Asigurări pentru avocaţi, Barouri, Citate juridice, Grile juridice, INTERPROFESIONAL, Jurisprudenţă inedită CITR, Legal Days, Legal FUN, Legal Style, NOTARIAT, Revista revistelor juridice, Sistemul judiciar, Studenţi la drept, TOP LEGAL
 
Sistemul judiciar [MJ, CSM, INM, SNG, PÎCCJ, DNA, parchete]
Secţiune dezvoltată în parteneriat cu CSM, Ministerul Public şi DNA
JURIDICE
4 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Cristi Danileț: Oamenilor li s-a creat impresia că orice hotărâre greșită ar atrage răspunderea materială a magistraților
07.12.2017 | JURIDICE.ro


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

Joi, 7 decembrie 2017, jud. dr. Cristi Danileț, fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a precizat, prin intermediul paginii de Facebook: „Înțeleg că deputații au votat astă noapte și un articol cu privire la răspunderea magistraților prin care vor rezolva nu știu ce deficiență de sistem. Altă prostie, și asta. Să mă explic:

Tot proiectul de modificare a legii statutului magistraților a fost justificat de informațiile apărute la mocirla.tv și site-uri de scuipat magistrații cu privire la abuzurile magistraților.

Și s-au gândit unii că aceste abuzuri pot fi stopate dacă magistratul este obligat să plătească din banii lui pentru hotărâri greșite.

Numai că oamenilor li s-a creat impresia că orice hotărâre greșită ar atrage răspunderea materială a magistraților, ceea ce ar fi o monstruozitate unică pe Glob. Așadar, doar abuzul dovedit poate duce la răspunderea magistratului, nu simpla hotărâre greșită care poate fi îndreptată doar printr-o cale de atac. Cu alte cuvinte, trebuie patru procese: unul în care să se comită abuzul, unul în care să se dovedească abuzul comis de un magistrat, unul în care omul să ceară bani de la Stat, unul în care Statul să ceară bani de la magistrat.
Revenind: acum legea prevede că cel care e victima unei erori judiciare se poate îndrepta după o anumită procedură împotriva Statului, iar Statul POATE recupera banii de la magistratul care cu rea-credință sau gravă neglijență a dat hotărârea. În modificările votate ieri seara/noaptea se prevede că Statul VA recupera, adică e obligat să introducă acțiune împotriva magistratului. Cine crede că acest lucru va produce nu știu ce efect, se înșală amarnic: o astfel de prevedere a mai fost timp de 8 ani în legislația noastră, iată dovada.

Și încă ceva: norma cu pricina ar fi aplicabilă doar judecătorilor, nu și procurorilor. Dar asta nu a observat nimeni, încă….

Ah, și cireașa de pe tort: dacă se descoperă după rămânerea definitivă a hotărârii că un magistrat a comis un abuz într-un proces penal, chiar dacă magistratul a fost sancționat disciplinar și ar plăti daune, dosarul nu poate fi redeschis căci…nimeni nu s-a gândit la asta până acum.

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 4 de comentarii cu privire la articolul “Cristi Danileț: Oamenilor li s-a creat impresia că orice hotărâre greșită ar atrage răspunderea materială a magistraților”

  1. Da, aud si eu tot timpul de „raspunderea magistratilor”.
    Care raspundere? Pentru decizii eronate? Este dreptul magistratilor de a da decizii eronate. Deciziile judecatoresti intotdeauna vor fi eronate pentru perdanti.
    Judecatorii judeca in numele legii, in numele statului, in numele puterii conferite de constitutie. Judecatorii nu judeca in nume propriu, nu sunt judecatori privati.
    De asemenea, avand in vedere ca exista suficiente cai de atac, de revizuire a hotararilor judecatoresti prevazute de lege…
    Judecatorii nu pot raspunde personal pentru deciziile pe care le dau, indiferent daca sunt corecte sau gresite. Hotararile gresite se corecteaza in caile de revizuire /modificare /reformare prevazute de lege. Deci exista mecanisme de corectare.
    Vorba asta cu „magistratii sa raspunda pentru erorile judiciare” este un fel de legenda.
    Este ca si cum ai spune: parlamentarii sa raspunda pentru legile proaste. Sau Presedintele Romaniei sa raspunda pentru numirea unor ambasadori incompetenti.
    Nici vorba. Aici avem puteri discretionare constitutionale, prevederi de politici publice, decizii de oportunitate care nu pot fi cenzurate juridic.
    Judecatorii sunt functionari de stat cu puteri judiciare, cu drept de jurisdictie.
    Ne convine sau nu decizia, buna sau rea, judecatorii au puterea sa emita hotarari judecatoresti, putere conferita de Constitutie.
    Nu discutam de infractiuni comise de magistrati, aia e o alta discutie cu totul separata. Sa nu incurcam borcanele.

  2. Alina BADEA spune:

    Nu vad de ce trebuie sa fie 4 procese, cand pot fi doar doua: unul in care sa se comita abuzul (indiferent de faza procesuala, dar mai grav este cazul in care se comite in calea de atac, deoarece sunt extrem de putine sanse sa se „indrepte” o hotarare stramba data in aceasta etapa) si unul in care justitiabilul sa solicite constatarea abuzului si sa pretinda despagubiri, acest al doilea proces fiind indreptat impotriva statului si a judecatorului in cauza sau, dupa caz, daca e doar impotriva statului, acesta ar putea chema in garantie judecatorul in acelasi proces.
    Mi se pare normal sa se indrepte impotriva judecatorilor, deoarece ei emit actul care produce prejudicii, in speta hotararea. Procurorii doar propun solutii, care trebuie confirmate de judecator.
    Legat de „cireasa de pe tort”, cred ca ar fi disponibila calea revizuirii.

  3. Ce înseamnă „hotărâri strâmbe” sau „abuz judiciar”?
    Aceste expresii nu au nicio logică, sunt folosite de oameni pentru a-şi descrie propriile stări emoţionale cu privire la o sentinţă pe care nu o agreează.
    Sunt doar epitete, adjective, sentimente de tristeţe şi supărare simţite de perdanţi.
    În exercitare puterilor judiciare, un magistrat emite hotărâri judecătoreşti, care nu sunt nici bune, nici rele.
    Sunt sentinţe şi atât.
    Aceste hotărâri reprezintă opinia juridică a magistratului, soluţia lui în funcţia lui de reprezentant al Statului. Este opinia Statului prin ramura judiciară.
    Judecătorii sunt arbitrii Statului. Statul, instanţa, curtea, vorbeşte prin gura lor.
    Majoritatea hotărârilor sunt confirmate în căile de atac, unele sunt modificate la instanţele superioare, la Curtea Supremă sau la CEDO.
    Chemat fiind să-şi spună o opinie, judecătorul nu poate fi tras la răspundere pentru o opinie juridică. Constituţia îi acordă latitudinea maximă de a avea o opinie, este o funcţiune naturală, suverană a judecătorului.
    Statul, prin judecător, judecă!
    Cel care poate fi tras la răspundere este STATUL.
    Judecătorul nu garantează. Ce să garanteze? Că dă o decizie care să-ţi fie favorabilă ţie?
    Unii spun: „Nu… să dea o decizie care respectă legea” Sună bine, dar este o simplă vorbă fără noimă.
    Ce înseamnă asta? Adică să dea o decizie care să-mi fie favorabilă mie, pentru că legea ţine cu mine. Deci tot o opinie strict subiectivă.
    Legea nu ţine cu nimeni, este aceeaşi pentru toţi.
    Dar legea este ceea ce spune judecătorul că este. Pentru că judecătorul este interpretorul final al legii. Judecătorul nu poate fi ţinut răspunzător pentru interpretare, deoarece este protejat de imunitate. Imunitate constituţională, la fel ca preşedintele, la fel ca parlamentarii, etc. Nu există delict de opinie juridică.
    Toţi cei care strigă „Să răspundă judecătorii!” nu înţeleg că judecătorul este monarhul absolut al legii, învestit de Constituţia României cu puteri maxime discreţionare.
    Nu-ţi convine? Ai căi de atac, prea multe chiar.
    Sentinţele se critică pentru netemeinicie sau nelegalitate, nu pentru „abuz”. Abuz nu înseamnă nimic, e doar un cuvânt negativ foarte vag.
    Poporul a ales o organizare de stat în care judecătorii sunt maeştrii ai legii, proclamatori ai legii.
    Judecătorul proclamă legea!
    Dacă vrei tu să proclami legea, fă-te judecător! Dacă nu, trebuie să te supui. Asta este forma de organizare a justiţiei.

    Cine are probleme cu judecătorii corupţi, care acţionează cu rea-credinţă sau incompetenţă grosieră, poate apela la organele specializate, la CSM de exemplu, dar asta este o altă discuţie, total diferită. Pentru judecătorii corupţi există deja legi pedepsitoare.

  4. Darius MARCU spune:

    Dacă ideea că orice hotărâre greșită ar atrage răspunderea materială a magistraților, este o monstruozitate, la fel, faptul că NICIO hătărâre greşită nu atrage ÎN FAPT răspunderea magsitraţilor, este tot o monstruozitate.
    Normal că nici vechea prevedere nu a produs efect, din moment ce în sistemul judiciar, ca şi în cel medical, e foarte prezent complexul GOD. Să crezi că în nicun caz de eroare judiciară, din peste 500 de cazuri în 10 ani, nu a existat abuz sau neglijenţă gravă, e o aberaţie, procentul de 0% sfidează natura umană. De aceea şi CEDO în cauza în cauza Iordachi c. Moldova, a considerat procentul de peste 97% de cereri de interceptare a telefoanelor admise, o încălcare a dreptului la viaţă privată şi la inviolabilitatea corespondenţei.
    Statisticile gen „producţii record la hectar” sînt încă apreciate în justiţie.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate