pensie pentru limită de vârstă se cuvin și se plătesc de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, prevăzute de lege, dacă cererea a fost depusă cu 30 de zile calendaristice înainte de data îndeplinirii acestor condiții.
(2) Se consideră depuse în termen cererile de pensionare înregistrate în intervalul cuprins între data îndeplinirii condițiilor de pensionare și cea de-a 30-a zi calendaristică anterioară acestei date.
(3) Drepturile de pensie anticipată sau de pensie anticipată parțială se cuvin și se plătesc:
a) de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dar nu înainte de data încetării calității de asigurat, dacă cererea a fost depusă în termenul prevăzut la alin. (1), în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II și III;
b) de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termenul prevăzut la alin. (1), în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. IV și V și art. 5 alin. (2).
(4) În cazul persoanelor ale căror cereri de pensionare au fost depuse cu depășirea termenului prevăzut la alin. (1), drepturile de pensie se cuvin și se plătesc:
a) de la data depunerii cererii, în cazul pensiei pentru limită de vârstă;
b) de la data depunerii cererii, dar nu înainte de data încetării calității de asigurat, în cazul pensiei anticipate și al pensiei anticipate parțiale, în situația persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II și III;
c) de la data depunerii cererii, în cazul pensiei anticipate și al pensiei anticipate parțiale, în situația persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. IV și V și art. 5 alin. (2).”

61. Potrivit prevederilor art. 104 din Legea nr. 263/2010:
„Art. 104. –
(1) În sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de prezenta lege, în funcție de categoria de pensie solicitată.
(2) Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, emisă în condițiile prevăzute de prezenta lege, și se acordă de la data înregistrării cererii.
(3) În funcție de elementele specifice fiecărei categorii de pensie, pensiile se acordă și de la o altă dată, după cum urmează:
a) de la data încetării plății indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă sau, după caz, de la data încetării calității de asigurat, cu excepția asiguraților prevăzuți la art. 6 alin. (2), dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei medicale asupra capacității de muncă, în situația pensiei de invaliditate acordate persoanei care, la data emiterii deciziei medicale, are calitatea de asigurat;
b) din prima zi a lunii următoare celei în care a avut loc decesul, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la data decesului, în situația pensiei de urmaș acordate persoanei al cărei susținător era pensionar, la data decesului;
c) de la data decesului, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată, în situația pensiei de urmaș acordate persoanei al cărei susținător nu era pensionar, la data decesului;
d) de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată, în situația pensiei de urmaș acordate persoanei care îndeplinește condițiile prevăzute de lege, referitoare la vârsta standard de pensionare, ulterior decesului susținătorului.”

62. Din interpretarea sistematică și teleologică a textelor de lege menționate rezultă că data înscrierii inițiale la pensie este cea care rezultă din prima decizie de pensionare anticipată, că plata acesteia se suspendă pe perioada în care asiguratul se află în una dintre situațiile prevăzute de lege și că la împlinirea vârstei de pensionare pentru limită de vârstă pensia anticipată se transformă în pensie pentru limită de vârstă prin adăugarea perioadelor asimilate și a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare.

63. Altfel spus, recalcularea cuantumului pensiei anticipate prin adiționarea altor stagii de cotizare realizate după pensionarea anticipată nu conduce la nașterea unui alt drept inițial la pensie, ci doar la recalcularea cuantumului acesteia, ca urmare a transformării pensiei dintr-o categorie în alta.

64. De observat că petiționarei nu i s-a întocmit o altă decizie de pensionare pentru limită de vârstă care să substituie decizia de pensionare anticipată, întrucât numărul deciziei este același. În cuprinsul deciziei pentru limită de vârstă este menționată și data înscrierii inițiale la pensie, 14 iunie 2010, mențiune necontestată în acțiune.

65. Date fiind dispozițiile art. 88 din Legea nr. 19/2000, respectiv art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, decizia de pensionare pentru limită de vârstă este definitivă sub acest aspect – data nașterii inițiale a dreptului la pensie, întrucât s-a contestat doar cuantumul pensiei din perspectiva neaplicării indicelui de corecție menționat în Legea nr. 263/2010.

66. Nu în ultimul rând, este de amintit că, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituția României, condițiile de exercitare a dreptului la pensie și la alte forme de asistență socială se stabilesc prin lege și, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislația în materie și de a stabili data de la care operează recalcularea, fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României referitoare la principiul neretroactivității legii.

67. Prin Decizia nr. 698/2014, Curtea Constituțională a arătat că, dată fiind aplicarea principiului tempus regit actum, situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și autorităților publice, fără privilegii și discriminări.

68. În situațiile în care dreptul inițial la pensie s-a născut anterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010, indicele de corecție nu este aplicabil, fiind fără relevanță juridică nepunerea în plată a deciziei de pensionare sub aspectul stabilirii datei la care s-a născut dreptul inițial la pensie întrucât, potrivit textelor sus-menționate, a operat doar suspendarea efectelor deciziei de pensionare cu privire la plata drepturilor bănești.

Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:

„Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I civilă în Dosarul nr. 1.734/107/2016 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, stabilește că:

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, indicele de corecție se aplică persoanelor al căror drept inițial la pensie s-a născut ulterior intrării în vigoare a legii.”

Andrei Pap
Avocat colaborator SVS & PARTNERS

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “ICCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Indicele de corecţie aplicabil dreptului la pensie”

  1. Amelia FARMATHY spune:

    Față de textul dezlegării s-ar impune, cu toată deferența și, evident, conformarea, în activitatea practică, celor decise, unele precizări:

    1. Cea mai importantă este legată de argumentul potrivit căruia Înalta Curte arată în paragraful 64, justificându-și soluția, faptul că ”De observat că petiționarei nu i s-a întocmit o altă decizie de pensionare pentru limită de vârstă care să substituie decizia de pensionare anticipată, întrucât numărul deciziei este același. În cuprinsul deciziei pentru limită de vârstă este menționată și data înscrierii inițiale la pensie, 14 iunie 2010, mențiune necontestată în acțiune.”, din acest argument înțelegându-se că nu ar fi vorba despre un nou tip de pensie obținut de către petiționară ca efect al îndeplinirii condițiilor pentru obținerea unei pensii pentru limită de vârstă pentru că… decizia de pensionare privind pensia pentru limită de vârstă are același număr cu cea privind pensia anticipată parțială.
    E, poate, primul lucru pe care îl înveți din practică atunci când ai în față un dosar de asigurări sociale și începi să îl răsfoiești, adică, de regulă, la nivel de tribunal unde sunt organizate secții sau complete specializate în judecarea litigiilor de asigurări sociale.
    Recunosc că am zâmbit – sper să nu se treacă această reacție la conduită nedeontologică – citind acest ”argument” pentru că cel care a redactat acest considerent nu cunoaște o chestiune de bază în practica litigiilor de asigurări sociale, și anume faptul că toate, repet, toate deciziile de pensie poartă același număr, privitor la același pensionar, numai datele de emitere fiind diferite, dar nu pentru că una ar fi, în mod obligatoriu, continuarea celeilalte (un exemplu în acest sens îl constituie deciziile de debit care au și ele același număr ca toate celelalte decizii de pensie, deși nu stabilesc nicio pensie, ci niște bani de dat înapoi de către pensionar), așa cum pare a sugera considerentul mai sus redat, ci pentru că acesta este modul de evidențiere al dosarelor de pensie de către Casele Teritoriale de Pensii.
    Astfel, la prima cererea de pensie admisă, primești, ca asigurat, un număr al dosarului de pensie și, cu acela – cum să zic elegant? – vei ”ieși” din sistem.
    Adică un soi de CNP specific evidențelor sistemului de pensii, pentru identificarea mai ușoară a documentelor privitoare la un anumit asigurat.
    Prin urmare, faptul că cele două decizii poată același număr nu e un argument convingător că pensia pentru limită de vârstă ar fi un soi de recalculare/prelungire a pensiei pensiei anticipate sau parțial anticipate și nimic altceva.

    2. Faptul că atât legea nr. 19 cât și legea nr. 263 au reglementat distinct formele de pensie anticipată și pensia pentru limită de vârstă arată, dimpotrivă, că sunt tipuri de pensii diferite pentru care legiuitorul reglementează doar trecerea de drept,adică din oficiu, în exprimarea legiuitorului, la îndeplinirea condițiilor pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă.

    3. Împrejurarea că legiuitorul face vorbire despre ”recalculare”, arătând modul concret în care se va face calculul de la forma de pensie anticipată la pensia pentru limită de vârstă, nu înseamnă cea de-a doua este o… prelungire a primeia, cât timp condițiile pentru obținerea acestor pensii sunt diferite, iar trecerea de la o pensie a alta(această formulare demonstrând că este vorba despre tipuri de pensie diferite) se face din oficiu dar doar dacă condițiile sunt îndeplinite.

    4. Faptul că în decizia pentru limită de vârstă se face vorbire despre data înscrierii inițiale la pensie, respectiv data primirii pensiei anticipate nu înseamnă că cea de-a doua e o prelungire a primeia, din același motive mai sus arătate, o astfel de mențiune, similar celei privind numărul deciziei de pensie:)))), figurând pe orice decizie emisă pensionarului, făcând parte dintr-un soi de ”cap-tip” al deciziei, cuprinzând mențiuni standard, alături de numele pensionarului, cnp-ul cestuia și adresa de domiciliu a acestuia.

    5. Cu sinceritate și deferență, nu cred că a fost înțeles sau avut în vedere, în raport de soluția la care s-a ajuns, scopul art. 170 alin. 2 din legea nr. 263/2010 potrivit căruia prevederile alin. (1) – cele referitoare la utilizarea indicelui de corecție, a cărui aplicare conduce la o majorare a pensiei rezultate_ se aplică o singură dată, la înscrierea iniţială la pensie. Această dispoziție, în umila mea opinie, a avut în vedere doar să prevină și să interzică aplicarea acestui indice de corecție de două ori, spre exemplu o dată la stabilirea unei pensii anticipate sau de invaliditate și, a doua oară, la stabilirea, pentru același asigurat, la momentul îndeplinirii condițiilor, a pensiei pentru limită de vârstă, iar nu neacordarea acestui indice de corecție, la stabilirea unei pensii pentru limită de vârstă, în ipoteza în care a existat un alt tip de pensie anterior – cum a fost cazul pensiei anticipate, indiferent dacă a fost sau nu ”pusă în plată”_stabilit conform altei legi, în prezența speță fiind vorba despre legea nr. 19/20000, dacă, în anterioara legislație, pensionarul nu a beneficiat de respectiva corecție.

    6. Este firesc ca dispozițiile art. 170 din legea nr. 263/2010 să facă vorbire despre pensiile stabilite conform acestui act normativ (în alin. 1) pentru că legea nr. 263/2010 cu asta se ocupă, respectiv cu reglementarea pensiilor stabilite după data de 1.01.2011, iar lipsa unor norme tranzitorii referitoare la situația acelor pensionari care au obținut un anumit tip de pensie, alături de cât cel pentru limită de vârstă, sub anterioara reglementare, îndeplinind condițiile pentru trecerea la o pensie pentru limită de vârstă după data de 1.01.2011, nu ar trebui folosită împotriva acestora pentru că, așa cum susțineam, art. 170 alin. 2 a avut în vedere doar împiedicarea unei dublei valorificări a prevederii referitoare la aplicarea indicelui de corecție, menționat în alin. 1 al art. 170 din legea nr. 263/2010. Evident, după data de 1.01.2011 (data intrării în vigoare a legii nr. 263/2010), au subzistat persoane/asigurați care, mai întâi, au beneficiat de o pensie anticipată (context în care li s-a aplicat indicele de corecție) și, apoi, la îndeplinirea condițiilor, de o pensie pentru limită de vârstă, context în care, desigur, în raport de art. 170 alin. 2, nu mai puteau pretinde, a doua oară, aplicarea respectivului indice de corecție, însă, cu evidență, nu acesta pare a fi cazul petiționarei din dosarul în care a fost pronunțat HP, cu mențiunea că nu am înțeles din datele speței, astfel cum au fost redate, dacă respectiva petiționară, pe legea nr. 19/2000, ar fi beneficiat de aplicarea unui indice de corecție, la stabilirea pensiei anticipate, indiferent dacă i-a fost plătită sau nu respectiva pensie.
    Nu înțeleg, sincer, ce treabă jurisdicțională are Curtea Constituțională (citarea acestor decizii reprezintă un loc comun, din ce am văzut, prin HP și RIL-uri, deși nu se pune problema constituționalității dispozițiilor legale transmise Înaltei spre interpretare unitară sau dezlegare a unei probleme de drept noi, context în care nu văd relevanța analizei Curții Constituționale, dar, mă rog, cutuma, deși nu e recunoscută ca izvor de drept, e, în realitate, una dintre chestiunile care marchează activitatea instanțelor) cu problema interpretării incidenței art. 170 din legea nr. 263/2010. Curtea Constituțională se ocupă cu verificarea constituționalității legii/ordonanței și, cel mai probabil, o fi verificat și constituționalitatea art. 170 din legea nr. 263/2010, ceea ce reprezintă o chestiune distinctă și – iertată îmi fie observația – irelevantă în raport de solicitarea interpretării modului de aplicare al acestei dispoziții, interpretare dată în competența Înaltei Curți, pentru că, dacă Curtea Constituțională ne-ar spune, în exercitarea prerogativelor sale, și cum trebuie să interpretăm dispoziții legale, iar nu doar despre constituționalitatea/neconstituționalitatea acestora, nu mai văd utilitatea, pe RIl-uri sau HP-uri, a Înaltei Curții și chiar utilitatea instanțelor de judecată, într-un sens mai larg, dacă s-ar ajunge la situația în care Curtea Constituțională ar interpreta, nu (doar) constituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege/ordonanță, ci modul de interpretare sau e aplicare al respectivei dispoziții din lege/ordonanță, context în care judecata din respectivele cauze ar deveni o formalitate, cât timp speța ar fi rezolvată, practic, de Curtea Constituțională, deși, așa cum citesc eu legile, nu Curtea Constituțională are în competență interpretarea dispozițiilor legale, ci instanțele de judecată, în frunte cu Înalta Curte.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week