Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 

CJUE. C-462/16, Boehringer. Reduceri acordate caselor de asigurări private de sănătate
21.12.2017 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

Trimitere preliminară – Fiscalitate – Taxa pe valoarea adăugată (TVA) – Directiva 2006/112/CE – Articolul 90 alineatul (1) – Reducere de preț în condițiile stabilite de statele membre – Reducerea bazei de impozitare – Principii definite în Hotărârea din 24 octombrie 1996, Elida Gibbs (C‑317/94, EU:C:1996:400) – Reduceri acordate caselor de asigurări private de sănătate

Boehringer Ingelheim Pharma fabrică produse farmaceutice și le livrează farmaciilor prin intermediul comercianților cu ridicata, iar livrările sale sunt supuse plății TVA‑ului.

În ceea ce privește sistemul referitor la asigurarea obligatorie (publică) de sănătate, farmaciile livrează produse farmaceutice persoanelor acoperite în cadrul unei convenții‑cadru încheiate cu confederația caselor de asigurări de sănătate. Produsele farmaceutice sunt eliberate în beneficiul caselor de asigurări de sănătate, care pun produsele respective la dispoziția asiguraților lor. Farmaciile acordă caselor de asigurări de sănătate o reducere a prețului produselor farmaceutice. În calitate de întreprindere farmaceutică, Boehringer Ingelheim Pharma trebuie să ramburseze această reducere farmaciilor sau, în cazul implicării unor comercianți cu ridicata, acestora din urmă. În scopuri de TVA, administrația financiară asimilează reducerea unei scăderi a remunerației.

În schimb, în ceea ce privește produsele farmaceutice destinate unor persoane acoperite de o asigurare privată de sănătate, acestea sunt eliberate de farmacii persoanelor respective pe baza unor contracte încheiate în mod individual. Întreprinderea de asigurări private de sănătate nu cumpără produsele farmaceutice, ci se limitează să ramburseze asiguraților săi, la cerere, cheltuielile suportate de aceștia. În acest caz, Boehringer Ingelheim Pharma trebuie să acorde întreprinderii de asigurări de sănătate o reducere a prețului produsului farmaceutic. Administrația fiscală nu recunoaște această reducere ca o diminuare a remunerației în scopuri de TVA.

În cursul anului 2012, Boehringer Ingelheim Pharma a depus o declarație anuală de TVA pentru exercițiul financiar 2011, menționând, printre altele, operațiunile impozabile și bazele de impozitare aferente.

În această declarație, Boehringer Ingelheim Pharma a rectificat baza de impozitare în cazul operațiunilor referitoare la produsele farmaceutice cumpărate de asigurații acoperiți de o asigurare privată de sănătate, deducând rambursările pe care trebuie să le efectueze.

Administrația fiscală a considerat că nu exista niciun motiv care să justifice reducerea bazei de impozitare a Boehringer Ingelheim Pharma în ceea ce privește rambursările făcute întreprinderilor de asigurări private de sănătate. Prin urmare, aceasta a stabilit TVA‑ul la nivelul la care era datorat în funcție de baza de impozitare neredusă.

Boehringer Ingelheim Pharma a formulat în fața Finanzgericht Rheinland‑Pfalz (Tribunalul Fiscal din Renania Palatinat, Germania) o acțiune împotriva deciziei administrației fiscale privind rambursările acordate întreprinderilor de asigurări private de sănătate.

Potrivit susținerilor sale, casa de asigurări obligatorii de sănătate sau întreprinderea de asigurări private de sănătate se situau la capătul lanțului de operațiuni, astfel încât baza de impozitare trebuia să fie redusă în cele două cazuri. În opinia sa, nu contează că este vorba despre rambursări sau despre reduceri de preț care au fost acordate, întrucât acestea trebuie să fie tratate în același mod din punctul de vedere al TVA‑ului.

Finanzgericht Rheinland‑Pfalz (Tribunalul Fiscal din Renania Palatinat) a admis acțiunea Boehringer Ingelheim Pharma, statuând că nu era necesar să se opereze distincția reținută de administrația fiscală între reducerile de preț acordate caselor de asigurări obligatorii de sănătate pentru produsele farmaceutice cumpărate și rambursările efectuate cu ocazia cumpărării produselor menționate în cadrul regimului asigurării private de sănătate.

Administrația fiscală a introdus la Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală, Germania) un recurs împotriva hotărârii Finanzgericht Rheinland‑Pfalz (Tribunalul Fiscal din Renania Palatinat).

Instanța de trimitere amintește că, în cazul în care un producător al unui produs care, nefiind legat printr‑un contract de consumatorul final, dar fiind prima verigă dintr‑un lanț de operațiuni care conduce la acesta din urmă, îi acordă o reducere de preț consumatorului final, potrivit jurisprudenței Curții, din baza de impozitare în scopuri de TVA trebuie să se scadă reducerea menționată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 octombrie 1996, Elida Gibbs, C‑317/94, EU:C:1996:400, punctele 28 și 31, precum și Hotărârea din 16 ianuarie 2014, Ibero Tours, C‑300/12, EU:C:2014:8, punctul 29).

Ea arată că, totuși, Curtea a respins o diminuare a bazei de impozitare în cazul în care o agenție de turism care acționează ca intermediar acordă consumatorului final, din proprie inițiativă și pe propriile cheltuieli, o reducere de preț aplicată prestației principale a tur‑operatorului (Hotărârea din 16 ianuarie 2014, Ibero Tours, C‑300/12, EU:C:2014:8, punctul 33). Motivul invocat de Curte în această hotărâre este că agenția de turism nu face parte dintr‑un lanț de prestații care leagă tur‑operatorul și consumatorul final.

Potrivit instanței de trimitere, jurisprudența Curții trebuie să fie înțeleasă în sensul că reducerile pe care un operator le acordă unui terț cu care nu se află într‑un raport contractual conduc la scăderea bazei de impozitare a TVA‑ului datorat pentru prestația furnizată de acest operator numai atunci când există un lanț de operațiuni care leagă operatorul și terțul beneficiar al reducerii. În speță, reducerile acordate în favoarea unor întreprinderi de asigurări private de sănătate nu ar conduce la scăderea bazei de impozitare a TVA‑ului datorat pentru livrările efectuate de Boehringer Ingelheim Pharma, dat fiind că întreprinderile de asigurări private de sănătate beneficiare ale reducerii nu fac parte din lanțul de prestații care leagă întreprinderea menționată de consumatorul final.

Cu toate acestea, instanța de trimitere apreciază că nu este conform principiului general al egalității de tratament prevăzut la articolul 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene faptul că, spre deosebire de reducerile din sectorul asigurărilor obligatorii de sănătate, reducerile acordate în favoarea întreprinderilor de asigurări private de sănătate nu conduc la reducerea bazei de impozitare, deși cheltuiala cauzată de cele două reduceri întreprinderii farmaceutice este aceeași. Este vorba despre situații comparabile, iar instanța de trimitere dorește să afle, așadar, care este justificarea obiectivă pentru această inegalitate de tratament.

Ea amintește de asemenea că, deși nerespectarea principiului neutralității fiscale nu poate fi avută în vedere decât între operatori economici concurenți, încălcarea principiului general al egalității de tratament poate fi caracterizată, în materie fiscală, prin alte tipuri de discriminări ce afectează operatori economici care nu sunt în mod necesar concurenți, dar se găsesc totuși într‑o situație comparabilă în alte privințe (Hotărârea din 10 aprilie 2008, Marks & Spencer, C‑309/06, EU:C:2008:211, punctul 49, precum și Hotărârea din 25 aprilie 2013, Comisia/Suedia, C‑480/10, EU:C:2013:263, punctul 17). Rezultă din aceasta că, în materie fiscală, principiul egalității de tratament nu coincide cu cel al neutralității fiscale (Hotărârea din 25 aprilie 2013, Comisia/Suedia, C‑480/10, EU:C:2013:263, punctul 18).

În aceste condiții, Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (Hotărârea din 24 octombrie 1996, Elida Gibbs, C‑317/94, EU:C:1996:400, punctele 28 și 31) și în lumina principiului egalității de tratament prevăzut de dreptul Uniunii, o întreprindere farmaceutică, furnizor de medicamente, are dreptul la reducerea bazei de impozitare, în temeiul articolului 90 din Directiva TVA, atunci când

– livrează aceste medicamente farmaciilor prin intermediul unor comercianți cu ridicata,

– farmaciile efectuează livrări impozabile către persoane asigurate în sistemul privat de asigurări de sănătate,

– organismul sau întreprinderea care asigură cheltuielile medicale (societatea de asigurare privată de sănătate) rambursează asiguraților săi costurile de achiziție a medicamentelor și

– în temeiul unei norme legale, întreprinderea farmaceutică are obligația să acorde o «reducere» societății de asigurări private de sănătate?”

Curtea (Camera a cincea) declară:

În lumina principiilor definite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârea din 24 octombrie 1996, Elida Gibbs (C‑317/94, EU:C:1996:400, punctele 28 și 31), privind stabilirea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată și având în vedere principiul egalității de tratament din dreptul Uniunii, articolul 90 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie să fie interpretat în sensul că reducerea acordată, în temeiul unei legi naționale, de o întreprindere farmaceutică unei întreprinderi de asigurări private de sănătate conduce, în sensul articolului menționat, la o reducere a bazei de impozitare în favoarea acestei întreprinderi farmaceutice atunci când produsele farmaceutice sunt livrate prin intermediul unor comercianți cu ridicata unor farmacii care le eliberează unor persoane acoperite de o asigurare privată de sănătate care rambursează asiguraților săi prețul de cumpărare al produselor farmaceutice.

:: Hotărârea



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.