Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Decizia CCR nr. 651/2017. Imposibilitatea atacării cu recurs în casație a soluțiilor pronunțate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoașterea învinuirii. Neconstituționalitate
19.12.2017 | Alexandru MATEI

Secţiuni: CCR, Content, Drept constitutional, Drept penal, Lege 9, Selected
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1000 din data de 18 decembrie 2017 a fost publicată Decizia nr. 651/2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (2) lit. f) și ale art. 439 alin. (41) teza a doua din Codul de procedură penală.

Art. 434 alin (2) lit. f) CPP
Nu pot fi atacate cu recurs în casație:
– soluțiile pronunțate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoașterea învinuirii.

Susținerile excepției

Se susține, în esență, că dispozițiile art. 434 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală încalcă următoarele prevederi din Constituția României:
– art. 1 alin. (5) privind principiul legalități;
art. 16 referitor la egalitatea în drepturi;
art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil;
art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare;
art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți;
art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției;
art. 129 privind folosirea căilor de atac; și
art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public.

De asemenea, în susținerea excepției se mai arată că:
– dispozițiile de lege criticate împiedică părțile civile să exercite calea de atac a recursului în casație, pe motiv că inculpatul a înțeles să recunoască învinuirea, aspect care privește strict latura penală a cauzei;
– textul de lege criticat, care limitează controlul judecătoresc al hotărârilor pronunțate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoașterea învinuirii, creează discriminare între inculpați și constituie o piedică excesivă în calea realizării actului de justiție;
– dispozițiile criticate din Codul de procedură penală restrâng, fără nicio justificare obiectivă și rezonabilă, liberul acces la justiție al părților și dreptul acestora la un proces echitabil, deoarece soluția dispusă în procedura recunoașterii învinuirii, chiar dacă este nelegală, nu poate fi reformată.

Constatările Curții Constituționale

În raport de criticile aduse textului din Codul de procedură penală, Curtea a constatat următoarele:
– într-o cauză soluționată definitiv potrivit procedurii accelerate, ar rămâne nesancționate aspecte precum nerespectarea, în cursul judecății, a dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente, condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, greșita încetare a procesului penal, neconstatarea grațierii pedepsei sau greșita constatare a acesteia, aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege;
– excluderea posibilității atacării cu recurs în casație a soluțiilor pronunțate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoașterea învinuirii creează discriminare atât pentru inculpat, cât și pentru partea civilă și partea responsabilă civilmente, față de părțile din cauzele penale soluționate potrivit procedurii de drept comun, fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă, ceea ce atrage încălcarea prevederilor art. 16 din Constituție referitor la egalitatea în drepturi;
– soluțiile pronunțate în procedura recunoașterii învinuirii au, sub aspectul posibilității de a fi atacate cu recurs în casație, un regim juridic diferit de cel al hotărârilor penale definitive pronunțate în procedura obișnuită, în sensul că primele nu pot fi atacate cu recurs în casație, în timp ce împotriva celor din urmă poate fi exercitată această cale extraordinară de atac;
– se creează o vădită inegalitate de tratament sub aspectul recunoașterii liberului acces la justiție, în componenta sa referitoare la dreptul la un proces echitabil;
– lipsesc procurorul de pârghiile necesare exercitării rolului său specific în cadrul procesului penal;

Pentru cele expuse mai sus, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art. 434 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale.

Avocat Alexandru Matei
SĂVESCU & ASOCIAŢII

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti