Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Decizia CCR nr. 651/2017. Imposibilitatea atacării cu recurs în casație a soluțiilor pronunțate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoașterea învinuirii. Neconstituționalitate
19.12.2017 | Alexandru MATEI


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1000 din data de 18 decembrie 2017 a fost publicată Decizia nr. 651/2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (2) lit. f) și ale art. 439 alin. (41) teza a doua din Codul de procedură penală.

Art. 434 alin (2) lit. f) CPP
Nu pot fi atacate cu recurs în casație:
– soluțiile pronunțate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoașterea învinuirii.

Susținerile excepției

Se susține, în esență, că dispozițiile art. 434 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală încalcă următoarele prevederi din Constituția României:
– art. 1 alin. (5) privind principiul legalități;
art. 16 referitor la egalitatea în drepturi;
art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil;
art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare;
art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți;
art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției;
art. 129 privind folosirea căilor de atac; și
art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public.

De asemenea, în susținerea excepției se mai arată că:
– dispozițiile de lege criticate împiedică părțile civile să exercite calea de atac a recursului în casație, pe motiv că inculpatul a înțeles să recunoască învinuirea, aspect care privește strict latura penală a cauzei;
– textul de lege criticat, care limitează controlul judecătoresc al hotărârilor pronunțate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoașterea învinuirii, creează discriminare între inculpați și constituie o piedică excesivă în calea realizării actului de justiție;
– dispozițiile criticate din Codul de procedură penală restrâng, fără nicio justificare obiectivă și rezonabilă, liberul acces la justiție al părților și dreptul acestora la un proces echitabil, deoarece soluția dispusă în procedura recunoașterii învinuirii, chiar dacă este nelegală, nu poate fi reformată.

Constatările Curții Constituționale

În raport de criticile aduse textului din Codul de procedură penală, Curtea a constatat următoarele:
– într-o cauză soluționată definitiv potrivit procedurii accelerate, ar rămâne nesancționate aspecte precum nerespectarea, în cursul judecății, a dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente, condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, greșita încetare a procesului penal, neconstatarea grațierii pedepsei sau greșita constatare a acesteia, aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege;
– excluderea posibilității atacării cu recurs în casație a soluțiilor pronunțate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoașterea învinuirii creează discriminare atât pentru inculpat, cât și pentru partea civilă și partea responsabilă civilmente, față de părțile din cauzele penale soluționate potrivit procedurii de drept comun, fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă, ceea ce atrage încălcarea prevederilor art. 16 din Constituție referitor la egalitatea în drepturi;
– soluțiile pronunțate în procedura recunoașterii învinuirii au, sub aspectul posibilității de a fi atacate cu recurs în casație, un regim juridic diferit de cel al hotărârilor penale definitive pronunțate în procedura obișnuită, în sensul că primele nu pot fi atacate cu recurs în casație, în timp ce împotriva celor din urmă poate fi exercitată această cale extraordinară de atac;
– se creează o vădită inegalitate de tratament sub aspectul recunoașterii liberului acces la justiție, în componenta sa referitoare la dreptul la un proces echitabil;
– lipsesc procurorul de pârghiile necesare exercitării rolului său specific în cadrul procesului penal;

Pentru cele expuse mai sus, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art. 434 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale.

Avocat Alexandru Matei
SĂVESCU & ASOCIAŢII

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate