Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Afaceri transfrontaliere
CărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

CJUE. C-434/15, Asociația Profesională Elite Taxi v. Uber Systems Spain SL. Serviciul de punere în legătură cu conducători auto neprofesioniști furnizat de Uber ține de serviciile din domeniul transporturilor
20.12.2017 | JURIDICE.ro


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

Trimitere preliminară – Servicii în cadrul pieței interne – Transport de pasageri – Utilizarea unor instrumente informatice și a unei aplicații pentru smartphone – Concurență neloială – Cerința unei autorizați

Serviciul de punere în legătură cu conducători auto neprofesioniști furnizat de Uber ține de serviciile din domeniul transporturilor. Statele membre pot, prin urmare, să reglementeze condițiile de prestare a acestui serviciu.

Platforma electronică Uber furnizează, prin intermediul unei aplicații pentru telefoane inteligente, un serviciu remunerat de punere în legătură a unor conducători auto neprofesioniști care utilizează propriul autovehicul cu persoane care doresc să efectueze deplasări urbane.

În anul 2014, o asociație profesională a șoferilor de taxi din orașul Barcelona (Spania) a formulat o acțiune la Juzgado de lo Mercantil n. 3 de Barcelona (Tribunalul Comercial nr. 3 din Barcelona, Spania) prin care se urmărea constatarea faptului că activitățile Uber Systems Spain, o societate afiliată Uber Technologies (denumite în continuare, împreună, „Uber”), constituie practici înșelătoare și acte de concurență neloială. Astfel, nici Uber Systems Spain, nici conducătorii auto neprofesioniști ai autovehiculelor în cauză nu ar deține licențele și permisele prevăzute de Regulamentul privind serviciile de taxi în Zona Metropolitană Barcelona. Pentru a verifica dacă activitățile Uber sunt susceptibile să fie calificate ca neloiale și să încalce normele de concurență spaniole, Juzgado de lo Mercantil n 3 de Barcelona consideră necesar să verifice dacă Uber trebuie sau nu trebuie să dețină o autorizație administrativă prealabilă. În acest scop, apreciază necesar să se stabilească dacă serviciile furnizate de această societate trebuie să fie privite ca fiind servicii de transport, servicii specifice societății informaționale sau o combinație a celor două tipuri de servicii. Astfel, de calificarea reținută ar depinde posibilitatea de a impune lui Uber obligația de a deține o autorizație administrativă prealabilă. În special, dacă serviciul furnizat de Uber ține de Directiva privind serviciile în cadrul pieței interne[1] sau de Directiva privind comerțul electronic[2], practicile Uber nu ar putea fi considerate ca fiind neloiale.

Prin hotărârea pronunțată azi, Curtea declară că un serviciu de intermediere precum cel în cauză, care are ca obiect, prin intermediul unei aplicații pentru telefoane inteligente, să pună în legătură, în scopul obținerii unei remunerații, conducători auto neprofesioniști care utilizează propriul autovehicul cu persoane care doresc să efectueze o deplasare urbană, trebuie considerat ca fiind indisociabil legat de un serviciu de transport și ca intrând sub incidența calificării drept „serviciu în domeniul transporturilor”, în sensul dreptului Uniunii. Un astfel de serviciu trebuie exclus, prin urmare, din domeniul de aplicare al liberei prestări a serviciilor în general, precum și al Directivei privind serviciile în cadrul pieței interne și al Directivei privind comerțul electronic.

Rezultă că, în stadiul actual al dreptului Uniunii, revine statelor membre sarcina de a reglementa condițiile prestării unor asemenea servicii, cu respectarea normelor generale ale Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.

Curtea consideră mai întâi că serviciul furnizat de Uber nu se rezumă la un serviciu de intermediere care constă în a pune în legătură, prin intermediul unei aplicații pentru telefoane inteligente, un conducător auto neprofesionist care utilizează propriul autovehicul și o persoană care dorește să efectueze o deplasare urbană. Astfel, în această situație, furnizorul acestui serviciu de intermediere creează în același timp o ofertă de servicii de transport urban pe care o face accesibilă în special prin instrumente informatice și a cărei funcționare generală o organizează în favoarea persoanelor care doresc să recurgă la această ofertă în vederea unei deplasări urbane. Curtea arată în această privință că aplicația furnizată de Uber este indispensabilă atât pentru conducătorii auto, cât și pentru persoanele care doresc să efectueze o deplasare urbană. Aceasta subliniază de asemenea că Uber exercită și o influență decisivă asupra condițiilor prestației furnizate de conducătorii auto.

În consecință, Curtea apreciază că trebuie să se considere că acest serviciu de intermediere face parte integrantă dintr-un serviciu global al cărui element principal este un serviciu de transport și că, prin urmare, corespunde calificării nu drept „serviciu al societății informaționale”, ci drept „serviciu în domeniul transporturilor”.

Curtea declară că, prin urmare, Directiva privind comerțul electronic nu este aplicabilă în cazul unui astfel de serviciu, care este de asemenea exclus din domeniul de aplicare al Directivei privind serviciile în cadrul pieței interne. Pentru același motiv, serviciul în discuție nu ține de libera prestare a serviciilor în general, ci de politica comună a transporturilor. Or, serviciile de transport urban necolectiv, precum și serviciile care sunt indisociabil legate de acestea, cum este serviciul de intermediere furnizat de Uber, nu au condus la adoptarea unor norme comune în temeiul acestei politici.

:: Hotărârea (în limba franceză)
:: Comunicatul CJUE


[1] Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO 2006, L 376, p. 36, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 50).
[2] Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic) (JO 2000, L 178, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 29, p. 257). În vederea definirii unui „serviciu al societății informaționale”, Directiva 2000/31 trimite la Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO 1998, L 204, p. 37, Ediție specială, 13/vol. 23, p. 207), astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iulie 1998 (JO 1998, L 217, p. 18, Ediție specială, 13/vol. 23, p. 282)

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate